Să nu crezi că nu eşti demn de acceptare şi iubire, numai pentru că nu ai obţinut rezultatele materiale pe care le aşteptai. Experienţa sărăciei nu denotă că Dumnezeu te pedepseşte. Ea înseamnă că tu îţi arăţi ţie însuţi o convingere care trebuie corectata.
Nu-ţi face griji cât va dura relaţia ta. Dăruieşte-i numai, ce ai mai bun ca energie şi atenţie. Experimentează cât poţi de multă bucurie cu partenerul tău. Învaţă cât poţi de mult din perioadele dureroase. Fă tot ce îţi stă în putinţă, pentru a fi cinstiţi şi deschişi unul cu celălalt.
Lărgeşte-ţi puţin zonele în care te simţi confortabil şi constructiv. Fii primul care cedează şi binecuvântează. Dăruieşte, fără să te gândeşti la ce vei primi în schimb. Şi, atunci când cazi, ridică-te şi râzi de propria-ţi prostie.
Nu vei fi niciodată perfect în capacitatea pe care o ai de a primi şi a dărui iubire. Nu încerca să fii. Încearcă doar să fii, astăzi, puţin mai deschis decât ai fost ieri.
Un slujitor al iubirii nu-şi face prozeliţi şi nu-şi răspândeşte mesajul cu agresivitate. El îi iubeşte şi îi acceptă pe oameni, iar ei revin mereu lângă el.
Aşa se răspândeşte învăţătura..
A fi un slujitor al iubirii necesită sinceritate şi smerenie. Cu cât îţi admiţi mai mult greşelile şi îţi mărturiseşti neliniştile şi temerile, cu atât mai profund te păstrează oamenii în inimile lor.
Nu te concentra asupra a ceea ce lipseşte, ci asupra a ceea ce este mereu acolo şi nu poate fi luat. Nu te concentra asupra a ceea ce este greşit sau rău, ci asupra a ceea ce este corect şi bun.
Întrucât nu vânezi slăbiciuni, îi vei ajuta pe oameni să-şi găsească puterea. Întrucât nu cauţi răni, îi vei ajuta pe oameni să-şi găsească recunoştinţa.
Nu poţi experimenta bucurie în viaţă, urmând ideile şi faptele celorlalţi – sau împotrivindu-te lor.
Experimentezi bucurie, numai rămânând credincios adevărului aflat în inima ta.
Atunci când spui “da” la ceea ce vrei, şi “nu” la ceea ce nu vrei, tinzi să aduci în viaţa ta ceea ce ceri.
Cu toate acestea, atunci când nu ştii ce vrei – sau ştii, dar nu ai încredere în ce simţi – rezultatele sunt adesea slabe sau neconcludente.
Când eşti ambiguu sau în conflict, nu poţi crea cu claritate şi din abundenţă. În plus, când dorinţele tale inconştiente sunt diferite de scopurile tale conştiente, ceea ce aduci în viaţa ta reflectă un amestec din amândouă.
Nu face greşeala de a crede că trebuie să fii sărac, pentru a-L servi pe Dumnezeu. O persoană bogată îl poate servi pe Dumnezeu la fel de mult ca o persoană cu mijloace modeste, dacă ea este dispusă să-şi împartă bogăţiile.
Nu contează cât de mut ai în mâini, atât timp cât mâinile tale sunt întinse în afară – către fratele tău, sau către sora ta.
Nu există mai mult adevăr în religia abundenţei, decât există în religia sacrificiului. Dumnezeu nu răsplăteşte neapărat munca spirituală, cu succes material. Toate recompensele sunt spirituale. Fericirea, bucuria, compasiunea, pacea, sensibilitatea: acestea sunt recompensele pentru o viaţă trăită în integritate. Trebuie să înveţi, o dată pentru totdeauna, să încetezi să mai măsori bogăţiile spirituale cu o măsură lumească. Lucrarea vieţii tale poate avea o adâncă aloare spirituală, chiar dacă ea nu-ţi aduce mulţi bani.
