CÂND VEI ÎNCETA SĂ VISEZI, VEI ÎNCETA SĂ TRĂIEȘTI

Dacă vrei să-ți îmbunătățești viața, este nevoie să-ți revizuiești mai întâi gândurile despre ea și despre tine însuți.
Stabilește-ți imaginea a ceea ce vrei să fii pe termen lung, previzionează-ți imaginea a ceea ce dorești să obții, imaginea sănătății tale, a eficienței tale și a succesului tău pe termen îndelungat.
Te poți ridica prin gândurile tale. Viziunea ta îți va permite să depășești cele mai mari obstacole. Marile realizări au loc în cadrul aspirațiilor înalte, realiste, corecte.

Ceea ce gândești este ceea ce primești.
Poți deveni mic precum dorința ta de control, de manipulare, sau poți deveni mare precum aspirațiile tale către bine.

Curajul de a-ți urma visele este primul tău pas către împlinirea destinului tău.
Poți să-ți trăiești visele... Urmează-le!

(după Max Steingart)

SUCCESUL, BINELE, ESTE O ALEGERE

Succes sau eșec? Este în primul rând alegerea ta. Tu ești primul care ai responsabilitatea de a-ți modela viața, de a-ți alege drumul pe care să-l urmezi.
Odată ce înțelegi acest lucru, nimeni și nimic nu-ți va putea nega această alegere. Nimeni nu te poate opri din drum decât tu însuți.
Mai puternică decât toate sloganurile de succes scrise vreodată este realizarea faptului că toată lumea are doar un singur șef... un singur responsabil.... acesta ești doar tu cu resursele tale, cu individualitatea ta.
Viața ta va fi întotdeauna într-o mare măsură ceea ce faci tu din ea. Nimeni nu te poate îndepărta din calea către succes în afara ta.
Dacă dorești să ai succes, urmează-ți neabătut calea... pe măsura puterilor tale, a voinței tale, a perseverenței tale, chiar dacă nu vei atinge succesul final, vei bifa o stare de bine, de bucurie, pe care n-ai putea-o avea dacă nu ți-ai urma visul.

(după Max Steingart)

ACOLO UNDE ȚI-E VOINȚA, ȚI-E ȘI CALEA

Nu ți se dă niciodată o dorință fără a ți se fi dat și puterea de a o face să devină reală.
Realizarea obiectivului tău este asigurată… cu condiția să te angajezi în acest scop… să te dedici trup și suflet acestui scop.
Dacă  în tine s-a născut dorința, s-a născut și puterea de a o obține.
Poți avea tot ce-ți dorești în viață dacă vei sacrifica orice altceva pentru visul tău.

Visele tale pot deveni realitate doar dacă le urmezi cu toată ființa ta.

(după Max Steingart)

REALIZAREA OBIECTIVELOR TALE NECESITĂ TIMP ȘI PERSEVERENȚĂ

Continuă să încerci… perseverează… asta este regula pe care trebuie s-o urmezi pentru a avea succes în orice.

Succesul tău este în permanentă conexiune cu acțiunile tale...
Continuă să mergi către obiectivul tău.
Vei face greșeli, dar să nu renunți vreodată. S-ar putea ca, uneori, să trebuiască să stai după alții care trebuie să pornească înaintea ta.
Persistența înseamnă să faci eforturi (uneori mari eforturi) pentru a depăși obstacolele. Continuă să faci tot ce este necesar pentru a-ți atinge obiectivul.

În cele din urmă, singurii oameni care nu reușesc sunt cei care nu încearcă.

Orice realizare necesită timp și perseverență.

(după Max Steingart)

LIBERTATEA ÎNSEAMNĂ RESPONSABILITATE

Libertatea este dreptul tău de a trăi după cum îți dorești.
Dacă dorești să te eliberezi de înrobire, de subjugare, poți să alegi libertatea... dar trebuie să știi că libertatea vine întotdeauna la pachet toată responsabilitatea pe care o implică.

Există un preț pentru fiecare libertate, există mereu ceva la care trebuie să renunți pentru fiecare libertate pe care ți-o dorești.
Numai tu ești cel care trebuie să cântărești prețul pe care trebuie să-l plătești pentru fiecare dintre libertățile tale. Nimeni nu o poate face în locul tău. Tot ceea ce-ți dorești are un preț.

