Atenţie!

Unele cărţi se pot descărca de aici Cărţi dezvoltare personală

luni, 26 decembrie 2011

Dhammapada - Cuvintele lui Buddha - doua variante - pdf

26. Adevaratul Maestru (Perfectul)




      ADEVĂRATUL MAESTRU  


      Fără dorinţă,
      Din toată inima ta
      Opreşte şuvoiul.

      Când lumea se dizolvă
      Totul devine clar.

      Treci dincolo
      Pe un drum sau altul,
      Către ţărmul îndepărtat,
      Acolo unde lumea se dizolva
      Şi totul devine clar.

      Dincolo de acest ţărm,
      Dincolo de celălalt ţărm,
      Dincolo de orice,
      Unde nu există început,
      Şi nici sfârşit.

      Mergi, fără frică!

      Meditează.
      Trăieşte în puritate.
      Fii tăcut.
      Fă-ţi datoria, cu răspundere.

      Zilnic soarele străluceşte,
      Şi războinicul în armura lui străluceşte.
      Noaptea luna străluceşte,
      Iar Maestrul străluceşte în meditaţie.

      Dar Cel ce este Treaz, (Buddha)
      Străluceşte în lumina spiritului,
      Zi şi noapte.

      Un Maestru renunţă la răutate.
      El este senin.
      Lasă totul în urmă.

      El nu este ofensat
      Şi nici nu jigneşte pe cineva.
      Niciodată nu răspunde cu răutate răutăţii.

      Vai de cel
      Ce ridică mâna asupra altuia,
      Şi cu atât mai rău
      Pentru cel ce se răzbună.

      Rezistă plăcerilor lumeşti
      Şi impulsului de a răni—
      Până ce suferinţa dispare.

      Niciodată nu aduce ofensă
      Prin ceea ce gândeşti, spui sau faci.

      Slăveşte-L pe Cel Treaz,
      Ce-ţi arată Calea.
      Onorează focul sacrificiului Său.

      Părul împletit, sau familia, sau casta
      Nu fac din El un Maestru.
      Ci adevărul şi bunătatea,
      Cu care este binecuvântat.

      Părul tău este încurcat
      Şi stai pe o piele fină de căprioară.
      Ce prostie!
      Când în interior tu eşti înăsprit de poftă.

      Hainele Maestrului sunt zdrenţuite.
      Venele-i sunt ieşite pe tot corpul,
      Emaciat,
      Singur în pădure
      El stă şi meditează.

      Un om nu se naşte stăpân pe sine.
      Un Maestru nu este niciodată mândru.
      El nu-i bârfeşte pe alţii.
      Ne mărturisind nimic, ne lipsindu-i nimic.

      El este fără teamă.
      Nu tremură.
      Nimic nu-L leagă,
      Este liber în mod desăvârşit.

      Astfel, taie
      Cureaua(ura), chinga(lăcomia) şi frânghia(falsa învăţătură).
      Slăbeşte legăturile.
      Deschide uşa somnului
      Şi trezeşte-te.

      Maestrul îndură
      Insultele şi tratamentul necorespunzător,
      Fără a reacţiona.
      Căci spiritul Lui este o armă.

      Nu este vreodată mânios.
      Îşi respectă promisiunile.
      Nu este confuz, este hotărât.
      "Acesta este ultima mea naştere!", spune El!

      Apa nu stă pe frunza florii de lotus,
      Nici sămânţa de muştar în vârful unui ac.
      Dar El este neclintit.
      Căci El a ajuns la sfârşitul suferinţei
      Şi şi-a aruncat povara.

      El priveşte adânc în ordinea lucrurilor
      Şi le cunoaşte natura.
      Ştie să discernă
      Şi astfel ajunge la capătul drumului.

      Nu zăboveşte
      Cu cei ce au o casă,
      Nici cu cei fără adăpost.
      Nu aşteaptă ceva,
      Călătoreşte singur.

      Nu răneşte pe nimeni.
      Nu ucide vreodată.

      El trece cu dragoste printre cei fără dragoste,
      Cu pace şi detaşament
      Printre calici şi mofturoşi.

      Răutatea cade de pe El,
      Asemenea seminţei de muştar din vârful unui ac,
      La fel şi pofta, ipocrizia, mândria.

      Nu aduce prejudicii nimănui.
      Chiar dacă spune adevărul.
      Cuvintele lui sunt curate,
      Niciodată aspre.

      Orice nu-I aparţine
      Refuză,
      Bun sau rău, mare sau mic.

      Nu doreşte nimic de la lumea asta
      Şi nici de la cea viitoare.
      Este liber!

      Fără dorinţă, fără îndoială,
      Mai presus de judecată şi necaz,
      Mai presus de plăcerea simţurilor,
      A trecut dincolo de timp.
      Este pur şi liber.

      Cât de curat este EL.
      Este luna clară.
      Este serenitatea.
      Este strălucirea.

      Căci a depăşit
      Viaţă după viaţă,
      Drumul murdar şi înşelător al iluziei.

      Nu tremură,
      Nu are inima strânsă, nu este ezitant.
      A găsit Pacea.

      Cu calm
      Părăseşte viaţa,
      Casa, plăcerea şi dorinţa.

      Nici un om nu-L poate reţine.
      Nici un zeu.
      Nimic din toată această creaţie, nu-L poate reţine.

      Dorinţa l-a părăsit,
      Niciodată nu se va mai întoarce,
      Suferinţa l-a părăsit,
      Niciodată nu se va mai întoarce.

      Este calm.
      Sămânţa renaşterii din EL
      A murit.
      A cucerit toate lumile interioare.

      Cu ochii nepărtinitori
      Priveşte pretutindeni
      Suişurile şi coborâşurile.

      Şi cu mare bucurie
      Realizează că a terminat.
      S-a trezit din somn.

      Iar Calea pe care a apucat
      Este ascunsă oamenilor,
      Este ascunsă chiar şi spiritelor şi zeilor,
      Prin virtutea purităţii Lui.

      În El nu mai există ziua de ieri,
      Nici mâine,
      Nici azi.

      Nu posedă nimic,
      Nu doreşte nimic.

      Este plin de putere.
      Neînfricat, înţelept, slăvit.
      A supus toate lucrurile.
      Priveşte prin virtutea propriei purităţi.

      A ajuns la finalul drumului,
      A trecut de râul nenumăratelor vieţi,
      Nenumăratelor morţi.

      Dincolo de suferinţa iadului,
      Dincolo de marea bucurie a paradisului,
      Prin virtutea propriei purităţi.

      A ajuns la sfârşitul drumului.

      Tot ce-a avut de făcut, a făcut.

      Şi acum este UNU-L.




      http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html




      Perfectul

      383.
      Traverseaza cu nadejde acest curent al setei de putere, o Perfectule. Daca cunosti disolutia vietii, tu cunosti si ceea ce inseamna nefiinta. 99

      384.
      Cand Perfectul a surmontat cei doi poli ai existentei, au cazut toate piedicile si el a vazut clar.

      385.
      Cel care a dezvaluit si viata aceasta si viata de dincolo, cel care nu mai pune pret nici pe viata de aici si nici pe cea de dincolo, eliberat de orice datorie, de orice pofta de a fi ceva, pe acela eu il numesc Perfect. 100

      386.
      Pe cel care asezat in liniste, absorbit, cu lucrarea implinita, lipsit de iluzii, ramanand in posesia celei mai inalte fericiri, eu il numesc Perfect. 101

      387.
      Ziua straluceste soarele; noaptea straluceste luna. Razboinicul straluceste in armura sa, iar Perfectul in concentrari. Buddha straluceste zi si noapte.

      388.
      Sufletul asanat de rau s-a numit un sfant. Traind singur a fost numit solitar; renuntand la toate viciile a fost numit cel ce renunta.

      389.
      Tu sa nu ataci un Perfect, dar daca il ataci, Perfectul nu trebuie sa riposteze! Vai celui care ataca un Perfect, si vai Perfectului care riposteaza!

      390.
      Un adevarat ascet nu isi inchide inima fata de tentarii dispretuindu-le; ba dimpotriva: acesta abandoneaza treptat orice mortificare si astfel depaseste toata suferinta. 102

      391.
      Pe cel care nu provoaca nici un rau in fapta, cuvant si gandire, pe acest om de trei ori salvat, eu il numesc Perfect.

      392.
      Venerati-l pe cel care v-a invatat doctrina Sublimului, asa cum Perfectul venereaza focul sacru.

      393.
      Nici parul impletit, nici numarul de stramosi, nici casta nu te fac Perfect, dar daca tu cunosti doctrina adevarata, tu devii un sfant, un sfant purificat.

      394.
      La ce bun parul tau impletit, o nechibzitule, la ce bun sa porti o haina aspra daca inima ta este corupta iar tu nu te ingrijesti decat de aparenta exterioara?

      395.
      Pe omul imbracat in zdrente, costeliv, descarnat si absorbit solitar in padure, pe acesta eu il numesc un Perfect.

      396.
      Nu il recunosc pe nimeni ca Perfect numai pentru ca s-a nascut brahman. El accepta tot ce aude si pofteste sa o faca; dar cel care nu pofteste nimic: iata un Perfect!

      397.
      Cel care a taiat toate legaturile, care nu se mai teme in veci de nimic, Biruitorul, eliberat de orice piedica, iata un Perfect!

      398.
      Cel care ferm a rupt toate legaturile, toate piedicile, toate lanturile si, Trezit, inchide zavorul, iata un Perfect!

      399.
      Cel care, in liniste, cu rabdare si blandete, suporta injurii, lovituri, temnita si moarte, un erou al rabdarii, mereu senin, iata un Perfect 103 !

      400.
      Cel care suporta totul cu blandete si umilinta fara sa cracneasca si care, senin, isi traieste ultima sa viata, acela este un Perfest!

      401.
      Tot astfel cum aluneca picatura de apa pe o frunza de lotus sau cum samanta de mustar cade de pe varful acului, la fel cel care ramane inaccesibil dorintei, iata un Perfect!

      402.
      Cel care experimenteaza inca din viata incetarea oricarei suferinte, eliberat de orice greutate, eliberat de orice piedica, iata un Perfect!

      403.
      Cel care cugeta profund, care faptuieste cu intelepciune, care vede limpede Cararea si abisul, si care realizeaza cel mai inalt bine, iata un Perfect!

      404.
      Evitand relatiile cu lumea, evitand relatiile cu ascetii 104,  neintovarasindu-se cu nimeni, fara camin, pribegind fara dorinte, iata un Perfect!

      405.
      Renuntand la arme, la aparare, prietenul animalelor, prietenul plantelor, care nu ucide si nici nu imbie la crima, iata un Perfect!

      406.
      Lipsit de manie in aceasta lume manioasa, fara aparare in aceasta lume razboinica, fara dorinta in aceasta lume a dorintei, iata un Perfect!

      407.
      Cel care a alungat toata pofta, tot orgoliul, ura si prefacatoria, la fel cum taisul unei lame lasa sa cada grauntele de mustar, iata un Perfect!

      408.
      Cel care, fara iritare si resentiment, vorbeste limbajul limpede al adevarului, fara a incerca sa insulte pe cineva, iata un Perfect! 105

      409.
       Cel care nu ia nici mult, nici putin, nici bun, nici rau, nici frumos, nici urat, care nu ia nimic din ceea ce nu-i apartine, iata un Perfect!

      410.
      Cel care nu asteapta nimic de la aceasta lume, care nu asteapta nimic de la lumea cealalta, care s-a vindecat de orice speranta, eliberat de orice piedica, iata un Perfect!

      411.
      Cel care, strain de orice atasament sau inclinatie, a dizolvat prin intelepciunea sa toata incertitudinea si a ajuns la Celalalt Mal, iata un Perfect!

      412.
      Cel care s-a eliberat de rau si de bine, care s-a eliberat de aceste doua capcane, fara nici un viciu, fara pofta, fara griji, iata un Perfect!

