Atenţie!

Unele cărţi se pot descărca de aici Cărţi dezvoltare personală

duminică, 31 ianuarie 2010

Iluminarea întunericului

 

Nu are nici un rost să încerci săfaci ca lumea duală să fie singulară – negând fie obscuritatea, fie lumina.
   Amândouă sunt prezente în lume. Amândouă sunt prezente în conştiinţă.Dacă acceptăm numai lumina şi negăm sau reprimăm întunericul, e posibil sădescoperim că întunericul erupe din sufletele noastre în moduri extrem deneaşteptate şi distructive.
   Cea mai bună utilizare a luminii este aceea de a ilumina întunericul, nude a încerca să-l facem să plece. Iluminarea aduce conştienţă, înţelegere,acceptate şi, în final, transformare. Chiar şi o simplă luminiţă face caîntunericul  să pară mai puţinînfricoşător.
   Atunci când vedem întunericul ca pe ceva “rău” şi încercăm să-l evităm sau să-l reprimăm, îi dăm putere. Toatelucrurile de care ne temem încep să ne conducă viaţa, chiar dacă noi pretindemcă nu ne este frică.
   Atunci când admitem că atât zeii, cât şi diavolii; atât raiul, cât şiiadul; atât lumina, cât şi întunericul se îmbină în noi, suntem cinstiţi şiautentici. Nu facem pe moraliştii şi nu ne angajăm în alte forme de imposturăspirituală, atâta vreme cât purtăm în noi secrete întunecate.

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

O blândă aducere aminte

 

Viaţa ta nu este mai bună sau mairea decât a altcuiva. Viaţa fiecărei persoane are suişuri şi coborâşuri,lucruri bune şi lucruri rele, râs şi lacrimi. Nu trebuie să refuzi experienţelecare vin la tine. Nu există nimic în ele nedemn de tine.
   Într-adevăr, dacă priveşti fără prejudecată, vei vedea că nu existălecţie care să vină la tine fără să-ţi aducă aminte, cu blândeţe, că eşti iubitşi preţuit, exact aşa cum eşti.


vineri, 29 ianuarie 2010

Unitate spirituală


 






Nu există decât un singur adevăr,
dar fiecare persoană, fiecare religie şi fiecare cultură ajunge la el pe o cale
unică.


   
Diversitatea este darul nostru pentru Dumnezeu. Ea este divinitatea care
se exprimă în multe forme diferite.


   
Atunci când nu ne vom mai teme de deosebirile dintre noi, ele vor înceta
să ne separe.


   
Unitatea este darul lui Dumnezeu pentru noi. Atunci când ne aducem
aminte de acest dar, nu mai rătăcim în deosebiri. Nu ne mai apărăm unii de
alţii. Nu uităm că fiecare cale – indiferent cât ar părea ea de diferită – duce
la aceeaşi Grădină.


   
Evreii nu se duc într-un rai evreiesc. Musulmanii nu merg într-un rai
musulman. Budiştii, hinduşii, creştinii nu merg în paradisuri diferite.


   
Raiul este un loc al păcii în inimile şi în minţile noastre, unde
deosebirile dintre noi sunt acceptate cu îngăduinţa şi nu au puterea să ne
despartă.







joi, 28 ianuarie 2010

Marile fiinţe spirituale nu aparţin trecutului

 

Christos, Buddha, Krishna, Lao Tzişi alţi mari învăţători spirituali nu aparţin trecutului. Dacă noi rezonam cuînvăţăturile lor, atunci ei trăiesc cu noi astăzi în inimile şi în minţilenoastre – şi în locurile sfinte unde ne închinăm.

Vindecarea sinelui divizat


    Provocarea ce ne stă în faţaconstă în a învăţa să ne acceptăm în întregime – şi nu numai părţile care neplac. Îmbrăţişarea cu blândeţe şi compasiune a tuturor aspectelor noastre esteceea ce vindecă sinele divizat şi aduce unitate conştiinţei noastre. Aceastăunitate interioară reprezintă naşterea Sinelui Unic în conştiinţa noastră.Atunci când Sinele Unic se naşte în interiorul nostru, noi nu mai vedem oseparare exterioară între noi şi ceilalţi, pentru că fiecare sine este SineleUnic. Fiecare bărbat sau femeie este un Christos sau un Buddha – treaz sau încăadormit. Sinele Unic etern sălăşluieşte în inima tuturor fiinţelor.