Libertatea este oportunitatea ta de a lua decizii. Este capacitatea ta de a-ți lua în mână propriul destin.
Libertatea este dreptul tău de a alege. Este dreptul tău de a-ți crea alternativele alegerilor tale.

Nimeni nu este liber, dacă nu este stăpân pe sine.

Ești liber să faci tot ceea ce-ți dorești. Trebuie doar să ai curajul și responsabilitatea de a te confrunta cu consecințele acțiunilor tale.

(după Max Steingart)

CURAJUL DE A ÎNCEPE

CURAJUL DE A ÎNCEPE

Diferența între cei visători și cei care reușesc în viață este curajul de a începe, de a risca.
Dificultățile tale și ale tuturor celor care doresc vreodată să realizeze ceva valoros în viață vin din lipsa de acțiune.
Degeaba trăiești întotdeauna cu intenția (cu visul) de a trăi o viață nouă, dacă niciodată nu-ți găsești timp pentru a începe să o trăiești.
Cei mai mulți oameni nu reușesc pentru că niciodată nu încep... nu acționează, nu-și depășesc inerția, nu pornesc de undeva.
Începi prin a face dintr-o dată ceea ce poți face, cu puterile tale și cu mijloacele de care dispui.
Pe măsură ce vei continua în acest spirit, noi drumuri ți se vor deschide pentru a face mai mult.
Cel mai rău pe care îl poți face este acela de a nu încerca.

(după Max Steingart)

VEI GĂSI ADEVĂRATA BUCURIE DOAR FOLOSINDU-ȚI POTENȚIALUL!

VEI GĂSI ADEVĂRATA BUCURIE DOAR FOLOSINDU-ȚI POTENȚIALUL!

Cel mai mare succes și fericire în viață se vor găsi când îți vei folosi abilitățile naturale la capacitate maximă. Fericirea nu înseamnă a avea sau a fi... Fericirea înseamnă a face.
Esența înțelepciunii adevărate este să știm că odihna este rugina vieții, și că viața reală înseamnă activitate, bucurie și iubire.
Ai fost creat pentru a cuceri mediul care te-nconjoară, pentru a rezolva probleme și pentru atinge obiective.
Da, există fericire adevărată. Ea se găsește în lucrul bine făcut, în atingerea unui scop demn, în a-ți duce copilul la culcare și în a scrie ultimul vers al poeziei tale.
În tine se află sămânța fericirii... fericirea este rodul faptelor tale.

(din Max Steingart)

ACCEPTĂ SCHIMBAREA CU UN ZÂMBET!

ACCEPTĂ SCHIMBAREA CU UN ZÂMBET!
Mai devreme sau mai târziu, vei experimenta o situație de criză în viața ta, iar modul în care o vei trata îți va determina valoarea ta, fericirea și succesul tău.
De la începutul vremurilor chemarea oamenilor este aceea de a face față unor astfel de situații.
O privire mai atentă îți va arăta că cele mai multe "situații de criză" sunt oportunități spre a înainta, sau spre a rămâne în locul în care te afli. De fapt, majoritatea schimbărilor din viața ta vor avea loc fie din "inspirație", fie din "disperare".
Oricare ar fi calea ta, dă-i un înțeles corect și transform-o în ceva de valoare. Dezvoltarea ta personală depinde de curajul tău de a răspunde pozitiv schimbării.
O piatră prețioasă nu poate fi lustruită fără frecare... tot așa, nici umanitatea nu se va perfecționa decât prin depășirea obstacolelor.

(din Max Steingart)