      413.
      Cel care straluceste limpede si senin ca luna plina, in care au secat toate dorintele, iata un Perfect!

      414.
      Cel care a scapat de drumul ratacirii, de mlastina, de aceasta nebunie a ciclului renasterilor, salvat, biruitorul lumilor, absorbit, de nezdruncinat, sigur, implinit, stins, iata un Perfect!

      415.
      Cel care dispretuieste fericirea iubirii si care umbla singur, fara camin, care a renegat orice atasament fata de iubire si de bucuriile ei, iata un Perfect!

      416.
      Cel care a renegat orice impuls al vointei si care umbla solitar, fara camin, care a secat setea vointei, iata un Perfect!

      417.
      Scapat din specia omeneasca, scapat din lumile zeilor, eliberat de orice jug, iata un Perfect! 106

      418.
       Intors de la placeri si dureri, fara atasament, stins, biruitorul lumilor, iata un Perfect! 107

      419.
      Cel care, dezlegat, preafericit, trezit, vede cum apar si dispar fiintele, iata un Perfect!

      420.
      Cel a carui urma nu poate fi sesizata nici de zei, nici de genii, nici de oameni, expertul in extinctie, domnul fericirii, iata un Perfect!

      421.
      Cel care nu se mai sinchiseste de trecut, de prezent, de viitor, care nu mai doreste nimic, care nu ia nimic, iata un Perfect!

      422.
      Nobilul, stralucitorul, eroul, sublimul biruitor al tuturor suferintelor, stiutorul, patronul zeilor si al oamenilor, Trezitul, implinitul, iata un Perfect!

      423.
      Cel care isi aminteste de existentele anterioare, care vede lumile ceresti si lumile abisului, care a secat orice nastere, inteleptul care patrunde toate fenomenele, implinit cu desavarsire, iata un Perfect!



      ____________________
      99  „Cunosti disolutia vietii” – aceasta sintagma ne imbie sa comitem cateva reflectii privitoare la caracterul impermanent al vietii. Nimic nu dureaza vesnic – am spune in spiritul buddhismului filozofic – prin urmare de ce sa te mai lasi dus de curentul poftei de viata etc. ?! Totusi, sensul acestui fragment este cu totul altul: „viata” poate fi inteleasa ca „elan vital”, ca pofta sau apetit de viata, sau ca ceea ce am numit mai sus libido (v. si nota 70).Cel care cunoaste disolutia este in acest context acela care stie cum sa potoleasca elanurile libidinale. Am vazut ca potolirea este tot una cu nirvana.

      100  „Viata de dincolo” este o aluzie la credintele traditiei hinduse. In virtutea legii karmice care vrea sa renastem intr-un univers structurat in functie de faptele noastre actuale, hindusul obisnuit facea eforturi disperate pentru a-si asigura o viitoare existenta favorabila, in Rai, conformandu-se legilor prescrise ale vietii obstesti. Perfectul buddhist este insa lamurit asupra caracterului iluzoriu al acestor credinte. Invatatura lui Buddha afirma ca nimic nu dureaza – nu exista Sine etern – asa incat orice efort de a-ti ameliora existenta viitoare este futil.

      101 Varianta: „Meditativ, detasat, cu mintea asezata, lucrarea implinita si implinind scopul suprem – iata ce numesc eu brahmin.”

      102 Iata un verset care ni se pare de-a dreptul eretic in comparatie cu toate celelalte in care se face practic apologia renuntarii. Ascetul adevarat, aflam aici, renunta la renuntare (mortificare) si atinge astfel fericirea!

      103  Perfectul nu urmareste numai realizarea placutului, el nu se supune pe sine caznelor conventiilor sociale pentru a-si atinge tinta glorioasa in ierarhia sociala. El nu respinge nimic, nici injuria si nici lauda, si nici nu alege ceea ce pare sa ii aduca fericirea (de aici refuzul vointei). Candva, intr-un interviu cu putin inainte de a muri, Emil Cioran marturisea ca de dragul libertatii, a lipsei oricarei inregimentari in colectivitatea umana, a indurat cele mai mari servituti. Iata exact masura unui Perfect in acceptie buddhista. (Nu este de mirare in acest sens ca E. Cioran a studiat temeinic doctrina buddhista, pe care se pare ca a integrat-o in propria sa viata. Acest aspect al orientarii sale existentiale nu a fost deloc remarcat si comentat.)

      104 Desi anterior apologia prieteniei cu oamenii invatati trebuia sa ne convinga  ca tovarasia lor este prilej de fericire, acum, din nou paradoxal, aflam ca nici anturajul ascetilor nu este de cautat.

      105 De multe ori doctrina lui Buddha cu accentul aparent pud pe dispretul fata de lumesc, a servit ca mijloc de satisfacere a nevoilor narcisice ale eului celor care au renuntat la viata lumeasca, nu din necesitate sau vocatie ci din neputinta. Impotriva acestor indivizi, care procedeaza ca si vulpea care n-ajunge la struguri, se ridica acest verset.

      106 „Jugul” este cel al datoriei si al iluziei.

      107 Varianta: „Acela care a abandonat placerea si neplacerea, care s-a stins si nu mai are combustibil (de ars), eroul care a biruit lumile – iata ce numesc eu brahmin!”
      Aceasta versiune scoate mai bine in evidenta ideea stingerii nu prin mortificare (renuntare si instrainare de lumesc), ci prin purjare. Cand „combustibilul” care aprinde si intretine flacara poftei este epuizat, linistea se infiripa de la sine…



      Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
      de Jean Chiriac

sâmbătă, 24 decembrie 2011

25. Cautatorul (Calugarul)




      CĂUTĂTORUL

      Stăpâneşte-ţi simţurile,
      Ceea ce guşti şi miroşi,
      Ceea ce vezi, ceea ce auzi.

      În toate lucrurile fii un Maestru,
      În ceea ce faci, ce zici, ce gândeşti.
      Fii liber.

      Eşti un căutător.
      Te desfeţi lăuntric, căci îţi stăpâneşti
      Mâinile, paşii,
      Cuvintele şi gândurile.

      Te desfeţi în meditaţie
      Şi solitudine.
      Împacă-te cu tine însuţi, fii fericit.
      Tu eşti un căutător.

      Ţine-ţi gura.
      Nu te slăvi singur,
      Dar luminează Calea,
      Căci ceea ce spui este dulce.

      Urmează Adevărul Căii.
      Reflectă asupra lui.
      Fă-l sa fie una cu tine.
      Trăieşte-l.
      El mereu îţi va fi sprijin.

      Nu dispreţui ce ai primit,
      Nu invidia ce au primit alţii,
      Ca nu cumva să-ţi tulburi liniştea.

      Mulţumeşte
      Pentru ce ţi-a fost dăruit,
      Oricât de puţin.
      Fii pur, niciodată şovăielnic.

      Nu ai nici nume nici formă.
      De ce îţi lipseşte ceea ce nu ai?
      Căutătorul nu are regrete.

      Iubeşte şi bucură-te
      Urmează Calea,
      Calea liniştită, către tărâmul fericirii.

      Căutătorule!
      Goleşte vasul,
      Uşurează încărcătura,
      Pasiunea, dorinţa, ura.

      Şi navighează repede.

      Există cinci la uşă,
      Le dai la o parte şi mai găseşti cinci,
      Mai sunt alte cinci pe care le pofteşti să intre.
      Iar când alte cinci* au plecat
      Eşuând pe ţărm,
      Căutătorul este numit oghatinnoti—
      "Cel ce a trecut dincolo."

      Căutătorule!
      Nu fi nechibzuit.
      Meditează permanent.
      Dacă nu, vei înghiţi foc
      Ţipând: "Nu mai vreau!"

      Dacă nu eşti chibzuit,
      Cum îţi poţi linişti mintea?
      Dacă nu ai mintea liniştită,
      Ce vei putea învăţa vreodată?
      Cum vei deveni liber?

      Cu o minte liniştită
      Intră în lăcaşul singuratic, inima ta,
      Şi simte bucuria Căii
      De dincolo de lume.

      Priveşte în interior—
      Originea înălţării şi decăderii
      Ce fericire!
      Cât de minunat să fii liber!

      Este începutul vieţii,
      A stăpânirii şi răbdării,
      Este începutul prieteniei pe Cale,
      Şi a unei vieţi active şi pure.

      Trăieşte în Iubire.
      Fă-ţi datoria,
      Pune capăt suferinţei.

      Priveşte cum iasomia
      Îşi scutură florile ofilite.

      Lasă să cadă dorinţa şi ura.

      Eşti liniştit?
      Potoleşte-ţi corpul.
      Potoleşte-ţi mintea.

      Nu dori nimic.
      Cuvintele tale sunt cu măsură.
      Eşti liniştit.

      Prin propriul efort
      Trezeşte-te, Veghează.
      Şi bucură-te de viaţă.

      Tu eşti Maestrul,
      Tu eşti refugiul.
      Aşa cum un negustor struneşte un cal de rasă,
      Stăpâneşte-te pe tine însuţi.

      Cu câtă bucurie urmezi
      Sfaturile unui Învăţător.

      Cu câtă linişte şi siguranţă
      Te apropii de ţinutul fericirii,
      Inima Păcii.

      Pururea tânăr,
      Căutătorul ce a străbătut Calea,
      Luminează deasupra întregii lumi.

      Asemenea lunii,
      Iese din nori,
      Străluceşte.



      http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html




      Calugarul

      360.
      Este bine sa fii moderat atunci cand vezi, cand auzi, cand mirosi si cand gusti.

      361.
      A fi moderat atunci cand simti ceva este bine, si este bine sa fii moderat atunci cand vorbesti; este bine sa fii moderat atunci cand gandesti; este bine sa fii mereu moderat. Un calugar care este moderat mereu si pretutindeni va fi fericit prin incetarea oricarei suferinte.

      362.
      Controlandu-si mainile, picioarele, vorbele, stapan pe sine pretutindeni si mereu, eliberat, fericit, absorbit, solitar, multumit, pe acesta eu il numesc calugar.

      363.
      Dulci ca mierea sunt vorbele calugarului care stie sa dovedeasca si sa predea adevarul in vorbe modeste, lipsite de stralucire.

      364.
      Cel care traieste in doctrina, care se bucura de doctrina, care cugeta profund asupra doctrinei, care cauta sensul doctrinei, un asemenea calugar va ramane fidel constant Cararii.

      365.
      Nu subestima ceea ce ai obtinut si nu invidia ce au obtinut altii. Un calugar care ii invidiaza pe altii nu atinge linistea mintii in meditatie.

      366.
      Chiar si zeii il lauda pe calugarul multumit cu ceea ce are, pe cel care se arata nobil, pur si constant.

      367.
      Cel care nu mai gandeste in termeni de eu si al meu in aceasta viata efemera, lipsit de orice grija, s-a numit pe buna dreptate un calugar.

      368.
      Calugarul care ramane bland, binevoitor, care se bucura de invatatura lui Buddha, va atinge imparatia pacii, acolo unde toata forfota se potoleste.

      369.
      Scoate apa din aceasta barca grea, o calugare; vidata ea te va duce departe. Daca tu esti vid de pofta si de ura, vei da fuga spre extinctie.

      370.
      Calugarul care a scapat celor cinci curente ale iluziei a fost numit cel care a traversat curentul.

      371.
      Practica concentrarile, o calugare, azvarle indolenta, nu permite poftelor tale sa se aseze in inima ta, rapune flacara arzanda a nepasarii pentru a evita ca inlantuit de ea sa nu strigi: „vai ce suferinta!”

      372.
      Fara intelepciune nu poti realiza concentrarile; fara concentrari nu poti realiza intelepciunea. Calugarul concentrat este intelept si aproape de nirvana.

      373.
      Daca calugarul care intelege clar invatatura intra intr-o manastire pustie cu sufletul senin, potolit, atunci el resimte o fericire de negrait.

      374.
      Daca el patrunde din ce in ce mai adanc in cercurile nasterii si mortilor repetate si daca recunoaste starea fara moarte,  atunci el este pe deplin fericit.