marți, 26 ianuarie 2010

Pesimismul când e vorba despre lume



















Pesimismul cu care privim lumeaizvorăşte din faptul că ne autoincriminăm. Cât timp nu am învăţat să neîmbrăţişăm teama cu compasiune şi să ne privim părţile întunecate fără a lejudeca, nu putem privi lumea cu acceptare şi cu compasiune.
   Dar atunci când ne îmbrăţişăm propriul întuneric şi găsim luminadinăuntru, începem să vedem acea lumină în ceilalţi – chiar şi atunci când eine arată aspectele lor întunecate. Nu mai suntem intimidaţi de o lume în careviolenţa pare să domine, deoarece înţelegem că acesta nu este decât un simptomal sinelui care s-a separat. Este un strigăt sfâşietor după iubire, cu nimicdiferit de acela pe care l-am auzit ieşind din noi înşine, atunci când simţeamdurerea separării.
   Când, aflaţi în mijlocul durerii noastre, vom fi învăţat să ne iubim penoi înşine, atunci putem răspunde la chemarea iubirii – chiar în clipa în careea ajunge la noi. În loc să disperăm din cauza violenţei din lume, noi aducemiubirea celor din jurul nostru, care au cea mai mare nevoie de ea.

luni, 25 ianuarie 2010

Libertate

 

A fi liber nu are nimic de-a facecu părăsirea trupului său a Pământului. A fi liber înseamnă a renunţa la ceeace nu este adevărat şi autentic.

duminică, 24 ianuarie 2010

Viaţa este învăţătorul nostru


 Viaţa este învăţătorul nostru şi noi putemînvăţa din tot ceea ce ne aduce ea. Bineînţeles că nu întotdeauna ne place ceni se iveşte în cale. Atunci când viaţa ne cere să ne aprofundam înţelegerea şicompasiunea, nu suntem întotdeauna dispuşi să o facem. Suntem mulţumiţi cunivelul la care ne aflăm.
    Putem să protestăm, atunci când viaţane cere să o luăm din loc, dar asta nu ne împiedică să mergem înainte. Nu-iputem spune "nu" vieţii noastre.
    Puterea vindecătoare şi reparatoare aexperienţei noastre se afla în capacitatea ei de a ne ajuta să accesăm şi sămanifestam cele mai profunde părţi din noi înşine. Acesta este motivul pentrucare provocările spirituale sunt o parte necesară a evoluţiei noastre.


sâmbătă, 23 ianuarie 2010

A-ţi conştientiza perfecţiunea


















Perfecţiunea nu se referă niciodată la trecutsau la viitor. Ea se referă întotdeauna la acum şi numai la acum.Tu eştiperfect , chiar acum, indiferent de ce gândeşti sau simţi, indiferent deproblemele pe care le ai, sau de ceea ce mai ai incă de făcut. Eşti perfect,indiferent cât de multe greşeli crezi că ai făcut. Nimic din ceea ce ai gândit,simţit, sau făcut nu te împiedica să-ţi conştientizezi perfecţiunea - chiar aici şi chiar acum.

vineri, 22 ianuarie 2010

Prezenţa ta afirmativă









































    Suficienţa ta izvorăşte din
refuzul de a-ţi accepta şi binecuvânta viaţa – exact aşa cum este ea acum – din
nevoia ta permanentă de a încerca să te îndrepţi pe tine, relaţiile tale şi
lumea în care trăieşti. Când încetezi să mai găseşti numai cusururi în viaţa
ta, o trăieşti mai deplin – şi atunci ea are energie, sens, integritate.



   
Singurul motiv pentru care vieţii tale pare să-i lipsească  aceste aspecte acum, este acela că nu eşti
prezent cu adevărat. Atunci când eşti prezent, totul e în regulă şi din viaţa
ta nu lipseşte nimic. Ea e perfectă, exact aşa cum este.





joi, 21 ianuarie 2010

A privi cu iubire


     Lumea nu va fi niciodată bună,decât dacă eşti dispus să-i vezi bunătatea.
   Ceea ce experimentezi depinde de felul în care priveşti lucrurile. Cândpriveşti prin prisma judecăţii, viaţa este denaturată şi goală. Când priveşticu o inimă şi o minte deschisă, viaţa este impresionantă şi plină de sens.
   Atunci când priveşti ceva fără iubire, te separi de acel lucru. O facipentru a încerca să-ţi micşorezi frica. Dar, cu cât te separi mai mult, cu atâteste mai mică legătura dintre tine şi ceilalţi şi cu atât devii mai înfricoşat.
   Singurul lucru care poate avea efect asupra fricii, este să oîmbrăţişezi cu iubire. De îndată ce priveşti cu iubire, vezi o lume diferită.