În ziua în care m-am iubit de-adevãratelea

În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea, am înţeles că în toate circumstanţele, eram la locul potrivit, în momentul potrivit. Şi atunci am putut să mă relaxez. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte… Stimă de sine. În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea, mi-am putut da seama că anxietatea mea şi suferinţa mea emoţională nu erau nimic altceva decât un semnal atunci când merg împotriva convingerilor mele. Astăzi ştiu că aceasta se numeşte… Autenticitate. În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea, am încetat să vreau o viaţă diferită şi am început să văd că tot ce mi se întâmplă contribuie la creşterea mea personală. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte… Maturitate. În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea, am început să percep abuzul din faptul de a forţa o situaţie sau o persoană, în singurul scop de a obţine ceea ce vreau eu, ştiind foarte bine că nimeni şi nici eu însumi nu suntem împrumutati şi că nu este cazul… Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte… Respect. În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea am început să mă eliberez de tot ce nu este salutar, persoane, situaţii, tot ceea ce îmi cobora energia. La început, raţiunea mea numea aceasta egoism. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte… Amor propriu (iubire de sine). În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea, am încetat să-mi fie frică de timpul liber şi m-am oprit din a face planuri mari, am abandonat mega-proiectele din viitor. Astăzi, fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi convine şi în ritmul meu. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte… Simplicitate. În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea, am încetat să caut să am întotdeauna dreptate, şi mi-am dat seama de toate dăţile în care m-am înşelat. Astăzi, am descoperit… Umilitatea. În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc în prezent, acolo unde se petrece viaţa toată. Astăzi, trăiesc o singură zi odată. Şi aceasta se numeşte… Plenitudine. În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea, am înţeles cum capul meu putea să mă înşele şi să mă dezamăgească. Dar dacă îl pun în slujba inimii mele, el devine un aliat foarte preţios! Toate acestea sunt… Ştiinţa de a trăi. Nu trebuie să ne temem să ne confruntăm. Din haos se nasc stelele. Este un text de Kim&Alison McMillen (În mod fals atribuit lui Charlie Chaplin) Sursa: Cerul din noi: http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Poem_maturitate.htm Poemul original în franceză de pe blogul lui Seraphim, de aici:  http://seraphim.over-blog.com/article-le-jour-ou-je-me-suis-aime-pour-de-vrai-65710149.html

Pentru fiecare zi

http://www.scribd.com/collections/3168905/PENTRU-FIECARE-ZI

Citate si afirmatii pozitive

http://www.scribd.com/collections/2337208/Citate-si-afirmatii-pozitive

Eckhart Tolle

http://www.scribd.com/collections/3389405/Eckhart-Tolle

Cine Sunt Eu - Cautarea Sinelui - Ramana Maharishi

Cine sunt eu cautarea sinelui - ramana maharishi from Simeona Florentina

Visionary art

Carti - Vindecare, Codependenta, Dependenta

Vindecare, Codependenta, Dependenta

http://www.slideshare.net/gflorentina/edit_my_uploads

Dhammapada - Cuvintele lui Buddha - doua variante - pdf

Dhammapada cuvintele lui buddha - doua variante from Simeona Florentina

26. Adevaratul Maestru (Perfectul)

ADEVĂRATUL MAESTRU  


Fără dorinţă,
Din toată inima ta
Opreşte şuvoiul.

Când lumea se dizolvă
Totul devine clar.

Treci dincolo
Pe un drum sau altul,
Către ţărmul îndepărtat,
Acolo unde lumea se dizolva
Şi totul devine clar.

Dincolo de acest ţărm,
Dincolo de celălalt ţărm,
Dincolo de orice,
Unde nu există început,
Şi nici sfârşit.

Mergi, fără frică!

Meditează.
Trăieşte în puritate.
Fii tăcut.
Fă-ţi datoria, cu răspundere.

Zilnic soarele străluceşte,
Şi războinicul în armura lui străluceşte.
Noaptea luna străluceşte,
Iar Maestrul străluceşte în meditaţie.

Dar Cel ce este Treaz, (Buddha)
Străluceşte în lumina spiritului,
Zi şi noapte.

Un Maestru renunţă la răutate.
El este senin.
Lasă totul în urmă.

El nu este ofensat
Şi nici nu jigneşte pe cineva.
Niciodată nu răspunde cu răutate răutăţii.

Vai de cel
Ce ridică mâna asupra altuia,
Şi cu atât mai rău
Pentru cel ce se răzbună.

Rezistă plăcerilor lumeşti
Şi impulsului de a răni—
Până ce suferinţa dispare.

Niciodată nu aduce ofensă
Prin ceea ce gândeşti, spui sau faci.

Slăveşte-L pe Cel Treaz,
Ce-ţi arată Calea.
Onorează focul sacrificiului Său.