      375.
      Un calugar intelept trebuie, mai intai de toate, sa isi retina simturile, sa traiasca multumit si senin, si sa ramana mereu fidel practicii.

      376.
      Calugarul nu trebuie sa-si aleaga decat prieteni nobili, virtuosi, experimentati; el insusi trebuie sa fie binevoitor, amabil, curtenitor, sa aiba o purtare fara repros. Astfel el va fi eliberat si va pune capat suferintei.

      377.
      La fel cum florile se descotorosesc de petalele ofilite, tot asa si voi, o calugari, descotorositi-va de pofta si de ura.

      378.
      Corpul calmat, vorbele moderate, sufletul pacificat, intors de la cele lumesti, iata un calugar care s-a eliberat.

      379.
      Bizuie-te numai pe tine insuti, perfectioneaza-te singur caci fiind propriul tau stapan vei fi fericit.

      380.
      Tu esti propriul tau stapan, tu esti propriul tau adapost; stapaneste-te pe tine insuti tot asa cum dresorul stapaneste un armasar pur-sange.

      381.
      Calugarul saturat de fericire, bine asezat in invatatura lui Buddha, va atinge imparatia pacii, acolo unde lucrurile isi afla odihna. 98

      382.
      Cel care a devenit calugar in ordinul Sublimului, inca din tinerete, straluceste in aceasta lume ca si luna care iese din nori.


      ________________
      98 Varianta: „Calugarul care traieste marea bucurie, si care se increde in religia lui Buddha, va atinge locul pacii, placerea linistirii functiilor mentalului.”




      Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
      de Jean Chiriac

vineri, 23 decembrie 2011

24. Dorinta (Pofta)





      DORINŢA  

      Dacă dormitezi
      Dorinţa creşte în tine,
      Asemenea lianelor în pădure.

      Asemenea unei maimuţe în pădure,
      Sari din copac în copac,
      Ne găsind vreodată fructul—
      Dintr-o viaţă în alta,
      Ne găsind vreodată pacea.

      Dacă eşti plin de dorinţă
      Necazul tău creşte,
      Asemenea ciupercilor după ploaie.

      Dacă îţi înfrângi dorinţa,
      Necazurile vor aluneca de pe tine,
      Cum picăturile de apă alunecă de pe floarea de lotus.

      Acesta este un sfat bun
      Şi este pentru oricine:
      După cum iarba este smulsă din rădăcină ,
      Seceră dorinţa,
      Ca nu cumva nenumăratele morţi, să te zdrobească,
      Asemenea râului ce zdrobeşte stufărişul neajutorat.

      Dacă rădăcina rămâne,
      Un trainic copac va creşte iarăşi.
      Dacă dorinţa nu este dezrădăcinată,
      Suferinţa va creşte din nou în tine.

      Treizeci şi şase de tendinţe se reped înaintea ta!
      Dorinţa, plăcerea, pofta...
      Joacă-te cu toate acestea în imaginaţia ta,
      Şi te vor mătura.

      Puternice tendinţe!
      Ele curg pretutindeni.

      Puternice liane!
      Dacă le vezi răsărind,
      Ai grijă!
      Smulge-le din rădăcină.

      Plăcerile curg pretutindeni.
      Tu pluteşti pe ele
      Şi te însoţesc din viaţă în viaţă.

      Alergi ca un iepure de câmp hăituit,
      Vânatul urmărit de dorinţă,
      Hăituit din viaţă în viaţă.

      O, căutătorule!
      Renunţă la dorinţă.
      Scutură-te de lanţurile ei.

      Ai să ieşi din neclaritate
      Către limpezime.
      Limpezimea este bună.
      De ce să alergi înapoi în neclaritate?

      Dorinţa este ca o nebuloasă,
      Iar oamenii spun, "Priviţi!
      Era liber.
      Dar acum a renunţat la libertatea lui."

      Nu există fier care să te poată întemniţa,
      Nici funie sau lemn,
      Dar o poate face plăcerea
      De a avea aur sau bijuterii,
      Neveste sau fii.

      Slabe legături,
      Dar te trag în jos.
      Oare le poţi desface?

      Există unii care pot,
      Cei ce au învins lumea.
      Părăseşte dorinţa, urmează Calea!

      O, sclav al dorinţei,
      Pluteşti dus de curent.
      Mic păianjen, prins în propria-ţi plasă.
      Mai bine alungă-ţi suferinţa prin a urma Calea.

      Alungă ziua de ieri, de mâine
      Şi de azi.
      Treci pe celălalt mal,
      Dincolo de viaţă şi moarte.

      Îţi fac necazuri propriile-ţi gânduri?
      Patima îţi face probleme?
      Păzeşte-te de pofte,
      Ca nu cumva voile tale să devină dorinţe
      Şi dorinţa să te lege.

      Linişteşte-ţi mintea.
      Reflectează.
      Veghează.
      Nimic nu te leagă.
      Eşti liber.

      Eşti puternic.
      Ai ajuns la ţintă.
      Liber de pasiune şi dorinţă,
      Ai smuls spinii existenţei.
      Acesta este ultima ta reîncarnare.

      Eşti înţelept.
      Liber de orice dorinţă,
      Înţelegi cuvintele
      Şi sensul pe care-l capătă când sunt puse laolaltă.
      Iar tu nu doreşti nimic.

      "Eu sunt Biruinţa,
      Eu sunt Cunoaşterea,
      Toată Puritatea
      Şi Renunţarea".

      "Nu doresc nimic.
      Sunt liber.
      Mi-am găsit Calea.
      Pe cine voi numi Învăţător?"

      Darul Adevărului este dincolo de dărnicie.
      Gustul Adevărului este mai presus de orice dulceaţă,
      Bucuria Adevărului, mai presus de orice bucurie.

      Sfârşitul dorinţei este sfârşitul suferinţei.

      Nechibzuitul este propriul său duşman.
      Căutând avere, se distruge singur.

      Caută mai degrabă celălalt mal.

      Buruienile înăbuşe câmpul.
      Şi pasiunea otrăveşte natura umană,
      Şi ura, iluzia şi dorinţa.

      Onorează-l pe cel ce este fără patimă,
      Fără ură, iluzie şi dorinţă.

      Ceea ce-i dăruieşti unui astfel de om,
      Îţi dăruieşti ţie,
      Ba chiar mai mult.



      http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html




      Pofta 89

      334.
      Pofta de viata a muritorului de rand care traieste indolent sporeste ca o liana. Iar el sare dintr-o existenta in alta tot asa ca si maimuta care cauta fructe in padure. 90

      335 - 336.
      Cel care este dominat de pofta de viata, acest tiran al lumii, vede cum chinurile sale se multiplica ca si neghina in grane. Dar de cel care potoleste aceasta pofta de viata atat de greu de invins, chinurile nu se mai prind asa cum nu se prinde o picatura de apa de frunza de lotus.

      337.
      La fel cum un copac fie chiar si taiat va creste din nou daca radacinile lui sunt tari si nevatamate, tot astfel daca dorinta latenta nu afost extirpata suferinta ne va lovi din nou.

      338.
      (lipsa)

      339.
      Atunci cand cele 36 de izvoare ale poftei de placere sunt tari, iau nastere gandurile stimulate de dorinta care il zapacesc pe omul smintit.


      340.
      Torentul duce cu sine totul, neghina se raspandeste pretutindeni; daca tu vezi neghina crescand, fii intelept, extirpa-i si radacinile!

      341.
      (lipsa)

      342.
      Toate fiintele lumesti, acaparate de pofta de viata, gonesc de acolo-acolo ca si iepurii haituiti. Ele se consuma inlantuite in convenientele 91  vietii, sufera si vor suferi de-a pururi!

      343.
      Toate fiintele lumesti, acaparate de pofta de viata, gonesc de acolo-acolo ca si iepurii haituiti. Asa ca tu sa lepezi pofta de viata, o calugare, atunci cand cauti eliberarea! 92

      344.
      Cel care si-a indreptat vrerea spre nirvana s-a eliberat de vointa si totusi el este plin de tarie. 93 Vezi, priveste un asemenea om: el s-a eliberat si grabeste acum spre imparatia neexplorata.

      345 - 346.
      Inteleptul nu considera ca legaturile de fier, de lemn sau de canepa sunt de netaiat; dar dorinta patimasa de aur, de bunuri de copii si femei, aceasta, in adevar este solida pentru intelept; ea ne trage in jos, tenace, si greu de taiat. Totusi, cei care si-au potolit dorintele o taie, renuntand la placerea iubirii si parasindu-si familia pentru a trai o viata fara un camin.

      347.
      Inlantuit de pofta, traiesti in torentul pasiunilor ca si paianjenul in panza sa. Taind aceasta plasa, inteleptul scapa, eliberat de dorinta, eliberat de suferinta.

      348.
      Renunta la ce a fost, la ce va fi si la ce este, o Biruitorul lumii! Cu sufletul nezdruncinat, mereu si de-a pururi, tu nu vei mai cunoaste nici nastere si nici moarte.

      349.
      In cel care plin de proiecte viitoare, de dorinte arzatoare, cauta cu infrigurare ceea ce este agreabil, sporeste pofta de viata si isi faureste piedici din ce in ce mai mari. 94

      350.
      Dar cel care, intelept, ramane calm si potolit si vede clar, mereu si pretutindeni, suferinta, acela, intr-adevar, va sfarama obstacolul mortii.

      351.
      Atingand perfectiunea, ramanand fara teama si fara repros, cu vointa eliberata de influentele rele, izbavit de cele patru elemente, iata ca imi traiesc ultima mea viata.

      352.
      Eliberat de pofta si de atasament 95, un expert in studiul doctrinei, si intelegand cum se cuvine cuvintele, poate fi numit intr-adevar „in ultimul sau trup”, „Mare in intelepciune” sau „Om nobil”.

      353.
      Eu sunt Biruitorul suprem, Cunoscatorul suprem, cel eliberat pe veci de toate fenomenele, cel care a abandonat totul, vindecat de iluzia vietii, autodidact, oare cine mi-ar putea fi profesor? 96

      354.
      Darul adevarului este mai presus de toate celelalte daruri, savoarea adevarului este mai presus de toate celelalte placeri, bucuria adevarului este mai presus decat toate celelalte bucurii, incetarea dorintei biruieste suferinta.

      355.
      Bucuria acumularii de bogatii il distruge pe nechibzuitul care nu cauta eliberarea; poftind la avutii el se vatama pe sine si ii vatama si pe altii. 97

      356.
      Pamantul este cotropit de neghina, cuprinsa de pofta este lumea! Asa ca, a oferi daruri si sacrificii celor care s-au eliberat de pofta aduce roade multe.

      357.
      Pamantul este cotropit de neghina, cuprinsa de ura este lumea! Asa ca, a oferi daruri si sacrificii celor care s-au eliberat de ura aduce roade multe.

      358.
      Pamantul este cotropit de neghina, iar lumea a fost inghitita de iluzie! Asa ca, a face daruri si sacrificii celor care s-au eliberat de iluzie aduce roade multe.

      359.
      Pamantul este cotropit de neghina iar lumea a fost inghitita de pofte! Asa ca, a face daruri si sacrificii celor care s-au eliberat de dorinte aduce roade multe.

      __________________
      89 „Setea de viata”, „apetitul existential” etc. pot traduce notiunea de libido, in sens mai larg, din psihanaliza. In acceptia lui C.G. Jung libidoul este apetitul, „foamea” de ceva anume, si se poate comunica oricarui instinct. Cand spunem „libido”, nu ne referim numai la instinctul sexual, ci si la toate celelalte tendinte psiho-somatice care tasnesc din inconstient.

      90 Aceasta „pofta” sporeste pentru ca nu este potolita. In limbaj psihanalitic, vorbim de o acumulare de libido care, asa cum observa Sigmund Freud, se transforma intr-un soi de indispozitie, de fermentatie interioara.

      91 „Convenientele” sunt „legaturile” care ne inlantuie in viata.