miercuri, 20 ianuarie 2010

Perfecţiune interioară


    Fiecare persoană este întreagă şi desăvârşită, chiar dacă ea nu crede în ea însăşi, chiar dacă e posibil ca ceilalţi să-i vadă numai defectele.
    Dacă vrei să vezi o persoană cu ochii Spiritului, trebuie să priveşti dincolo de aparentele ei slăbiciuni şi să vezi perfecţiunea interioară. Chiar dacă ea te atacă, trebuie să-ţi dai seama că ea doreşte doar iubirea şi atenţia ta – şi că nu ştie cum să le ceară.

marți, 19 ianuarie 2010

Responsabilitate întemeiată










   
Eşti răspunzător pentru propriile tale decizii şi pentru cât înveţi din
greşelile pe care le faci. Nu se cuvine ca tu să iei decizii pentru alţii – şi
nici să-i laşi pe alţii să ia decizii pentru tine.







luni, 18 ianuarie 2010

A căpăta putere, păstrându-ţi în acelaşi timp smerenia


   Trebuie să capeţi putere şi săcrezi în tine. Dacă nu vrei să-ţi asumi riscuri – de frică să nu greşeşti sausă pierzi aprobarea celorlalţi – nu vei realiza foarte multe în viaţă.
   Trebuie să ai curajul de a fi tu însuţi pe deplin – dar, de asemenea,trebuie să te fereşti să ai încredere exagerată în tine şi să dai dovadă deinsensibilitate faţă de ceilalţi. Puterea fără smerenie nu-ţi va fi de folos.Mândria spirituală este un impediment tot atât de mare pe cărarea spirituală,pe cât este sentimentul de a fi o victimă.


duminică, 17 ianuarie 2010

Responsabilitate neîntemeiată

 

Tu nu eşti răspunzător pentru gândurile, sentimentele sau faptelecelorlalţi oameni, chiar dacă eşti implicat în vieţile lor. Atunci cândceilalţi încearcă să dea vina pe tine sau să te facă răspunzător pentru ceea celi s-a întâmplat, ei nu sunt de bună credinţă.
   Responsabilitatea ta constă în a accepta şi a respecta ceea ceexperimentează ceilalţi, dar nu în a-ţi asuma raspunderea pentru experienţelelor. Experienţa lor le aparţine. Ei sunt răspunzători pentru ceea ce gândesc,pentru ceea ce spun şi pentru ceea ce fac.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Sacrificiu



















Întotdeauna, dintr-un lucru  bunţi se dă mai mult. Dacă iubirea te face să te simţi bine, va fi mai multăiubire. Dacă banii te fac să te simţi bine, vei atrage mai mulţi bani. Dacăceea ce faci cu timpul tău te face să te simţi bine, vei avea mai mult timppentru a face acel lucru.
   Dar dacă aceste lucruri nu-ţi fac plăcere, vei avea mai puţin din ele.Lucrurile de care nu te bucuri, nu prosperă. Ceea ce faci din spirit desacrificiu sau vinovăţie, devine dificil şi problematic.
   Poţi să faci un milion de afirmaţii, dar nu vor avea nici un efect.Universul nu sprijină ceea ce faci din spirit de sacrificiu sau vinovăţie.
   E chiar atât de simplu!

vineri, 15 ianuarie 2010

Prosperitate

 

Mulţi oameni doresc să facă parte din cei care ajută, dar nu se ajută peei înşişi. Ei îi hrănesc pe alţii, dar nu se hrănesc pe ei înşişi. E oare demirare că se epuizează, devin obosiţi şi decepţionaţi?
   Dacă tu nu eşti hrănit de ceea ce faci, cum îi poţi hrăni pe ceilalţi?Fericirea ta  nu trebuie pusă pe loculdoi. Ea este de prima importanţă. Din fericirea ta izvorăşte abundenţa.Darurile lui Dumnezeu curg spre tine, pentru că te iubeşti şi te accepţi petine însuţi.
   E bine să recunoşti că aspectele din viaţa ta care prosperă sunt celecare îţi aduc cea mai mare bucurie – şi că ele sunt zonele cărora le dăruieşticea mai mare energie şi atenţie.