Părul împletit, sau familia, sau casta
Nu fac din El un Maestru.
Ci adevărul şi bunătatea,
Cu care este binecuvântat.

Părul tău este încurcat
Şi stai pe o piele fină de căprioară.
Ce prostie!
Când în interior tu eşti înăsprit de poftă.

Hainele Maestrului sunt zdrenţuite.
Venele-i sunt ieşite pe tot corpul,
Emaciat,
Singur în pădure
El stă şi meditează.

Un om nu se naşte stăpân pe sine.
Un Maestru nu este niciodată mândru.
El nu-i bârfeşte pe alţii.
Ne mărturisind nimic, ne lipsindu-i nimic.

El este fără teamă.
Nu tremură.
Nimic nu-L leagă,
Este liber în mod desăvârşit.

Astfel, taie
Cureaua(ura), chinga(lăcomia) şi frânghia(falsa învăţătură).
Slăbeşte legăturile.
Deschide uşa somnului
Şi trezeşte-te.

Maestrul îndură
Insultele şi tratamentul necorespunzător,
Fără a reacţiona.
Căci spiritul Lui este o armă.

Nu este vreodată mânios.
Îşi respectă promisiunile.
Nu este confuz, este hotărât.
"Acesta este ultima mea naştere!", spune El!

Apa nu stă pe frunza florii de lotus,
Nici sămânţa de muştar în vârful unui ac.
Dar El este neclintit.
Căci El a ajuns la sfârşitul suferinţei
Şi şi-a aruncat povara.

El priveşte adânc în ordinea lucrurilor
Şi le cunoaşte natura.
Ştie să discernă
Şi astfel ajunge la capătul drumului.

Nu zăboveşte
Cu cei ce au o casă,
Nici cu cei fără adăpost.
Nu aşteaptă ceva,
Călătoreşte singur.

Nu răneşte pe nimeni.
Nu ucide vreodată.

El trece cu dragoste printre cei fără dragoste,
Cu pace şi detaşament
Printre calici şi mofturoşi.

Răutatea cade de pe El,
Asemenea seminţei de muştar din vârful unui ac,
La fel şi pofta, ipocrizia, mândria.

Nu aduce prejudicii nimănui.
Chiar dacă spune adevărul.
Cuvintele lui sunt curate,
Niciodată aspre.

Orice nu-I aparţine
Refuză,
Bun sau rău, mare sau mic.

Nu doreşte nimic de la lumea asta
Şi nici de la cea viitoare.
Este liber!

Fără dorinţă, fără îndoială,
Mai presus de judecată şi necaz,
Mai presus de plăcerea simţurilor,
A trecut dincolo de timp.
Este pur şi liber.

Cât de curat este EL.
Este luna clară.
Este serenitatea.
Este strălucirea.

Căci a depăşit
Viaţă după viaţă,
Drumul murdar şi înşelător al iluziei.

Nu tremură,
Nu are inima strânsă, nu este ezitant.
A găsit Pacea.

Cu calm
Părăseşte viaţa,
Casa, plăcerea şi dorinţa.

Nici un om nu-L poate reţine.
Nici un zeu.
Nimic din toată această creaţie, nu-L poate reţine.

Dorinţa l-a părăsit,
Niciodată nu se va mai întoarce,
Suferinţa l-a părăsit,
Niciodată nu se va mai întoarce.

Este calm.
Sămânţa renaşterii din EL
A murit.
A cucerit toate lumile interioare.

Cu ochii nepărtinitori
Priveşte pretutindeni
Suişurile şi coborâşurile.

Şi cu mare bucurie
Realizează că a terminat.
S-a trezit din somn.

Iar Calea pe care a apucat
Este ascunsă oamenilor,
Este ascunsă chiar şi spiritelor şi zeilor,
Prin virtutea purităţii Lui.

În El nu mai există ziua de ieri,
Nici mâine,
Nici azi.

Nu posedă nimic,
Nu doreşte nimic.

Este plin de putere.
Neînfricat, înţelept, slăvit.
A supus toate lucrurile.
Priveşte prin virtutea propriei purităţi.

A ajuns la finalul drumului,
A trecut de râul nenumăratelor vieţi,
Nenumăratelor morţi.