      92 Nu exista alta maniera de a „lepada” pofta de viata decat prin potolirea ei, tot asa cum nu iti poti potoli foamea daca nu mananci.

      93 Nirvana inseamna extinctie, incetare, potolire. Atunci cand iti „stingi” poftele,  starea care se infiripeaza nu este de slabiciune, ci de tarie.

      94 Atunci cand cauti numai placutul si agreabilul, cand te straduiesti sa eviti neplacutul, nu obtii in realitate decat suferinta. Pretul pe care il platesti pentru „placut” este alterarea naturii tale originare. Sau, in termeni psihanalitici, refularea unei parti considerabile a eului tau. De aici sentimentul de instrainare de tine insuti.

      95 Aici „atasament” in sensul de a te lega de ceva, de a depinde de ceva, de a te sprijini pe ceva.

      96 O alta versiune: „Eu sunt Atoatebiruitorul, Atotcunoscatorul. In valtoarea starilor mentale eu raman neatins. Renuntand la totul m-am eliberat prin incetarea dorintei. De vreme ce am atins Realizarea prin mine insumi, oare pe cine l-as putea indica drept maestrul meu?”

      97 Acest verset aminteste izbitor de parabola tanarului avut din Evanghelii (Mt. XIX, 16-30). Din nefericire, exegeza biblica nu a inteles sensul mult mai profund al parabolei. Pentru ca nu despre avutia baneasca este vorba acolo, ci despre orice forma de acumulare care aduce intr-adevar prejudicii (v. si nota 71).




      Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
      de Jean Chiriac

joi, 22 decembrie 2011

23. Elefantul




      ELEFANTUL  

      Voi îndura cuvinte grele,
      Aşa cum elefantul îndură săgeţile bătăliei.
      Căci mulţi oameni vorbesc cu răutate.

      Elefantul îmblânzit merge la luptă.
      Regele îl călăreşte.
      Omul supus este Stăpânul.
      El poate îndura cuvinte grele fără să se tulbure.

      Decât un catâr,
      Sau minunaţii cai Sindh,
      Decât straşnicii elefanţi de luptă,
      Mai bine omul ce se poate stăpâni pe sine.

      Nu călare pe aceste animale,
      Va ajunge cineva în ţinutul neumblat,
      Ci doar prin sine însuşi.

      Straşnicul elefant Dhanapalaka,
      Este sălbatic în perioada împerecherii,
      Iar dacă este înlănţuit nu va mânca,
      Amintindu-şi de pădurea liberă.

      Nesăbuitul este trândav.
      El mestecă şi se răsuceşte în somn,
      Asemenea unui porc în cocină.
      Aşa va trăi viaţă după viaţă.

      "Mintea mea obişnuia să hălăduiască,
      Oriunde plăcerea, dorinţa sau pofta o călăuzeau.
      Dar acum am îmblânzit-o,
      O ghidez,
      Aşa cum cornacul îşi struneşte elefantul."

      Fii vigilent.
      Fii martorul propriilor gânduri.
      Elefantul singur se trage din noroi.
      În acelaşi mod salvează-te singur din propria-ţi trândăvie.

      Dacă cel ce călătoreşte poate găsi
      O companie virtuoasă şi înţeleaptă,
      Este bine să călătorească împreună cu bucurie
      Şi să treacă peste pericolele întâlnite.

      Dar dacă tu nu poţi găsi,
      Un prieten sau un Maestru care să te însoţească,
      Pleacă la drum singur—
      Asemenea unui rege ce a renunţat la regatul său,
      Asemenea elefantului din pădure.

      Călătoreşte singur,
      Evită compania unui nesăbuit.

      Nu lua cu tine şi propriile-ţi nelegiuiri.
      Nu-ţi căra şi grijile.

      Călătoreşte singur,
      Asemenea unui elefant prin pădure.

      Este bine să ai prieteni la nevoie
      Şi să împărtăşeşti fericirea cu ei.
      Este bine să fi făcut ceva bun
      Înainte de a părăsi această lume
      Şi să laşi necazul la o parte.

      Este bine să fii mamă,
      Sau tată.
      Este bine să rezişti dificultăţilor
      Şi să fii stăpân pe tine.

      Oh, cât de bine este să te bucuri de viaţă,
      Trăind cu onestitate şi putere!

      Iar înţelepciunea înseamnă fericire
      Şi libertate.



      http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html



      Elefantul

      320.
      Asa cum elefantul indura sagetile in tumultul bataliei, tot asa voi suporta si eu cu rabdare cuvintele rautacioase: oamenii sunt mizerabili.

      321.
      Elefantul se lasa condus in supusenie, si tot asa ingenuncheaza cand Suveranul se suie calare; dar cea mai inalta forma de docilitate ne-o arata Nobilul care indura in liniste jignirile si calomniile.

      322 - 323.
      Buni sunt catarii bine dresati; buni sunt armasarii pur sange bine antrenati; buni sunt elefantii bine imblanziti, dar si mai bun este cel care isi este siesi stapan. Caci, in adevar, niciuna din creaturile numite nu ne poate conduce in imparatia inexplorata unde accede cel care s-a biruit pe sine insusi. 87

      324.
      Dhanapalako, elefantul salbatic, tinut captiv, nu accepta nimic de mancare in perioada rutului; el se gandeste cu melancolie la padurea sa draga.

      325.
      Omul indolent, sperios, eschivant, lacom, adormit, care se intinde oriunde, seamana cu un biet elefant hranit din mila; el va reapare mereu in cercul renasterilor.

      326.
      La inceput, aceasta inima fierbinte ma zorea de acolo-acolo, pe unde o atrageau dorintele si placerile ei; dar astazi iata ca am pus stapanire pe ea tot asa cum cornacul supune elefantul. 88

      327.
      Fii vigilent si pastreaza-ti spiritul senin la adapost de ganduri, salveaza-te din labirintul ratacirilor la fel cum se smulge elefantul din mlastina.

      328.
      Daca gasesti un tovaras intelept, gata sa te insoteasca oriunde, hotarat, constant, bravand cu curaj toate primejdiile, traieste alaturi de el, o inteleptule, in sanatate si fericire.

      329.
      Dar daca nu ai gasit un tovaras inteligent, o persoana inteleapta si cu purtare aleasa care sa umble pe calea pe care umbli si tu, atunci continua singur, ca si un rege care a renuntat la imparatia sa cucerita, sau ca un mare elefant in padurea adanca.

      330.
      Cel care traieste singur e mult mai castigat decat cel care traieste in compania unor nesabuiti. Asadar, el umbla singur, evita tot raul, la fel de vesel, de calm si liber ca si elefantul in padure.

      331.
      Ce fericire sa ai prieteni cand esti la ananghie!
      Ce fericire sa fii bine dispus indiferent de conditii!
      Ce fericire sa poti infrunta moartea cu seninatate!
      Ce fericire sa te eliberezi de toata suferinta!

      332.
      Ce fericire, in lume, sa fii mama!
      Ce fericire sa devii tata!
      Ce fericiire, in lume, sa fii calugar!
      Dar ce fericire sa fi terminat cu toate astea!

      333.
      Ce fericire [este] purtarea mereu corecta!
      Ce fericire [este] increderea bine fondata!
      Ce fericire [este] obtinerea intelepciunii!
      Ce fericire [este] lipsa raului!


      ________________________
       87 Am tradus aici mai intai „cel care isi este siesi stapan” si apoi, in context, „cel care s-a invins pe sine insusi”. Pentru acest verset am folosit o versiune in limba franceza care utilizeaza, respectiv, „celui qui s’est maitrise lui meme” si „le vainqueur de soi-meme”. Desigur ca exista aici (in traducerea mea) doua idei care se combat. Mai intai faptul de a-ti fi propriul tau stapan. Ideea nu-mi apartine, ci ii apartine lui insusi Buddha care si-a indemnat adeseori discipolii sa nu se increada in nimeni si nimic, ci in propria lor marturie si judecata. Pe de alta parte, ideea de a te birui pe tine insuti suna putin cam prea ascetic. Reprezentarea noastra vizavi de o asemenea conceptie este inspirata de crestinismul monahal, si mai ales de practica mortificarilor. Nu cred ca Buddha va fi fost adeptul acestor „metode”. Dupa cum ne spun legendele care relateaza viata lui, trezitul a trecut si prin experienta ascezei totale, la care, ulterior, a renuntat complet. Prin urmare, sintagma „cel care s-a biruit pe sine” ar trebui inteleasa mai degraba in sensul evocat de efortul formidabil de a birui inaltimile inaccesibile ale muntilor Himalaya, de pilda. Aceasta biruinta este un soi de performanta greu de egalat. Sa retinem, asadar, nuanta metaforica a „biruintei”.

      88 A fi la dispozitia inimii nu este intotdeauna un lucru bun. Este interesant ca nici inclinatiile bune ale inimii, ca de pilda milostenia, smerenia etc., nu aduc intotdeauna roadele constante. Nu inima trebuie sa fie cea care guverneaza faptele omului, ci mintea. Cam tot asa ca si in celebra vorba a sfantului Pavel: „Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate-mi sunt de folos” (1 Corinteni, VI, 12).



      Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
      de Jean Chiriac

miercuri, 21 decembrie 2011

22. Intunericul (Abisurile)





      ÎNTUNERICUL


      Unii oameni refuză adevărul.
      Alţii îşi neagă propriile fapte.
      Aceştia merg spre întuneric,
      Iar pe lumea cealaltă suferă,
      Căci ei greşesc faţă de adevăr.

      Îmbracă roba galbenă.
      Dar, dacă eşti nepăsător,
      Vei cădea în cel mai adânc întuneric.

      Dacă eşti nechibzuit,
      Mai bine înghiţi oţel topit,
      Decât să mănânci bunătăţile de zi cu zi.

      Dacă pofteşti la femeia altui bărbat,
      Rişti să intri în necaz.
      Liniştea ta se va duce.
      Îţi vei pierde onoarea.
      Vei cădea în întuneric.

      Mergând împotriva Legii,
      Mergi către întuneric.
      Plăcerile tale sfârşesc în teamă,
      Iar pedeapsa Regelui este aspră

      După cum un fir de iarbă ţinut cu stângăcie,
      Îţi poate tăia mâna,
      Tot astfel şi renunţarea te poate duce către întuneric.

      Căci, dacă în renunţarea ta,
      Eşti necugetat şi nu-ţi ţii legământul,
      Dacă hotărârea ta se clatină.
      Nu vei găsi lumina.

      Fă ceea ce ai de făcut,
      Cu fermitate, din toată inima ta,
      Călătorul ce ezită,
      Stârneşte doar praful drumului.

      Mai bine nu faci nimic,
      Decât să faci ceea ce este greşit.
      Pentru că orice ai face, faci pentru tine.

      Asemenea unui oraş de graniţă bine păzit,
      Păzeşte-te şi tu din interior şi exterior.
      Nu lăsa nici măcar o clipă să treacă,
      Ca nu cumva să cazi în întuneric.

      Simte ruşinea acolo unde ea există,
      Frica doar în ceea ce este înfricoşător.
      Vezi răutatea doar în ceea ce este demonic.
      Ca nu cumva să greşeşti Adevărata Cale
      Şi să cazi în întuneric.

      Vezi ceea ce este.
      Vezi ceea ce nu este.
      Urmează Adevărata Cale.
      Ridică-te!


      http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html




      Abisurile

      306.
      Cel care minte coboara in infern, ca si cel care neaga o fapta comisa – ambii vor avea acelasi destin dupa moarte: ei vor fi niste fiinte mizerabile in noua lor existenta. 85

      307.
      Multi poarta haina calugareasca dar ei sunt rai si desfranati, oamenii corupti prin faptele lor rele salasluiesc in abisurile existentei.

      308.
      Mai bine sa inghiti o minge de foc decat sa traiesti in cersit daca esti un clugar rau, depravat.

      309.
      Patru pedepse il asteapta pe omul desfranat, care doreste femeia altuia: consecinte grave, somn nelinistit, o rea reputatie si abisurile existentei. 86

      310.
      Cand facem raul sporim povara viciilor noastre. Scurta este fericirea cuplului care se ascunde temator; grea este pedeapsa la care ii supune Suveranul; prin urmare, nu ravni la bunul altuia.