joi, 14 ianuarie 2010

Se pun premisele unui banchet



















   Atunci când o persoană aduce un peşte şi o altă o pâine, se punpremisele unui banchet. Atunci când fiecare aduce câte ceva, întotdeaunamâncarea este mai mult decât destulă, ca să ajungă la toţi.
   Când darul tău este oferit fără a cere ceva în schimb, el se înmulţeşte.Un peşte devine doi, iar doi devin patru.
   Darul tău îi hrăneşte pe ceilalţi, iar darul lor te hrăneşte pe tine.
   Atunci când ne gândim la povestea pâinilor şi a peştilor, o privim ca peun spectacol unic.
   Dar, de fapt, prin ea, Iisus ne arată fiecăruia dintre noi ce să facă.El ne invită să ne alăturăm unei comunităţi foarte puternice, unde darulfiecărei persoane este autentic şi constituie o parte esenţială din ceea ceviaţa are de oferit.

miercuri, 13 ianuarie 2010

Dansul şi destinaţia







































   
În final, toate lacurile şi râurile se varsă în mare. Toate formele de
iubire se topesc în iubirea divină – 
necondiţionată, esenţă a cine şi a ce suntem.




   
Cu toţii suntem atraşi de un curent interior spre a ne naşte, a creşte,
a ne individualiza şi a ne contopi într-un întreg mai mare. Acesta este dansul
divin.




   
Frumuseţea constă în aceea că totul se petrece de la sine. Pentru că
acest lucru să se întâmple, noi nu trebuie să facem nimic.





marți, 12 ianuarie 2010

A acţiona pentru binele tuturor

 
În orice moment şi în orice împrejurare, există un mod de a acţiona careîi onorează şi îi respectă pe toţi cei implicaţi – dar el nu poate fi găsit,până când gândurile şi sentimentele tuturornu au fost onorate şi respectate.


luni, 11 ianuarie 2010

Religii şi slujirea altuia


















Grupurile care creează ierarhii spirituale, care restricţioneazălibertatea fizică şi intelectuală a membrilor lor, sau îi exclud pe alţii de laacceptarea şi iubirea lor, sunt religii/culte.
   Iisus a fost un mare învăţător, pentru că El nu a exclus pe nimeni. Elnu a văzut nici o diferenţă între sufletul tău şi sufletul unui vicios, sau alunei prostituate. El i-a slujit pe leproşi şi pe cei respinşi de societate, lafel cum ne slujeşte pe tine şi pe mine.
   Numai cel ce ştie, în adâncul sufletului, că este Dumnezeu, Îl poatevedea pe Dumnezeu în fiecare om. Iar aceia care nu cunosc acest lucru înadâncul sufletului, ar trebui să-şi ţină limba în frâu.

Comunicarea este un act sacru






































































   
Ca să asculţi, ai nevoie de energie şi atenţie. De receptivitate faţă de
cealaltă persoană. Atunci când nu suntem receptivi, nu ar trebui să încercăm să
ascultăm. Ar trebui să-i spunem celeilalte persoane că nu suntem capabili de a
fi receptivi. Invers, atunci când o persoană nu ne poate acorda atenţia ei,
n-ar trebui să-ncercăm să-i împărtăşim ceva.




   
Comunicarea nu se petrece de la sine. Ea necesită ca, atât cel care vorbeşte,
cât şi cel care ascultă, să fie prezenţi. Atunci  când amândoi sunt prezenţi pe deplin, ea
devine un act sacru.





sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Extaz

 
Fiecare moment este extatic, dacă ne facem timp să-l experimentăm pedeplin. Aşadar, păstrează-ţi inima şi ochii deschişi, întâmpină cu bucuriefiecare moment, atunci când vine – şi binecuvântează-l când se duce. Fiiîncredinţat că totul este în regulă, exact aşa cum este. Fiecare experienţă pecare ai avut-o, a fost deja iertată.
   Nu eşti un prizonier al trecutului. Eşti liber să răspunzi cu iubire şiadevăr, chiar în acest moment.

vineri, 8 ianuarie 2010

Lumina lumii

 
Tu eşti lumina lumii, dar nu o ştii,pentru că nu ai privit suficient de adânc în propria ta inimă.
   Opreşte-te o clipă şi priveşte.
   Opreşte-te o clipă, ca să găseşti lumina ce dansează în noapteaîntunecată dinăuntru.
   Vezi acele culori intense ce străpung norii negri, mâinile de luminăcare vor să atingă orizontul. Până când nu poţi vedea lumina lumii în tineînsuţi, nu o poţi aduce lumii.