Dincolo de suferinţa iadului,
Dincolo de marea bucurie a paradisului,
Prin virtutea propriei purităţi.

A ajuns la sfârşitul drumului.

Tot ce-a avut de făcut, a făcut.

Şi acum este UNU-L.




http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html




Perfectul

383.
Traverseaza cu nadejde acest curent al setei de putere, o Perfectule. Daca cunosti disolutia vietii, tu cunosti si ceea ce inseamna nefiinta. 99

384.
Cand Perfectul a surmontat cei doi poli ai existentei, au cazut toate piedicile si el a vazut clar.

385.
Cel care a dezvaluit si viata aceasta si viata de dincolo, cel care nu mai pune pret nici pe viata de aici si nici pe cea de dincolo, eliberat de orice datorie, de orice pofta de a fi ceva, pe acela eu il numesc Perfect. 100

386.
Pe cel care asezat in liniste, absorbit, cu lucrarea implinita, lipsit de iluzii, ramanand in posesia celei mai inalte fericiri, eu il numesc Perfect. 101

387.
Ziua straluceste soarele; noaptea straluceste luna. Razboinicul straluceste in armura sa, iar Perfectul in concentrari. Buddha straluceste zi si noapte.

388.
Sufletul asanat de rau s-a numit un sfant. Traind singur a fost numit solitar; renuntand la toate viciile a fost numit cel ce renunta.

389.
Tu sa nu ataci un Perfect, dar daca il ataci, Perfectul nu trebuie sa riposteze! Vai celui care ataca un Perfect, si vai Perfectului care riposteaza!

390.
Un adevarat ascet nu isi inchide inima fata de tentarii dispretuindu-le; ba dimpotriva: acesta abandoneaza treptat orice mortificare si astfel depaseste toata suferinta. 102

391.
Pe cel care nu provoaca nici un rau in fapta, cuvant si gandire, pe acest om de trei ori salvat, eu il numesc Perfect.

392.
Venerati-l pe cel care v-a invatat doctrina Sublimului, asa cum Perfectul venereaza focul sacru.

393.
Nici parul impletit, nici numarul de stramosi, nici casta nu te fac Perfect, dar daca tu cunosti doctrina adevarata, tu devii un sfant, un sfant purificat.

394.
La ce bun parul tau impletit, o nechibzitule, la ce bun sa porti o haina aspra daca inima ta este corupta iar tu nu te ingrijesti decat de aparenta exterioara?

395.
Pe omul imbracat in zdrente, costeliv, descarnat si absorbit solitar in padure, pe acesta eu il numesc un Perfect.

396.
Nu il recunosc pe nimeni ca Perfect numai pentru ca s-a nascut brahman. El accepta tot ce aude si pofteste sa o faca; dar cel care nu pofteste nimic: iata un Perfect!

397.
Cel care a taiat toate legaturile, care nu se mai teme in veci de nimic, Biruitorul, eliberat de orice piedica, iata un Perfect!

398.
Cel care ferm a rupt toate legaturile, toate piedicile, toate lanturile si, Trezit, inchide zavorul, iata un Perfect!

399.
Cel care, in liniste, cu rabdare si blandete, suporta injurii, lovituri, temnita si moarte, un erou al rabdarii, mereu senin, iata un Perfect 103 !

400.
Cel care suporta totul cu blandete si umilinta fara sa cracneasca si care, senin, isi traieste ultima sa viata, acela este un Perfest!

401.
Tot astfel cum aluneca picatura de apa pe o frunza de lotus sau cum samanta de mustar cade de pe varful acului, la fel cel care ramane inaccesibil dorintei, iata un Perfect!

402.
Cel care experimenteaza inca din viata incetarea oricarei suferinte, eliberat de orice greutate, eliberat de orice piedica, iata un Perfect!

403.
Cel care cugeta profund, care faptuieste cu intelepciune, care vede limpede Cararea si abisul, si care realizeaza cel mai inalt bine, iata un Perfect!

404.
Evitand relatiile cu lumea, evitand relatiile cu ascetii 104,  neintovarasindu-se cu nimeni, fara camin, pribegind fara dorinte, iata un Perfect!

405.
Renuntand la arme, la aparare, prietenul animalelor, prietenul plantelor, care nu ucide si nici nu imbie la crima, iata un Perfect!