      311.
      La fel cum coasa prost manuita poate rani mana, tot astfel o viata ascetica gresita conduce in abis.

      312.
      La ce servesc faptele implinite cu neglijenta si indolenta? Perceptele asumate inconstient, ascetismul practicat de mantuiala nu aduc prea multe roade.

      313.
      Fa-ti datoria cu fermitate, si implineste ceea ce trebuie sa implinesti; calugarul fara constiinta, nesabuit, se degradeaza din ce in ce mai mult.

      314.
      Este bine sa nu comiti o fapta rea, deoarece ea este urmata de remuscari. Este bine sa comitem o fapta buna, pentru ca ea nu va produce regrete.

      315.
      La fel cum o fortareata inexpugnabila este aparata cu tarie si in interior si in afara, tot astfel apara-ti propria ta inima, constant, clipa de clipa. Adeseori o clipa de neatentie aduce cu sine suferinta in abis.

      316.
      Oamenii care se blameaza pentru faptele care nu sunt blamabile, dar nu se blameaza pentru faptele blamabile, cei care urmeaza o doctrina falsa, aceia merg in abis.

      317.
      Oamenii care se tem de ceea ce nu este de temut si care nu se tem de ceea ce inspira teama, care se ghideaza dupa o invatatura gresita, aceia se scufunda in abis.

      318.
      Oamenii care vad raul acolo unde nu se gaseste, si nu il admit acolo unde se afla de fapt, care se ghideaza dupa o invatatura gresita, aceia se duc in abis.

      319.
      Cei care recunosc cu adevarat raul si binele, care se dedica adevaratei doctrine, aceia se ridica pe Cararea cea buna.


      __________________
      85 O aluzie la doctrina karmei, care pare sa intereseze mult o anumita categorie de apologeti ai buddhismului, si anume pe cei care confunda viata spirituala cu practica conduitei prescrise de legea morala. Mai mult ca sigur ca avem aici ramasite ale ideologiei brahmanilor, candva tovarasi cu Buddha in periplul sau spiritual.

      86 Este curios ca autorii acestor versete care, mai intai, par ca dispretuiesc total viata sociala (am vazut ca in optica lor cea mai inalta fericire este sa traiesti in codru) se ocupa acum de moralitatea sociala sau mai precis de abaterile de la ea. Ei stabilesc si pedepse ca si cand s-ar adresa unei colectivitati de mireni ca niste moralisti care nu au nimic mai bun de facut decat sa tina in frau prin povete si amenintari inclinatiile sociale ale semenilor lor. Acest lucru este un indiciu ca culegerea noastra de versete – Dhammapada – nu este unitara ca nivel de experienta si intelegere spirituala. Ea aduna laolalta reflectii care provin din surse diferite, de cele mai multe ori profane.



      Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
      de Jean Chiriac

luni, 19 decembrie 2011

20. Calea (Cararea)





      CALEA
      Adevărata Cale este Nobila Cale Octuplă.
      Există Patru Nobile Adevăruri.
      Toate virtuţile constau în detaşare.
      Maestrul are ochii deschişi.

      Aceasta este singura Cale,
      Singura Cale ce-ţi deschide ochii.
      Urmeaz-o!
      Păcăleşte dorinţa.

      Urmează Calea până la sfârşitul suferinţei.

      Când îndepărtez spinii suferinţei
      Îţi arăt de fapt Calea.
      Tu eşti cel ce trebuie să depui efortul.
      Maestrul doar te îndrumă pe Cale.

      Numai dacă meditezi
      Şi urmezi Legea,
      Te vei elibera de dorinţă.

      "Toate se nasc şi mor."
      Când înţelegi asta, eşti deasupra suferinţei.
      Aceasta este Calea Strălucitoare.

      "Existenţa înseamnă suferinţă."
      Înţelege asta şi treci dincolo de suferinţă.
      Aceasta este Calea Luminii.

      "Existenţa înseamnă iluzie."
      Înţelege asta şi treci dincolo,
      Aceasta este Calea Clarităţii.

      Eşti puternic şi tânăr.
      Este timpul să te ridici.
      Aşa că ridică-te!
      Ca nu cumva prin şovăială şi trândăvie
      Să ratezi Calea.

      Stăpâneşte-ţi vorbele.
      Stăpâneşte-ţi gândurile.
      Niciodată nu-i permite corpului să facă rău.
      Urmează aceste trei drumuri cu puritate
      Şi te vei regăsi pe tine însuţi deasupra Unicei Căi,
      Calea Înţelepciunii.

      Trăieşte în lume, Trăieşte în întuneric.
      Trăieşte în meditaţie, Trăieşte în lumină.
      Alege unde să trăieşti.
      Lasă Înţelepciunea să crească.

      Taie pădurea,
      Nu şi copacii.
      Pădurea naşte frică.
      Doboară pădurea.
      Doboară dorinţa.
      Fii liber.

      Când un bărbat doreşte o femeie,
      Mintea lui este legată,
      La fel cum a unui viţel este legată de mama lui.

      Smulge săgeţile dorinţei,
      Precum ai smulge florile de liliac tomnatice.

      Cel Treaz
      Îţi arată Calea Păcii.
      Dăruieşte-te Călătoriei.

      "Aici îmi voi face adăpost,
      Pentru vară şi iarnă,
      Şi pentru anotimpul ploios."
      Aşa îşi face planuri nesăbuitul,
      Ne acordând nici măcar un gând morţii.

      Moartea-l prinde pe cel
      Ce, zăpăcit şi distras de lume,
      Se îngrijeşte doar de turma şi copii săi.
      Moartea-l duce departe
      Precum potopul ce răpeşte satul adormit.

      Familia nu-l poate salva,
      Nici tatăl, nici fii lui.

      Cunoaşte acest lucru.
      Caută înţelepciunea şi puritatea.
      Cât mai repede limpezeşte-ţi Calea.




      http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html




      Cararea

      273.
      Cararea sublima este cararea eliberarii; adevarul sublim este adevarul suferintei; sublima este plenitudinea; omul sublim este acela care vede astfel.

      274.
      In adevar, aceasta este Cararea corecta, nici o alta nu ne ofera vederea clara. Urmeaza aceasta Carare si vei scapa tiraniei mortii.

      275.
      Inaintand pe aceasta carare, tu vei pune capat suferintei. Cararea este indicata chiar de Buddha care a descoperit calea care duce la incetarea suferintei.

      276.
      Tu insuti trebuie sa te straduiesti cu insufletire. Trezitii nu fac decat sa arate Cararea. Cel care persevereaza, inteleptul, va scapa imparatiei mortii.

      277.
      Totul este trecator. Cand cineva remarca aceasta cu intelegere, el nu mai poate fi amagit de lucrurile care aduc suferinta. Aceasta este cararea Purificarii. 77 Totul este trecator. Cel care, intelepteste va recunoaste acest lucru, se va plictisi de aceasta viata care nu este decat suferinta: iata calea eliberarii.

      278.
      Orice fel de existenta este o suferinta devoratoare. Cel care, cu intelepciune, recunoaste acest  lucru, se va plictisi iute de aceasta viata care nu este decat suferinta: iata Cararea eliberarii.

      279.
      Tot acest univers este lipsit de eu. 78 Cel care, intelepteste, recunoaste acest  lucru, se va plictisi iute de aceasta viata care nu este decat suferinta: iata Cararea eliberarii.

      280.
      Cel care nu lupta atunci cand este de luptat; care, desi tanar si in putere este slab si se lasa pe tanjeala; care, in deciziile si in gandurile sale este nehotarat si las, un asemenea nesabuit nu va gasi niciodata Cararea.

      281.
      Daca veghezi asupra cuvintelor tale, daca veghezi asupra gandurilor tale, daca te abtii de la orice fapta gresita, daca purifici aceasta tripla cale a actiunii, vei putea atinge Cararea celor Perfecti.

      282.
      Din concentrare  79 se naste intelepciunea – neglijenta mintii o ucide. Ia aminte unde se desparte calea: aici moartea, acolo viata si alege cu hotarare Cararea care iti va spori intelepciunea.

      283.
      Vointa este cea care trebuie taiata si nu padurea, caci primejdia sta in padurea vointei. Daca tu ai taiat toata padurea aceasta, atunci, o calugare, ai atins linistirea. 80

      284.
      Cata vreme nu am taiat complet legatura atractiei barbatului pentru femeie, ramanem legati tot asa cum depinde vitelul care suge la vaca.

      285.
      Extirpa din inima ta iubirea de sine, asa cum smulgi lotusul toamna! Implineste eliberarea, extinctia la care te indeamna Preafericitul!

      286.
      Voi ramane aici pe perioada ploilor, si acolo la vremea verii – astfel planuieste nesabuitul, fara a realiza primejdia (mortii).

      287.
      Barbatul care are mintea tulburata, preocupata de femeie, de copii, de camin, de bunuri, este insfacat de moarte tot asa cum este luat pe sus un sat adormit, de catre un torent dezlantuit.

      288 – 289.
      Nici copiii, nici parintii, nici familia nu iti ofera un refugiu permanent; nici un prieten, nici un tovaras, nu ne pot proteja atunci cand ne asalteaza moartea.
      Cel care a recunoscut acest adevar, inteleptul, fidel practicii sale, va parcurge iute Cararea care duce la extinctie.

      _________________
      77 O alta varianta a acestui verset: „Totul este trecator. Cel care, intelepteste, va recunoaste acest lucru, se va plictisi de aceasta viata care nu este decat suferinta: iata calea eliberarii.”

      78 „Eu” in sens de entitate imobila, fixa, durabila dincolo de modificarile materiei. „Eu” in sens de Sine metafizic. Altfel spus, nu exista un nucleu imperisabil al entitatilor vii. Totul este o curgere si o continua transformare.

      79 „Concentrarea” nu trebuie confundata cu efortul de mentinere a mintii focalizata pe un obiect, sau gand, sau stare. Concentrarea este aptitudinea cuiva de a nu se lasa destramat de evenimente, de ecourile lor interioare, de a se putea regasi in constienta de sine tot asa cum un om care doarme revine curand la starea de veghe si, trezit, se regaseste pe sine si este constient de auto-regasirea sa.

      80 Vointa este cea care se impotriveste firii. Ea este cea care incearca totul cu mijloacele fortei si nu cunoaste odihna niciodata. Ea vrea sa schimbe realitatea si se pune impotriva cursului firesc al evenimentelor vietii. De aceea este atat de temuta in buddhism ca si in taoism.




      Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
      de Jean Chiriac

duminică, 18 decembrie 2011

19. Omul drept (Cel drept)




      OMUL DREPT  

      Dacă-ţi stabileşti ce ai de făcut
      Forţând lucrurile sau grăbindu-le,
      Ratezi Calea Legii.

      Cântăreşte în linişte
      Ce este corect şi ce nu.
      Primeşte toate părerile cu egalitate de spirit,
      Fără a te pripi, cu înţelepciune,
      Respectă Legea.

      Cine este înţelept,
      Omul elocvent sau cel liniştit?
      Fii liniştit,
      Iubitor şi neînfricat.

      Trăncăne cu mintea.
      Şi prin corp cunoaşte.
      Căci părul alb nu-l face pe un om maestru.
      Un om poate îmbătrâni în zadar.

      Adevăratul Maestru trăieşte în adevăr,
      În bunătate şi stăpânire,
      Nonviolenţă, moderaţie şi puritate.

      Cuvintele delicate sau trăsăturile fine
      Nu pot face pe cineva maestru,
      Dar îl pot face gelos şi lacom.

      Doar când invidia şi egoismul
      Sunt dezrădăcinate din el,
      Poate creşte frumuseţea .

      Un om îşi poate rade părul
      Dar continuând să mintă, să-şi neglijeze munca,
      Dacă nu renunţă la dorinţă şi ataşament,
      Cum poate urma el Calea?