Atunci când doi oameni se află într-o stare de slăbiciune sau de lipsuri – şi care doresc atenţie sau aprobare – se apropie unul de celălalt, amândoi vor fi dezamăgiţi. Asta, deoarece niciunul dintre ei nu este în măsură să dăruiască.
Pentru a dărui, trebuie să ne simţim bine cu privire la noi înşine. Atunci, starea noastră de bine se extinde în mod natural asupra celorlalţi.
Când ceilalţi ne invită la dans, dansul nostru cu noi înşine se intensifică. Avem nevoie de timp pentru a ne iubi şi a ne îngriji pe noi înşine – altfel nu vom avea suficientă putere pentru a-i susţine pe ceilalţi, atunci când ei vor avea nevoie de ajutorul nostru.
Nu te autoamăgi, muncind din spirit de sacrificiu. Nu-i amăgi pe ceilalţi, muncind din lăcomie.
Nu-ţi refuza ceea ce ai nevoie pentru a trăi cu demnitate. Respectă, însă, nevoile celorlalţi şi nu lua mai mult decât ai nevoie.
Găseşte un echilibru între împlinirea nevoilor tale materiale şi a nevoilor spirituale. Asta înseamnă adevărata prosperitate.
Cei mai buni jucători sunt răbdători, dar realişti. Ei ştiu că nu vor beneficia de o minge servită perfect. Aşa că, se orientează către ceea ce îi va aduce la locul potrivit de pe teren, iar astfel îi vor ajuta pe ceilalţi coechipieri să înainteze. Sunt mulţumiţi să-şi joace rolul. Ei ştiu că nu trebuie să câştige jocul de unii singuri.
Felul în care tu te raportezi la darul tău spune multe despre starea în care te afli – dacă eşti sau nu fericit. Oamenii fericiţi îşi oferă darul la orice nivel – şi în oricare loc pe care viaţa îl pune la dispoziţie. Ei fac tot ce e necesar, chiar şi lucruri mărunte, pentru a-şi lua avânt.
Oamenii nefericiţi îşi ţin strâns darurile, până când viaţa le oferă ocazia perfectă. Ei încearcă să marcheze de fiecare dată când intră în joc. Ei lovesc în mod repetat şi îi împiedică pe cei mai mulţi dintre coechipieri să avanseze.
Nu face greşeala de a crede că nu ai nici un dar de făcut. Fiecare dintre noi are ceva de dăruit.
Darul tău aduce bucurie - ţie şi celorlalţi. El te ajută să păşeşti înainte şi să te exprimi pe tine însuţi. El înlătură barierele separării, te ajută să te conectezi cu ceilalţi şi să le permiţi celorlalţi să afle cine eşti tu cu adevărat.
Ceea ce preţuieşti cu adevărat, îţi reţine atenţia plină de iubire. Este îngrijit, udat şi dus la o împlinire perfectă. Acest lucru nu se întâmplă peste noapte. El nu se întâmplă exact în modul în care şi când ai dori tu să se întâmple şi atunci când ai vrea. Dar se manifestă atunci când condiţiile sunt propice. Iar după aceea, pentru a creşte şi a înflori, are nevoie de angajarea ta neîntreruptă.
Darurile lui Dumnezeu nu hrănesc aşteptările ego-ului tău. Valoarea lor corespunde unui nivel mai înalt. Ele te ajuta să te trezeşti la adevărata ta natura şi la adevăratul tău scop de aici.
Uneori, ele par să închidă o uşă şi tu nu înţelegi de ce. Numai atunci când se deschide uşa potrivită, înţelegi de ce s-a închis cea nepotrivită.
Viaţa ta e o operă de artă şi trebuie să fii activ în această privinţă, aşa cum este o albină care polenizează florile. Dar, te rog să-ţi aminteşti că o activitate care nu-ţi aduce bucurie, nu produce nimic de valoare în lume.
Adevărul, la fel ca libertatea, are întotdeauna un preţ. Dar preţul, atunci când spui adevărul este mult mai mare.
A nu spune adevărul ne poate da o siguranţă temporară, dar ea este siguranţa oferită de o închisoare. Avem un pat pe care să ne întindem şi hrană de mâncat, dar nu ajungem niciodată să vedem ce se afla dincolo de zidurile temniţei.