406.
Lipsit de manie in aceasta lume manioasa, fara aparare in aceasta lume razboinica, fara dorinta in aceasta lume a dorintei, iata un Perfect!

407.
Cel care a alungat toata pofta, tot orgoliul, ura si prefacatoria, la fel cum taisul unei lame lasa sa cada grauntele de mustar, iata un Perfect!

408.
Cel care, fara iritare si resentiment, vorbeste limbajul limpede al adevarului, fara a incerca sa insulte pe cineva, iata un Perfect! 105

409.
 Cel care nu ia nici mult, nici putin, nici bun, nici rau, nici frumos, nici urat, care nu ia nimic din ceea ce nu-i apartine, iata un Perfect!

410.
Cel care nu asteapta nimic de la aceasta lume, care nu asteapta nimic de la lumea cealalta, care s-a vindecat de orice speranta, eliberat de orice piedica, iata un Perfect!

411.
Cel care, strain de orice atasament sau inclinatie, a dizolvat prin intelepciunea sa toata incertitudinea si a ajuns la Celalalt Mal, iata un Perfect!

412.
Cel care s-a eliberat de rau si de bine, care s-a eliberat de aceste doua capcane, fara nici un viciu, fara pofta, fara griji, iata un Perfect!

413.
Cel care straluceste limpede si senin ca luna plina, in care au secat toate dorintele, iata un Perfect!

414.
Cel care a scapat de drumul ratacirii, de mlastina, de aceasta nebunie a ciclului renasterilor, salvat, biruitorul lumilor, absorbit, de nezdruncinat, sigur, implinit, stins, iata un Perfect!

415.
Cel care dispretuieste fericirea iubirii si care umbla singur, fara camin, care a renegat orice atasament fata de iubire si de bucuriile ei, iata un Perfect!

416.
Cel care a renegat orice impuls al vointei si care umbla solitar, fara camin, care a secat setea vointei, iata un Perfect!

417.
Scapat din specia omeneasca, scapat din lumile zeilor, eliberat de orice jug, iata un Perfect! 106

418.
 Intors de la placeri si dureri, fara atasament, stins, biruitorul lumilor, iata un Perfect! 107

419.
Cel care, dezlegat, preafericit, trezit, vede cum apar si dispar fiintele, iata un Perfect!

420.
Cel a carui urma nu poate fi sesizata nici de zei, nici de genii, nici de oameni, expertul in extinctie, domnul fericirii, iata un Perfect!

421.
Cel care nu se mai sinchiseste de trecut, de prezent, de viitor, care nu mai doreste nimic, care nu ia nimic, iata un Perfect!

422.
Nobilul, stralucitorul, eroul, sublimul biruitor al tuturor suferintelor, stiutorul, patronul zeilor si al oamenilor, Trezitul, implinitul, iata un Perfect!

423.
Cel care isi aminteste de existentele anterioare, care vede lumile ceresti si lumile abisului, care a secat orice nastere, inteleptul care patrunde toate fenomenele, implinit cu desavarsire, iata un Perfect!



____________________
99  „Cunosti disolutia vietii” – aceasta sintagma ne imbie sa comitem cateva reflectii privitoare la caracterul impermanent al vietii. Nimic nu dureaza vesnic – am spune in spiritul buddhismului filozofic – prin urmare de ce sa te mai lasi dus de curentul poftei de viata etc. ?! Totusi, sensul acestui fragment este cu totul altul: „viata” poate fi inteleasa ca „elan vital”, ca pofta sau apetit de viata, sau ca ceea ce am numit mai sus libido (v. si nota 70).Cel care cunoaste disolutia este in acest context acela care stie cum sa potoleasca elanurile libidinale. Am vazut ca potolirea este tot una cu nirvana.

100  „Viata de dincolo” este o aluzie la credintele traditiei hinduse. In virtutea legii karmice care vrea sa renastem intr-un univers structurat in functie de faptele noastre actuale, hindusul obisnuit facea eforturi disperate pentru a-si asigura o viitoare existenta favorabila, in Rai, conformandu-se legilor prescrise ale vietii obstesti. Perfectul buddhist este insa lamurit asupra caracterului iluzoriu al acestor credinte. Invatatura lui Buddha afirma ca nimic nu dureaza – nu exista Sine etern – asa incat orice efort de a-ti ameliora existenta viitoare este futil.