joi, 7 ianuarie 2010

Iertarea este un proces

 
Iertarea nu se produce dintr-odată. Este un proces care poate să ia săptămâni, chiar luni, ani întregi. Estefoarte important să-ţi aminteşti că fiecare gest de iertare este suficient prinel însuşi. Orice putem face acum, este îndeajuns. Restul se va produce, atuncicând vom fi gata.
   Dacă vrem să fim autentici în acest proces, trebuie să facem ceea ceputem face acum – şi să ne iertăm pentru toate modurile în care nu vrem săiertăm, sau suntem incapabili să iertăm.

miercuri, 6 ianuarie 2010

Iertarea de sine


















Procesul iertării începe în propria ta inimă. El are foarte puţin de-aface cu ceilalţi.
   Este uşor să-i ierţi pe ceilalţi, atunci când te-ai iertat deja pe tine.Dar este imposibil să-i ierţi pe ceilalţi, până când nu te-ai iertat pe tine.


marți, 5 ianuarie 2010

Mario Duguay gallery

A cere iubire

 


    Atunci când te împrieteneşti cu copilul aflat în interiorul tău, el încetează să-i mai fie teamă să ceară iubirea pe care o doreşte şi de care are nevoie. În loc să încerce să manipuleze şi să controleze pentru a obţine un oarecare substitut al iubirii – el cere, fără ocolişuri, iubirea.
    Atunci când, în momentele lui de durere şi de tristeţe, copilul ştie că este iubit – disconfortul începe să dispară. Sentimentul lui de separare începe să se estompeze.
    Ceva se întâmplă, atunci când ştim că suntem iubiţi – dar acest lucru nu se poate petrece, până când nu ştim că iubirea este ceea ce dorim şi până nu avem curajul să o cerem în mod direct.

luni, 4 ianuarie 2010

A te apăra, fără să-i ataci pe ceilalţi


 Dacă eşti provocat de cineva,remarcă modul în care răspunzi. Nu reacţiona şi nu ataca. Nu învinui. Nuproiecta. Nu încerca să faci pe altcineva răspunzător pentru ceea ce gândeştisau simţi tu. Asumă-ţi în totalitate gândurile şi sentimentele. Apoi,comunică-le celor care au nevoie să înţeleagă.
   Spune: “Asta e problema mea, nu a ta. Este ceva ce mi se întâmplă mie.”
   În felul acesta se pune capăt ciclului violenţei.


duminică, 3 ianuarie 2010

Percepţie eronată







   
Atâta vreme cât tu nu percepi cu acurateţe realitatea, acea percepţie
eronată va avea nevoie de o corecţie. Adeseori, tu interpretezi acea corecţie ca
pe un atac. Dar ea nu este un atac. Este o ocazie de a vedea distorsiunea pe
care frica a creat-o în modul tău de a gândi şi de a-ţi corecta imaginea, în
aşa fel încât să poţi vedea ceea ce se află, cu adevărat, acolo.



Schimbarea unui tipar vechi

 
Nuse mai poate să-ţi asumi răspunderea pentru felul în care se simt ceilalţi, sausă-i faci pe alţii răspunzători pentru felul în care te simţi tu. Nu se maipoate să le ceri altora să îndrepte lucrurile în locul tău, sau să încerci săle îndrepţi tu pentru alţii. Aceste tipare vechi trebuie schimbate. Ele nu-ţidau forţa nici ţie nici altora. Poţi să creezi un nou tipar, lăsându-i peceilalţi să-şi vadă de viaţa lor – şi asumându-ţi chiar acum răspunderea pentruviaţa ta.


vineri, 1 ianuarie 2010

Autenticitate






































    Nu fii îngrijorat că drumul tău nu
este la fel cu al celorlalţi. E nevoie de curaj ca să fii  tu însuţi şi să nu trăieşti reacţionând la
ceea ce le place sau le displace altora. Fii curajos şi urmează-ţi inima. Tu
trebuie să-ţi urmezi propria ta cale unică, pentru a te onora pe tine însuţi şi
pentru a-ţi îndeplini ţelul spiritual.




    Dacă
sensul vieţii tale îi incomodează pe alţi oameni, atunci ei nu trebuie să
împărtăşească această călătorie cu tine. Dacă aşa stau lucrurile, nu fii
dezamăgit.




   
Atunci când ceilalţi aleg să plece – aceasta se datorează, de obicei, faptului
că ei trebuie să meargă într-o anumită direcţie, pentru a se onora pe ei
înşişi.