      Adevăratul căutător
      Îşi înfrânge toată răutatea.
      El şi-a supus propria natură unui caracter paşnic.

      El este un adevărat căutător,
      Nu datorită faptului că se roagă,
      Ci pentru că urmează Calea Legii Adevărate,
      Nu are şi nu aderă către nici o proprietate,
      Este dincolo de bine şi rău,
      Dincolo de corp şi minte.

      Simpla tăcere, nu poate feri un om de ignoranţă.

      Dar cel ce pune la loc de frunte puritatea,
      Cel ce vede natura celor două lumi,
      Acela este un Maestru.

      El nu răneşte nici o fiinţă.

      Şi totuşi încă nu există ceva
      Care să te ajute pe Cale,
      Nici ritualul, nici cărţi de învăţătură,
      Nici întoarcerea atenţiei către sine,
      Nici meditaţia adâncă.
      Nimic din toate astea nu-ţi poate conferi stăpânire sau bucurie.

      O, căutătorule!
      Nu te bizui pe nimic
      Până ce nu vei ajunge să nu mai doreşti nimic.




      http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html



      Cel drept

      256-257.
      Nu este drept acela care judeca in graba. Drept este cel care examineaza cu limpezime si vede ce este adevarat si fals si cugeta conform cu adevarul.

      258.
      A tine discursuri elocvente nu este o proba de intelepciune; Omul eliberat, care nu cunoaste nici graba si nici teama, acela este un intelept.

      259.
      A tine discursuri elocvente nu este o dovada ca cunosti doctrina. Acela care a invatat putin dar isi conformeaza viata invataturii, acela este un cunoscator al doctrinei, si ii va ramane de-a pururi fidel.

      260.
      Numai faptul ca ai parul carunt nu te face demn de veneratie. A fi batran numai ca ani, inseamna a imbatrani degeaba.

      261.
      Dar cel care detine adevarul, dreptatea, bunatatea, abnegatia, rabdarea, puritatea, acela merita sa fie numit venerabil.

      262 - 263.
      Nici puterea si nici vraja vorbelor frumoase nu aduc pretuirea daca esti invidios, avar si perfid.
      Numai cel care a dezradacinat, a distrus, neantizat poftele, inteleptul, care nu mai resimte ura, acela este iubit si stimat.

      264.
      Capul ras nu il transforma in calugar pe cel care nu este disciplinat, pe mincinos, pe cel plin de dorinte si de aviditate. Cum ar putea fi un  asemenea om un calugar?

      265.
      Dar cel care a distrus, a neantizat cu totul viciile, oricare ar fi ele, acela merita numele de calugar, pentru ca el s-a abatut de la rau.

      266.
      A-ti cersi hrana nu te transforma neaparat in calugar. Numai acela care traieste doctrina merita numele de calugar cersetor.

      267.
      Perfectul care a depasit binele si raul, care se dirijeaza dupa o cunoastere inteleapta, acela, in adevar, merita numele de calugar cersetor.

      268 – 269.
      A fi taciturn nu te transforma in calugar. Dar cel care reflectand adanc nu retine decat ceea ce este demn si nobil, care respinge tot raul si se adanceste in meditatia asupra vietii, aici si dincolo, numai acela merita numele de calugar.

      270.
      Despotismul nu te transforma in calugar. Numai acela care este binevoitor fata de toate creaturile, acela merita numele de calugar.

      271 – 272.
      Un calugar nu va obtine pacea prin moralitate sau prin respectarea prescriptiilor religioase, nici prin invatatura sau prin realizarile meditatiei, nici prin viata solitara sau gandind: „Ma bucur de o fericire spirituala pe care oamenii de rand nu o cunosc”, daca nu a dobandit suprimarea 75 agitatiei mentale. 76


      ________________
      75 „Suprimare” in sens de eliminare, de purjare…

      76 O alta varianta a versetului: „Fericirea renuntarii in fata careia lumea da inapoi inspaimantata, nu o pot obtine nici printr-o disciplina dura si nici printr-o mare eruditie; numai disciplina concentrarilor si sublima solitudine fac din mine un calugar. Numai astfel m-am linistit si am distrus orice iluzie a vointei.”



      Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
      de Jean Chiriac

sâmbătă, 17 decembrie 2011

18. Impuritatea (Viciile)





      IMPURITATEA  


      Tu eşti ca o frunză galbenă.
      Mesagerii morţii te aşteaptă.
      Eşti gata să călătoreşti foarte departe.
      Ce vei lua cu tine?

      Tu eşti lampa
      Ce luminează drumul.
      Aşa că grăbeşte-te.

      Când lumina ta străluceşte
      Fără impuritate sau dorinţă,
      Vei veni în tărâmul libertăţii.

      Viaţa ta este gata să treacă.
      Moartea te aşteaptă.

      Unde te vei odihni în drum?
      Ce ai luat cu tine?

      Tu eşti lampa
      Ce luminează drumul.
      Aşa că grăbeşte-te.

      Când lumina ta străluceşte în puritate
      Nu te vei mai naşte
      Şi nu vei mai muri.

      Asemenea argintarului ce separă ţărâna de argint,
      Îndepărtează-ţi propriile impurităţi
      Puţin câte puţin.

      Dacă nu, asemenea fierului mâncat de rugină
      Propriile tale răutăţi te vor devora.

      Neglijate, sacrele versuri se pierd.
      Căci frumuseţea trece dacă nu este întreţinută,
      O casă neîngrijită sfârşeşte în ruină,
      Iar o privire, dacă nu este vigilentă, dă greş.

      În această lume şi în cea viitoare
      Există tot felul de impurităţi:
      Când o femeie îşi pierde demnitatea,
      Când un bărbat îşi pierde generozitatea.

      Dar cea mai mare impuritate este ignoranţa.
      Eliberează-te de ea.
      Fii pur.

      Viaţa este uşoară
      Pentru cel fără ruşine,
      Obraznic precum o cioară,
      Un bârfitor răutăcios,
      Încrezut, băgăreţ, destrăbălat.

      Viaţa este grea
      Pentru omul ce neştiut încearcă
      Calea perfecţiunii,
      Cu puritate, detaşament şi energie.

      Dacă ucizi, minţi sau furi,
      Comiţi adulter, sau ai patima băuturii,
      Îţi sapi propriile rădăcini.

      Şi dacă nu te poţi stăpâni,
      Răul pe care-l faci, se întoarce împotriva ta
      Într-un mod cumplit.

      Poţi dărui în spiritul luminii
      Sau după cum doreşti,
      Dar dacă ţii socoteala altuia, cum dăruieşte,
      Sau dacă dăruieşte,
      În cele din urmă îţi vei tulbura liniştea.

      Acestea sunt rădăcinile invidiei!
      Distruge-le
      Şi bucură-te intr-o permanentă pace.

      Nu există foc mai mare ca cel al pasiunii,
      Nu există înlănţuire mai mare ca ura.
      Iluzia este o capcană,
      Dorinţa un râu învolburat.

      Cât de uşor este să observi greşelile fratelui tău,
      Cât de greu să dai piept cu tine însu-ţi.
      Strigi în gura mare greşelile altuia,
      Dar le ascunzi pe ale tale,
      Ca un pungaş ce-şi acoperă o lovitură nereuşită.

      Insistând asupra greşelilor fratelui tău,
      Înmulţindu-le pe ale tale,
      Eşti foarte departe de finalul călătoriei.

      Drumul nu este prin în cer.
      Calea este în inima ta.

      Dar tathagathas,
      "Cei ce au trecut dincolo,"
      Au cucerit lumea.
      Sun liberi.

      Drumul nu este prin în cer.
      Calea este în inima ta.

      Toate lucrurile se nasc şi mor.
      Doar Cel Treaz, rămâne treaz pe vecie.


      http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html




      Viciile 67

      235.
      Iata ca semeni cu  o frunza uscata, cortegiul mortii deja te asteapta, esti gata de plecare si nu te-ai pregatit de drum!

      236.
      Lumineaza-te si fii tu insuti propria ta lumina, trezeste-te, gusta din bucuria intelepciunii si, purificat de toata patima, vei scapa 68 in taramul celor Perfecti. 69

      237.
      Zilele tale s-au sfarsit, timpul ti s-a scurs, iata-te fata in fata cu moartea si nu iti mai poti prelungi sederea aici, dar totusi nu te-ai pregatit deloc pentru calatorie!

      238.
      Lumineaza-te si fii tu insuti propria ta lumina, trezeste-te, gusta din bucuria intelepciunii si, purificat de toata patima, nu vei mai cunoaste nici nastere si nici batranete. 70

      239.
      Tot asa cum un argintar iscusit rafineaza argintul, la fel inteleptul isi purifica sufletul de orice viciu.

      240.
      Cand apare rugina pe fier, ea se extinde si il corodeaza tot mai mult; astfel orgoliosul resimte nefericirea datorita propriilor sale fapte.

      241.
      Lipsa exercitiului te face sa uiti doctrina, indiferenta distruge caminul, vanitatea vatama frumusetea, indolenta rapune vigilenta.

      242.
      Purtarea eronata este viciul femeii; interesul – al caritatii. Faptele rele sunt vicioase si aici si dincolo.71

      243.
      Dar exista un viciu mai grav decat toate celelalte: iluzia este cel mai adanc intuneric! Purifica-te de acest viciu si transforma-te intr-un calugar fara de pata.

      244 - 245.
      Viata este simpla pentru un nerusinat, pentru eroul de doi bani, pentru insul agresiv, fanfaron, imprudent si depravat. Dar este dificila pentru calugarul care cauta puritatea, eliberat de viciu si de aroganta, dedicat cugetarii clare.

      246 - 247.
      Cel care distruge fiintele vii, care minte cu nerusinare si are nerusinarea sa ia ce nu-i apartine, care seduce femeia altuia; care, dornic de betie, bea fara masura, se distruge deja din aceasta lume. 72

      248.
      Afla deci, o tu fiu al lumii, ca o viata usuratica conduce la pieire, ca pofta si iluzia oarba te inlantuiesc de-a pururi.

      249.
      Fiecare da dupa puterea lui, putin sau mult; dar calugarul pofticios, care sta cu gandul mereu la hrana si bautura altuia, nu va atinge niciodata bucuria concentrarii (samadhi). 73

      250.
      Cel care a distrus, a dezradacinat orice pofta, acela a atins fericirea concentrarii.

      251.
      Nici un foc nu arde ca patimile, nimic nu leaga mai strans decat ura, nici o plasa nu strange mai bine decat iluzia, nici un torent nu ia cu sine mai bine decat setea.

      252.
      Descoperim usor greselile altora, dar foarte greu le dibuim pe ale noastre. Ne place sa descoperim greselile altora dar ascundem cu grija greselile noastre cam tot asa cum trisorul isi ascunde gestul.

      253.
      Iluzia dorintei in cel care critica mereu defectele altora si cauta sa ii defaimeze pe altii, creste fara incetare; el este departe de a-si potoli vointa.

      254.
      In aer se sterg toate urmele. Conduita exterioara 74 nu te transforma intr-un calugar; rasa umana degusta deliciile iluziei – Realizatii sunt eliberati de orice influenta.

      255.
      In aer se sterg toate urmele. Respectarea legilor morale nu te transforma intr-un calugar; viata nu dureaza vesnic, Trezitii nu pot fi vatamati.

      ___________________
      67 Vom vedea ca „viciile” nu se refera neaparat la abateri de la norma de conduita morala.

      68 „Vei scapa” – de eliberarea de constrangerea mortii.

      69 Sa observam ca „perfectiunea” nu tine de instantele morale  - cumva ca in ideologia crestina – ci de practica purificarii (care poate fi gasita intr-o forma unilaterala si in crestinismul monastic, mai ales in isihasm).