101 Varianta: „Meditativ, detasat, cu mintea asezata, lucrarea implinita si implinind scopul suprem – iata ce numesc eu brahmin.”

102 Iata un verset care ni se pare de-a dreptul eretic in comparatie cu toate celelalte in care se face practic apologia renuntarii. Ascetul adevarat, aflam aici, renunta la renuntare (mortificare) si atinge astfel fericirea!

103  Perfectul nu urmareste numai realizarea placutului, el nu se supune pe sine caznelor conventiilor sociale pentru a-si atinge tinta glorioasa in ierarhia sociala. El nu respinge nimic, nici injuria si nici lauda, si nici nu alege ceea ce pare sa ii aduca fericirea (de aici refuzul vointei). Candva, intr-un interviu cu putin inainte de a muri, Emil Cioran marturisea ca de dragul libertatii, a lipsei oricarei inregimentari in colectivitatea umana, a indurat cele mai mari servituti. Iata exact masura unui Perfect in acceptie buddhista. (Nu este de mirare in acest sens ca E. Cioran a studiat temeinic doctrina buddhista, pe care se pare ca a integrat-o in propria sa viata. Acest aspect al orientarii sale existentiale nu a fost deloc remarcat si comentat.)

104 Desi anterior apologia prieteniei cu oamenii invatati trebuia sa ne convinga  ca tovarasia lor este prilej de fericire, acum, din nou paradoxal, aflam ca nici anturajul ascetilor nu este de cautat.

105 De multe ori doctrina lui Buddha cu accentul aparent pud pe dispretul fata de lumesc, a servit ca mijloc de satisfacere a nevoilor narcisice ale eului celor care au renuntat la viata lumeasca, nu din necesitate sau vocatie ci din neputinta. Impotriva acestor indivizi, care procedeaza ca si vulpea care n-ajunge la struguri, se ridica acest verset.

106 „Jugul” este cel al datoriei si al iluziei.

107 Varianta: „Acela care a abandonat placerea si neplacerea, care s-a stins si nu mai are combustibil (de ars), eroul care a biruit lumile – iata ce numesc eu brahmin!”
Aceasta versiune scoate mai bine in evidenta ideea stingerii nu prin mortificare (renuntare si instrainare de lumesc), ci prin purjare. Cand „combustibilul” care aprinde si intretine flacara poftei este epuizat, linistea se infiripa de la sine…



Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
de Jean Chiriac

25. Cautatorul (Calugarul)

CĂUTĂTORUL

Stăpâneşte-ţi simţurile,
Ceea ce guşti şi miroşi,
Ceea ce vezi, ceea ce auzi.

În toate lucrurile fii un Maestru,
În ceea ce faci, ce zici, ce gândeşti.
Fii liber.

Eşti un căutător.
Te desfeţi lăuntric, căci îţi stăpâneşti
Mâinile, paşii,
Cuvintele şi gândurile.

Te desfeţi în meditaţie
Şi solitudine.
Împacă-te cu tine însuţi, fii fericit.
Tu eşti un căutător.

Ţine-ţi gura.
Nu te slăvi singur,
Dar luminează Calea,
Căci ceea ce spui este dulce.

Urmează Adevărul Căii.
Reflectă asupra lui.
Fă-l sa fie una cu tine.
Trăieşte-l.
El mereu îţi va fi sprijin.

Nu dispreţui ce ai primit,
Nu invidia ce au primit alţii,
Ca nu cumva să-ţi tulburi liniştea.

Mulţumeşte
Pentru ce ţi-a fost dăruit,
Oricât de puţin.
Fii pur, niciodată şovăielnic.

Nu ai nici nume nici formă.
De ce îţi lipseşte ceea ce nu ai?
Căutătorul nu are regrete.

Iubeşte şi bucură-te
Urmează Calea,
Calea liniştită, către tărâmul fericirii.

Căutătorule!
Goleşte vasul,
Uşurează încărcătura,
Pasiunea, dorinţa, ura.

Şi navighează repede.