Fiecare dintre noi are de făcut o călătorie unică. Chiar dacă mergem pe o cale bătătorita, trebuie să mergem în ritmul nostru şi să avem propriile noastre experienţe. Nu putem face acest lucru, dacă îi lăsăm pe ceilalţi să ne zorească, sau să ne întârzie.
Atunci când nu ne convin direcţia sau ritmul de mers, trebuie să vorbim clar. Călătoria noastră va fi autentică şi reală, numai dacă avem curajul de a fi cinstiţi cu privire la cine suntem.
Adevărata detaşare provine din apropierea de ceilalţi, nu din înstrăinare. Ţinerea la distanţă a celorlalţi nu aduce detaşare, ci opusul ei. Numai după ce îi laşi pe ceilalţi să intre în inima ta, devii capabil să le dai voie să plece.
Experienţa iubirii trăită de tine se va diminua, direct proporţional cu nevoia ta de a controla. Controlul pune condiţii asupra a ceea ce trebuie să fie fără condiţii. Atunci când îi pui iubirii condiţii – experimentezi condiţiile, nu iubirea.
Atunci când o persoană nu mai doreşte să menţină o învoială, aceasta încetează. Nu poţi sa reţii pe cineva împotriva voinţei lui sau a ei. Dacă încerci să faci acest lucru îndepărtezi iubirea.
Iubirea va supravieţui după ce învoiala încetează, dacă tu îi vei permite să o facă.
Dacă nu-i permiţi, nu vei face decât să te înşeli singur.
Esti intr-o incercare sau te confrunti cu vreo provocare a vietii – nu esti sigur pe unde sa o apuci? Ai avut о intamplare sau o boala care ti-au schimbat brusc intreaga imagine a vietii tale si toate planurile tale de viitor? Provocarile vietii iti pot zgudui toata fiinta. Dorinta noastra este ca prin articolele de mai jos, sa gasesti mangaiere pentru trecutul tau, un ajutor practic pentru astazi si o speranta deplina pentru viitorul tau.
În orice relaţie, iertarea este cheia succesului. Dacă tu şi partenerul tău sunteţi hotărâţi să practicaţi iertarea, puteţi trăi împreună cu succes, chiar dacă nu aveţi prea multe în comun. Pe de altă parte, dacă nu sunteţi dispuşi să practicaţi iertarea, atunci, nimic din ce veţi încerca nu va merge. Nu, nici religia, nici psihoterapia, nici seminariile pe teme de relaţie.
Prin practica iertării, oamenii imperfecţi devin întregi, iar relaţiile distruse sunt însănătoşite şi fortificate. Înveţi ce înseamnă adevărata iubire şi adevărata esenţă.
Căsătoria nu este o promisiune de a fi împreună de-a lungul întregii eternităţi, pentru că nimeni nu poate promite acest lucru. Ea este o promisiune de a fi prezent “acum”. Este un jurământ care trebuie reînnoit în fiecare moment – dacă e să aibă un înţeles.
Oamenii care se tem de iubire sunt duplicitari în ceea ce priveşte a da şi a primi. Atunci când eşti distant, ei se simt în siguranţă şi îţi doresc prezenta. Dar când te apropii, ei se sperie şi îţi cer să faci un pas înapoi, sau să pleci. Acest comportament de cochetărie emoţională le da posibilitatea de a avea o relaţie, evitând în acelaşi timp, intimitatea şi angajamentul.
Dacă eşti atras într-o astfel de relaţie, trebuie să înfrunţi faptul că poate şi tu te temi să primeşti iubire. De ce altceva ai alege un partener care nu o poate dărui?
Relaţiile noastre sunt schilodite cu uşurinţă de ceea ce aduc ele din propriul lor trecut. Când ducem peste tot cu noi mânia şi supărarea, în permanenţă suntem înclinaţi spre judecată şi iritare – care ies la suprafaţă, atunci când apar noi provocări. Înseşi micile probleme devin probleme mari.