      70 Purificarea are, pare-se, valente soterice. De ce? O explicatie ar fi urmatoarea: intrucat metafizica indiana considera renasterea ca o consecinta a acumularii  karmice deterninata de efectele consecutive faptelor individului, rezulta logic ca anularea incarcaturii karmice conduce automat la suprimarea „cercului renasterilor succesive”. De aceea individul purificat, care face tabula rasa in latentele sale germinale, nu mai este supus legii karmei si nu se mai teme de o noua renastere. Este de precizat, in acelasi context, ca pentru Buddha nici o existenta nu este ideala de vreme ce este perisabila.

      71 „Dincolo” poate fi o aluzie si la Nirvana care, simbolic, este celalalt mal, adica un „dincolo” in raport cu lumea de „aici”. Faptele rele – eronate, gresite – pot fi vicioase si pentru un nirvanat.
      Am vazut ca „purtarea eronata” este apanajul femeii. Ca sa  nu fim misogini, sa spunem mai degraba ca nu este vorba aici de femei cat mai ales de starea de spirit feminina. Mai precis, de o inclinatie interioara (sufleteasca) spre purtarea concilianta, flexibila, oportunista. Cand esti oportunist, trebuie sa te manifesti cu prudenta si sa te abati adeseori de la inclinatiile tale firesti.

      72 Alte sugestii care nu par sa aiba nimic de-a face cu viata spirituala, ci mai degraba cu „regula comunitatii”

      73 In versiunea engleza pasajul tradus de noi „bucuria concentrarii” este redat „stillness of mind in meditation”.  „Concentrarea”, aici, este mai potrivita pentru ca este vorba de o stare de spirit care ce opune fragmentarii, dispersarii. Explicatia pasajului este urmatoarea: daca tanjesti la mancarea si bautura pe care ti le da un altul, devii cumva marioneta lui, iti alterezi natura ta reala si devii astfel un om disociat. Ori placerea suprema este realizarea unitatii, in care insul devine el insusi, recuperand constitutia sa originara.

      74 Adica formalismul religios. Aici si, de altminteri, in tot textul nostru „calugar” este individul care se dedica invatarii si practicii doctrinei buddhiste.


      Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
      de Jean Chiriac

vineri, 16 decembrie 2011

17. Mania




      MÂNIA

      Alungă mânia.
      Alungă mândria.
      Când nu eşti înlănţuit de nimic
      Treci dincolo de suferinţă.

      Mânia este asemenea unui car ce goneşte sălbatic.
      Cel ce-şi înfrânează mânia este adevăratul conducător de car.
      Ceilalţi ţin doar hăţurile.

      Cu blândeţea învingi mânia.
      Cu generozitatea învingi zgârcenia.
      Cu adevărul învingi minciuna.

      Cuvântează numai în adevăr.
      Dăruieşte ce poţi,
      Să nu ai ură vreodată.
      Aceşti trei paşi te vor duce
      În Prezenţa Divinităţii.

      Înţeleptul nu amărăşte pe nimeni.
      El este stăpânul propriului corp
      Şi merge către tărâmul ne înlănţuirii.
      El trece dincolo de suferinţă.

      Acel ce caută perfecţiunea,
      Să-şi păstreze atenţia mereu trează
      Zi şi noapte,
      Până ce dorinţa va dispare.

      Ascultă, Atula. Nu este ceva nou,
      Este o veche zicală—
      "Ei te condamnă când nu vorbeşti deloc,
      Te condamnă şi când vorbeşti prea mult
      Şi când vorbeşti prea puţin."
      Orice ai face, te vor acuza.

      Lumea mereu găseşte
      O cale prin care să te laude şi una prin care să te blameze.
      Şi acum şi pe viitor.

      Dar cine îndrăzneşte să acuze pe Omul
      A cărui înţelepciune este mereu lăudată,
      A cărui viaţă este virtuoasă şi înţeleaptă,
      A cărui Strălucire este asemenea aurului pur?

      Chiar şi zeii Îl admiră.
      Chiar şi Brahma.

      Păzeşte-te de mânia corpului.
      Stăpâneşte-ţi corpul.
      Fă-l să servească adevărului.

      Fereşte-te de mânia gurii.
      Stăpâneşte-ţi cuvintele
      Lasă-le să servească adevărului.

      Păzeşte-te de mânia minţii.
      Stăpâneşte-ţi gândurile.
      Îndeamnă-le să servească adevărului.

      Înţeleptul este stăpân pe
      Corp, cuvânt şi minte.

      El este Adevăratul Maestru.



      http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html



      Mania

      221.
      Alunga mania, abandoneaza orgoliul, elibereaza-te de toare legaturile existentei. Cel care nu se mai ataseaza de trupesc 62, devenit insesisabil, nu mai poate fi atins de suferinta.

      222.
      Acela care opreste accesul de manie asa cum oprim o trasura in plina viteza, acela merita numele de conducator, ceilalti nu fac decat sa tina haturile. 63

      223.
      Opune blandetea -  maniei,  bunatatea – rautatii, generozitatea  - avaritiei si adevarul – minciunii. 64

      224.
       Fii autentic 65, nu te lasa im voia maniei, da celui care iti cere: prin aceste trei calitati tu te vei sui la cer. 66

      225.
      Cei care nu fac rau nici unei fiinte, care urmeaza cu consecventa Cararea Nobila, vor atinge taramul permanentei in care suferinta s-a stins.

      226.
      Iluzia vointei se dizolva in cel care vegheaza mereu, care practica zi si noapte, care cauta consecvent extinctia.

      227.
      Astazi totul este criticabil. Nu mai exista om care sa nu fie criticat.

      228.
      Nu a existat si nici nu va exista vreodata un om care sa merite numai critici sau numai laude.

      229 – 230.
      Dar atunci cand inteleptii sunt unanimi in a-l lauda, zi de zi, pe cel care este pur, pe Perfectul fara pata, comparabil cu aurul pur, oare cine ar mai putea sa-l critice? Chiar si zeii il vor lauda, si Brahma insusi il va venera.

      231.
      Opreste activitatea impetuasa, fii rezervat atunci cand faptuiesti. Renunta la calea faptelor nepotrivite, fii consecvent cu calea actiunii potrivite.

      232.
      Opreste vorbirea impetuasa, fii cu bagare de seama atunci cand graiesti. Renunta la calea cuvintelor nepotrivite, ramai credincios cuvantului potrivit.

      233.
      Opreste mintea impetuasa, fii cu bagare de seama atunci cand gandesti. Renunta la calea gandurilor nepotrivite, ramai fidel gandirii potrivite.

      234.
      Inteleptii stapani pe ei isisi atat in fapta cat si in cuvant, inteleptii care isi potrivesc mintea, iata cei care merita numele de maestri.


      _________________
      62 „Trupesc” trebuie intelesc mai degraba ca „lumesc”.  Cand ne legam de valorile etico-morale ale acestei lumi avem ocazii nelimitate de suferinta. Pentru ca aceste valori sunt artefacte, ele nu corespund adevarurilor fiintei noastre autentice.

      63 Desigur ca atunci cand traiesti intr-o comunitate umana mania este un pericol pentru coeziunea ei. A pune stavila maniei, in acest caz, este cat se poate de util. Totusi, mai stim din practica psihanalitica faptul ca mania refulata poate produce efecte secundare nevrotice. In terapia analitica mania este adeseori traita in cadrul analitic pentru a fi purjata.

      64 Desigur ca o asemenea conduita aplicata programatic nu poate avea nimic spiritual in ea. Sunt situatii in viata cand trebuie sa minti, sa iti arati dezacordul cu semenii, sa fii avar etc. Important este sa faci totul cu masura. Mai sus ni s-a spus deja ca trebuie urmarita lucrarea cu masura (i.e. „eforturi potrivite”).

      65 V. si nota 59.

      66 „Fii veridic”, adica „fii tu insuti” sau si mai precis in acest context: „fii rezonabil”. Desigur ca este indicat sa oferi ceva numai celui care iti cere acel ceva; astfel vei evita mania (care este un sentiment „toxic”) provocata de refuzul unui oarecare de a primi ceea ce tu ii oferi fara sa iti fi cerut. (O alta varianta a acestui verset: „Graieste adevarul, nu te mania, si da intotdeauna, chiar si putin, celui care iti cere. Prin aceste trei principii poti intra in compania zeilor”).




      Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
      de Jean Chiriac

Curs de miracole - Teorie

Curs de Miracole - Culegere de exercitii pentru studenti

joi, 15 decembrie 2011

16. Placerea (Iubirea)






      PLĂCEREA  

      Nu lăsa plăcerea să-ţi distragă atenţia
      De la meditaţie, de la Cale.


      Eliberează-te de plăcere şi durere.
      Căci în dorul de plăceri sau în durere
      Există numai suferinţă.


      Nu îndrăgi nimic, ca nu cumva să-l pierzi,
      Ca nu cumva să-ţi aducă necazuri şi teamă.
      Treci dincolo de plăcut şi neplăcut.


      Din pasiune şi dorinţă,
      Senzualitate şi voluptate,
      Răsare necazul şi frica,
      Eliberează-te de orice ataşament!


      Maestrul este pur şi are ochii deschişi.
      El spune numai adevărul şi trăieşte în adevăr.
      El face mereu ce are de făcut.
      De aceea este admirat şi iubit.


      Cu o minte hotărâtă şi o inimă lipsită de dorinţă,
      Tânjeşte după libertate.
      I se spune uddhamsoto—
      "Cel ce merge contra curentului."


      Când un călător ajunge în cele din urmă acasă
      Dintr-o călătorie îndepărtată,
      Cu câtă bucurie
      Îl primeşte familia şi prietenii!


      Faptele tale bune
      Te vor întâmpina ca pe un prieten.
      Şi cu câtă bucurie
      Când vei trece din lumea asta în cea viitoare.


      http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html




      Iubirea


      209.
      Spiritul superficial, indolent, limitat, incapabil de eforturi serioase, care isi sacrifica fericirea de dragul placerilor vulgare, invidiaza fericirea spiritelor profunde.


      210.
      Nu te lega de ceea ce iubesti, nu te lega de ceea ce nu iubesti, caci a fi separat de ceea ce iubesti provoaca suferinta deopotriva ca si a fi legat de ceea ce nu iubesti.


      211.
      Asa ca nu cauta ceea ce iubesti, caci a pierde ceea ce iubesti este dureros! Pentru aceia care nu resimt nici atractie si nici dezgust nu exista nici o legatura. 59


      212.
      Supararea provine din ceea ce iubim, teama provine si ea din ceea ce iubim; dar, dezlegati de ceea ce iubim, nu mai cunoastem nici teama si nici suparare.


      213.
      Tristetea vine din bucurie si teama vine din bucurie; dar, eliberati de bucurie nu mai cunoastem nici tristete si nici teama.


      214.
      Mahnirea provine din voluptate, angoasa provine si ea din voluptate; dar, eliberati de voluptate, nu vom mai cunoaste nici teama si nici angoasa.


      215.
      Grija provine din pasiuni, teama provine si ea din pasiuni; dar eliberat de pasiuni, nu mai cunoastem nici grija si nici teama.


      216.
      Din sete provine durerea, teama provine si ea din sete; dar, eliberat de setea de viata, nu mai cunoastem nici durere si nici teama.


      217.
      Cel care respecta regulile comunitatii, care implineste doctrina inteleasa cu claritate, care face  eforturile potrivite si urmeaza numai adevarul, acela este stimat si iubit.


      218.
      Acela care, patrunzator, a murit pentru inclinatiile vointei si aspira catre inefabil, acela se inalta la cer. 60


      219 - 220.
      Asa cum omul iubit care revine sanatos dintr-o calatorie lunga este primit cu bucurie de parinti si prieteni, tot astfel omul virtuos este primit de faptele sale bune atunci cand paraseste aceasta lume pentru a reapare intr-o alta. 61



      __________________
      59 Omul urmareste in general ceea ce constituie interesul sau – el cauta placerea si evita neplacerea. De aici vine durerea, din aceea ca el nu obtine intotdeauna ceea ce doreste. Inteleptul nu urmareste nimic: el nu se fereste de neplacere, asa incat faptele sale au un caracter spontan si neechivoc. El isi ramane credincios siesi, firii sale, si nu se simte instrainat de sine.


