În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea, am înţeles că în toate circumstanţele, eram la locul potrivit, în momentul potrivit. Şi atunci am putut să mă relaxez. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte… Stimă de sine. În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea, mi-am putut da seama că anxietatea mea şi suferinţa mea emoţională nu erau nimic altceva decât un semnal atunci când merg împotriva convingerilor mele. Astăzi ştiu că aceasta se numeşte… Autenticitate. În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea, am încetat să vreau o viaţă diferită şi am început să văd că tot ce mi se întâmplă contribuie la creşterea mea personală. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte… Maturitate. În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea, am început să percep abuzul din faptul de a forţa o situaţie sau o persoană, în singurul scop de a obţine ceea ce vreau eu, ştiind foarte bine că nimeni şi nici eu însumi nu suntem împrumutati şi că nu este cazul… Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte… Respect. În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea am început să mă eliberez de tot ce nu este salutar, persoane, situaţii, tot ceea ce îmi cobora energia. La început, raţiunea mea numea aceasta egoism. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte… Amor propriu (iubire de sine). În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea, am încetat să-mi fie frică de timpul liber şi m-am oprit din a face planuri mari, am abandonat mega-proiectele din viitor. Astăzi, fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi convine şi în ritmul meu. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte… Simplicitate. În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea, am încetat să caut să am întotdeauna dreptate, şi mi-am dat seama de toate dăţile în care m-am înşelat. Astăzi, am descoperit… Umilitatea. În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc în prezent, acolo unde se petrece viaţa toată. Astăzi, trăiesc o singură zi odată. Şi aceasta se numeşte… Plenitudine. În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea, am înţeles cum capul meu putea să mă înşele şi să mă dezamăgească. Dar dacă îl pun în slujba inimii mele, el devine un aliat foarte preţios! Toate acestea sunt… Ştiinţa de a trăi. Nu trebuie să ne temem să ne confruntăm. Din haos se nasc stelele.
Este un text de Kim&Alison McMillen
(În mod fals atribuit lui Charlie Chaplin)
Sursa:
Cerul din noi: http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Poem_maturitate.htm
Poemul original în franceză de pe blogul lui Seraphim, de aici:
|