Aerul trebuie împrospătat. Povara neînţelegerilor trecute trebuie să fie înlăturată. Iertarea desface, mai degrabă decât face. Ea ne ajută să dezlegam culpabilizarea şi vinovăţia. Curăţă terenul de resentimente. Ne ajută să începem din nou unul cu celălalt, în aşa fel încât să nu trebuiască să ducem cu noi, peste tot, trauma trecutului.
Dacă nu te angajezi să te iubeşti pe tine însuţi, ceilalţi nu îţi pot oferi decât ocoluri, amânări, alergare pe loc.
Timpul trece, dar nimic nu se schimbă. Durerea nu dispare. Tiparul trădării de sine persistă.
Adevărul este că poţi să fii tot atât de fericit cu o altă persoană, pe cât poţi să fii cu tine însuţi. Dacă ţie îţi place cine eşti, a fi cu o altă persoană poate fi o prelungire a fericirii tale. Dar, dacă nu te placi, a fi cu o altă persoană nu poate decât să-ţi exacerbeze nefericirea.
Decizia ta de a intra într-un parteneriat nu ar trebui să se bazeze pe dorinţa de a evita să te priveşti pe tine însuţi, ci pe dorinţa de a te privi şi mai intens. Atunci când trăieşti împreună cu alţi oameni, e posibil să le declanşezi rănile nevindecate şi e posibil ca ei să ţi le declanşeze pe ale tale.
A deveni conştient de părţile nevindecate din tine nu este nici plăcut, nici uşor. Şi totuşi, acest lucru este o parte necesară a călătoriei către întregirea sufletească.
Relaţia este ca o lamă uriaşă de plug. Ea străpunge straturile superficiale ale conştiinţei şi îţi scoate la iveală cele mai adânci temeri şi nesiguranţe. Dacă nu eşti dispus să priveşti la aceste lucruri în profunzime, poate că ar trebui să-ţi pui sub semnul întrebării dorinţa de a te afla într-o relaţie intimă.
Nu te poţi apropia de o persoană – fără să ajungi fata în faţă cu tine însuţi.
Când iubeşti fără condiţii, sprijini libertatea celorlalţi de a-şi alege propriul drum – chiar şi atunci când nu eşti de acord cu ei. Ai încredere că ei vor face cea mai bună alegere în ceea ce îi priveşte. Ai încredere în planul pe care îl are Dumnezeu pentru a-i trezi. Ştii că ei nu vor face niciodată o greşeală care îi va izola de iubirea lui Dumnezeu – şi de iubirea ta.
Iertarea este o problemă internă. Atunci când ne dăm seama că, în orice situaţie, nu există decât o singură persoană de iertat – şi că aceea suntem noi înşine – înţelegem, în sfârşit, că ni s-au dat cheile către Împărăţie.
A ţine predici celorlalţi are arareori succes. Cuvintele de iubire necesită acţiuni care să le confirme. Dacă propovăduieşti iubirea şi acţionezi într-un mod care denotă frică, oamenii nu sunt inspiraţi de exemplul tău.
Dacă vrei ca cineva să se comporte într-un mod plin de iubire, trebuie să fii dornic să-l iubeşti. Numai iubirea ta pentru acea persoană o va invăţa ce înseamnă iubirea.
Nu poţi opri ura, luptând împotriva ei cu răzbunare. Fiecare act de violenţă atrage un contra-act. Singura abordare care îţi poate aduce eliberarea de violenţă este una care este, ea însăşi nonviolentă. O soluţie spirituală este singura cale.
Să nu fii surprins dacă Spiritul ţi se adresează, atunci când te linişteşti. Ar fi mai surprinzător dacă el nu ţi s-ar adresa. Întrucât Spiritul nu are prea multe ocazii de a-ţi capta atenţia, de obicei el profită de ocaziile pe care le are.
Mesajele de la Spirit sunt înălţătoare, inspiratoare, încurajatoare şi te aduc spre tine însuţi. Ele nu fac lucrurile mai complicate şi mai confuze, ci ne simplifica vieţile şi ne îndreaptă calea. Ele fac să ne fie mai uşor să ne iubim pe noi înşine şi pe ceilalţi.