      60 Intr-o alta versiune, in engleza, a textului citim in loc de „inalta la cer” „is bound upstream” sugerandu-se astfel intoarcerea la obarsii, idee familiara de altfel si taoismului filozofic.


      61 O noua mostra de reflectie care nu are nimic comun cu doctrina buddhista. Pentru buddhisti am vazut ca reincarnarea este motiv de suferinta. Prin urmare, renasterea intr-o alta lume, fie ea insotita de fapte bune, nu poate constitui telul spiritualitatii buddhiste.


      Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
      de Jean Chiriac

miercuri, 14 decembrie 2011

15. Bucuria (Fericirea)




      BUCURIA

      Trăieşte în bucurie
      Şi iubire,
      Chiar şi printre cei plini de ură.


      Trăieşte cu bucurie,
      Şi sănătate,
      Chiar şi printre cei necăjiţi.


      Trăieşte în bucurie
      Şi pace,
      Chiar şi printre cei tulburaţi


      Trăieşte în bucurie,
      Fără ataşament,
      Precum Cel Sublim.


      Biruitorul seamănă ură
      Căci cel ce pierde suferă.
      Lasă la o parte câştigul şi pierderea
      Şi găseşte bucuria.


      Nu-i foc mai mare ca pasiunea,
      Nici o faptă rea nu-i ca ura,
      Nici un necaz, precum despărţirea,
      Nici o boală, precum pofta,
      Şi nici o bucurie, precum bucuria Eliberării.


      Sănătatea, mulţumirea şi încrederea
      Sunt posesiunile tale cele mai valoroase,
      Iar libertatea este cea mai mare bucurie a ta.


      Priveşte în interior.
      Fii liniştit.
      Liber de orice frică sau ataşament,
      Cunoaşte dulcea bucurie a Căii.


      Cât de plăcut este să priveşti la Cei Nobili
      Şi să fii în compania celor Înţelepţi.


      Cât de lung este drumul celui
      Ce călătoreşte cu un necugetat.
      Dar oricine îi urmează pe cei ce urmează Calea
      Îşi descoperă propria familie şi se umple de bucurie.


      Aşa că urmează-L pe Cel Strălucitor,
      Pe Cel Înţelept, pe Cel Treaz, pe Cel Iubitor,
      Căci Ei ştiu cum să acţionezi şi cum să nu acţionezi.


      Urmează-I
      Aşa cum luna urmează drumul stelelor.



      http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html




      Fericirea


      197.
      Vai cat de fericiti traim noi cei fara ura printre cei care urasc! In aceasta lume plina de ura noi nu uram!


      198.
      Vai cat de fericiti traim noi cei vindecati printre cei de nevindecat. In aceasta lume a mortii, noi suntem eliberati de moarte!


      199.
      Vai cat de fericiti traim noi cei fara pofte printre cei care poftesc! In aceasta lume devorata de patimi, noi suntem vindecati de dorinta.


      200.
      Vai cat de fericiti traim noi cei care nu posedam nimic! Saturati de fericire, noi stralucim ca si zeii luminosi.


      201.
      Biruitorul isi atrage ura si mania; biruitul traieste in mahnire. Dar cel care s-a linistit traieste fericit, eliberat de bucuria si mizeria biruintei.


      202.
      Nu exista foc mai aprig decat pasiunea, nici o mizerie nu este compatibila cu ura, nici o suferinta nu se compara cu iluzia vietii, nici o bucurie nu o egaleaza pe aceea a pacii profunde.


      203.
      Foamea este cea mai grea dintre boli; iluzia 58 – cea mai grea dintre suferinte; acela care a inteles acestea dobandeste fericirea nirvanei.


      204.
      Sanatatea este cel mai mare bine; multumirea – cea mai mare comoara; reculegerea mintii, cel mai bun amic; nirvana – fericirea suprema.


      205.
      Cel care a gustat din dulceata singuratatii ramane fericit, preafericit, in bucuria celei mai profunde paci; acela s-a eliberat de suferinta, de rau si traieste gustand din bucuria eliberarii.


      206.
      Este bine sa cunosti intelepti; este o mare fericire sa traiesti printre ei; dar si mai bine este sa nu ai nimic de-a face cu vreun nesabuit.


      207.
      Cel care traieste inconstient alaturi de nesabuiti se abate de lacalea potrivita, caci tovarasia nesabuitilor ne face sa suferim ca si vrajmasii nostri; dar inteleptul ne face fericiti ca si intoarcerea acasa dupa o absenta indelungata.


      208.
      Pe omul intelept, constant, experimentat care, ca si un cal docil, se supune cu rabdare, loial si fidel nobilei doctrine, pe un asemenea  om, atat de nobil, atat de bun, atat de chibzuit, urmeaza-l asa cum luna urmeaza pamantul.


      _____________
      58 Intr-una di versiunile in limba engleza a acestei lucrari gasim expresia „mintal activity” in loc de „iluzie”. Nu vedem insa cum poate fi activitatea mintii sursa suferintei cata vreme aceeasi activitate, bine condusa, pare fi izvorul fericirii.





      Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
      de Jean Chiriac

marți, 13 decembrie 2011

14. Invatatorul (Trezitul - Buddha)





ÎNVĂŢĂTORUL

El este treaz.
El este victorios.
A cucerit lumea.

Cum ar putea El să piardă Calea,
El care este dincolo de orice Cale?
Ochii Lui sunt deschişi.
Pasul lui este liber.
Cine-L poate urma?

Lumea nu-i poate fi stăpână,
Şi nu-L poate conduce după cum vrea ea,
Nici măcar capcana otrăvită a dorinţei nu-L poate prinde.

El este treaz!
Zeii Îl invidiază.
El este treaz
Şi găseşte bucurie in liniştea meditaţiei
Şi dulceaţa renunţării.

Greu este să te naşti,
Greu să trăieşti,
Încă şi mai greu este să ajungi să afli care este Calea.
Greu este să intri pe Cale, să o urmezi şi să te trezeşti.

Totuşi Învăţătura este simplă.
Fă ceea ce este bine.
Fii pur.
La sfârşitul drumului te aşteaptă libertatea.
Până atunci fii răbdător.

Dacă-l vei răni sau necăji pe un altul,
Înseamnă că nu ai învăţat ce-i detaşamentul.

Nu ofensa nici prin cuvinte, nici prin fapte.
Hrăneşte-te cu moderaţie.
Trăieşte în Inimă.
Caută cele mai înălţătoare gânduri.

Fii stăpân pe tine, în conformitate cu Legea.
Aceasta este Învăţătura simplă a Celor treji.

Poate ploua cu aur
Dar setea ta tot nu va fi potolită.
Dorinţa este de nepotolit,
Şi ea sfârşeşte în lacrimi, chiar şi în ceruri.

Acel ce doreşte să se trezească,
Să-şi distrugă dorinţele
Bucurându-se.

Când e cuprins de frică, un om poate găsi un adăpost
În munţi sau în păduri,
În crângul copacilor sacri, sau în mănăstiri.
Dar cum se poate ascunde el acolo de propria-i durere?

Acel ce-şi găseşte adăpost pe Cale
Şi este însoţit de acei ce urmează Calea,
Ajunge să vadă Cele Patru Nobile Adevăruri.

Suferinţa,
Cauza suferinţei,
Nobila Cale Octuplă
Şi sfârşitul suferinţei.

În cele din urmă el este salvat.
S-a scuturat de suferinţă.
Este liber.

Învăţătorii adevăraţi sunt puţini şi greu de găsit.
Fericită este casa unde intră un Învăţător.

Binecuvântată este naşterea Lui.
Binecuvântată este învăţătura Lui despre Cale.
Binecuvântată este Înţelegerea printre cei ce urmează Calea,
Şi Binecuvântată este hotărârea lor.

Şi binecuvântaţi sunt cei ce-L venerează
Pe omul ce se trezeşte şi urmează Calea.

Ei sunt liberi de orice teamă,
Ei sunt cu adevărat liberi.

Ei au trecut dincolo de râul suferinţei.


http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html


Trezitul (Buddha)

179.
Cel a carui biruinta nu poate fi intrecuta;  nimeni nu poate pretinde ca l-a biruit pe Acela, Deplin  Trezitul, Cunoscatorul lumilor: insesisabil, urma lui nu poate fi descoperita.

180.
Impulsul infocat, pasional al vointei spre existenta nu poate sa il mai atinga pe El, Cel pe deplin trezit, Cunoscatorul lumilor: insesisabila urma sa nu poata fi descoperita.

181.
Chiar si zeii il invidiaza pe acela care, intru intelepciune, a renuntat la totul cu bucurie, care a ramas preafericit intr-o pace adanca: Acela, Trezitul, Neclintitul.
182.
Rara este nasterea printre fiintele omenesti, si mai rara vietuire printre oameni; dar cel mai rar este sa poti auzi  adevarata doctrina si sa vezi un Buddha.

183.
A te abtine de la orice forma de rau, a acumula binele pas cu pas, a-ti purifica inima de orice impuritate: iata invatatura Trezitilor. 56

184.
Rabdarea este adevaratul ascetism, cea mai inalta virtute. Extinctia este cea mai inalta salvare: iata invatatura Trezitilor. Cel care il ofenseaza pe aproapele sau nu este un discipol, cel care ii ataca pe ceilalti nu este un ascet.

185.
A nu te certa niciodata, a nu ataca niciodata, a te supune disciplinei pure, a fi moderat cu hrana, traitor solitar, a te forta cu zel spre scopul nobil: asta este invatatura Trezitilor.

186-187.
Chiar si o ploaie de aur nu va satisface pofta insatiabila a oamenilor. „Dorinta ne inseala, dorinta ne chinuieste”: bine stabilit in aceasta cunoastere ucenicul celui Complet Trezit va ramane indiferent chiar si in fata bucuriilor cerurilor de slava. Numai extinctia vointei il poate satisface. 57

188-192.
Impinsi de o teama fara rost cautam adaposturi: munti, stanci, paduri, lemne, arbori si pietre consacrate. Dar aceste refugii nu ne ofera adevaratul adapost. Cel care mai cauta inca asemenea locuri nu se va elibera de suferinta.
Dar cel care si-a aflat refugiul in Buddha, in doctrina si in comunitate, acela va recunoaste cele Patru Nobile Adevaruri: suferinta, originea suferintei, incetarea suferintei si Cararea Octupla care duce la incetarea oricarei suferinte.
Iata, intr-adevar, adevarata securitate, minunatul refugiu. Cel care a ales acest refugiu, mai presus decat toate, este eliberat de orice suferinta.

193.
Foarte rar gasim un om intelept; dar acolo unde se afla un Sublim domneste fericirea.

194.
Vai ce fericire ca apar Trezitii! Ce fericire ca ei ne invata doctrina! Ce fericire este in adunarea discipolilor! Ce fericire cand exista asceti impliniti.

195-196.
Un mare merit are cel care ii venereaza pe venerabili, pe Treziti sau pe ucenicii lor, biruitorii iluziei, eliberati de necazuri si de suferinta; cel care venereaza asemenea oameni, stinsi, eliberati de teama.

______________
56 Avem aici, in esenta ei, doctrina lui Buddha si a tuturor invatatilor care au atins iluminarea. A purifica inima este fara indoiala lucrul de capatai. Ciudat, il aflam chiar si in psihanaliza terapeutica in tehnica catarsisului…

57 Daca ceea ce urmareste ucenicul lui Buddha este stingerea, desigur ca el nu va cultiva in chip absurd iluzia insatiabilului. El urmareste extinctia, adica starea de saţ care intervine firesc dupa ce a evacuat orice orice urma de dorinta.
Omul vulgar pofteste din ce in ce mai mult si indata ce si-a potolit pofta o ia de la capat. Iata diferenta: Inteleptul gusta din satietate, omul vulgar cauta iar si iar placerea care este o excitatie si o incordare din ce in ce mai intense.


Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
de Jean Chiriac