Există cinci la uşă,
Le dai la o parte şi mai găseşti cinci,
Mai sunt alte cinci pe care le pofteşti să intre.
Iar când alte cinci* au plecat
Eşuând pe ţărm,
Căutătorul este numit oghatinnoti—
"Cel ce a trecut dincolo."

Căutătorule!
Nu fi nechibzuit.
Meditează permanent.
Dacă nu, vei înghiţi foc
Ţipând: "Nu mai vreau!"

Dacă nu eşti chibzuit,
Cum îţi poţi linişti mintea?
Dacă nu ai mintea liniştită,
Ce vei putea învăţa vreodată?
Cum vei deveni liber?

Cu o minte liniştită
Intră în lăcaşul singuratic, inima ta,
Şi simte bucuria Căii
De dincolo de lume.

Priveşte în interior—
Originea înălţării şi decăderii
Ce fericire!
Cât de minunat să fii liber!

Este începutul vieţii,
A stăpânirii şi răbdării,
Este începutul prieteniei pe Cale,
Şi a unei vieţi active şi pure.

Trăieşte în Iubire.
Fă-ţi datoria,
Pune capăt suferinţei.

Priveşte cum iasomia
Îşi scutură florile ofilite.

Lasă să cadă dorinţa şi ura.

Eşti liniştit?
Potoleşte-ţi corpul.
Potoleşte-ţi mintea.

Nu dori nimic.
Cuvintele tale sunt cu măsură.
Eşti liniştit.

Prin propriul efort
Trezeşte-te, Veghează.
Şi bucură-te de viaţă.

Tu eşti Maestrul,
Tu eşti refugiul.
Aşa cum un negustor struneşte un cal de rasă,
Stăpâneşte-te pe tine însuţi.

Cu câtă bucurie urmezi
Sfaturile unui Învăţător.

Cu câtă linişte şi siguranţă
Te apropii de ţinutul fericirii,
Inima Păcii.

Pururea tânăr,
Căutătorul ce a străbătut Calea,
Luminează deasupra întregii lumi.

Asemenea lunii,
Iese din nori,
Străluceşte.



http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html




Calugarul

360.
Este bine sa fii moderat atunci cand vezi, cand auzi, cand mirosi si cand gusti.

361.
A fi moderat atunci cand simti ceva este bine, si este bine sa fii moderat atunci cand vorbesti; este bine sa fii moderat atunci cand gandesti; este bine sa fii mereu moderat. Un calugar care este moderat mereu si pretutindeni va fi fericit prin incetarea oricarei suferinte.

362.
Controlandu-si mainile, picioarele, vorbele, stapan pe sine pretutindeni si mereu, eliberat, fericit, absorbit, solitar, multumit, pe acesta eu il numesc calugar.

363.
Dulci ca mierea sunt vorbele calugarului care stie sa dovedeasca si sa predea adevarul in vorbe modeste, lipsite de stralucire.

364.
Cel care traieste in doctrina, care se bucura de doctrina, care cugeta profund asupra doctrinei, care cauta sensul doctrinei, un asemenea calugar va ramane fidel constant Cararii.

365.
Nu subestima ceea ce ai obtinut si nu invidia ce au obtinut altii. Un calugar care ii invidiaza pe altii nu atinge linistea mintii in meditatie.

366.
Chiar si zeii il lauda pe calugarul multumit cu ceea ce are, pe cel care se arata nobil, pur si constant.

367.
Cel care nu mai gandeste in termeni de eu si al meu in aceasta viata efemera, lipsit de orice grija, s-a numit pe buna dreptate un calugar.

368.
Calugarul care ramane bland, binevoitor, care se bucura de invatatura lui Buddha, va atinge imparatia pacii, acolo unde toata forfota se potoleste.

369.
Scoate apa din aceasta barca grea, o calugare; vidata ea te va duce departe. Daca tu esti vid de pofta si de ura, vei da fuga spre extinctie.

370.
Calugarul care a scapat celor cinci curente ale iluziei a fost numit cel care a traversat curentul.

371.
Practica concentrarile, o calugare, azvarle indolenta, nu permite poftelor tale sa se aseze in inima ta, rapune flacara arzanda a nepasarii pentru a evita ca inlantuit de ea sa nu strigi: „vai ce suferinta!”

372.
Fara intelepciune nu poti realiza concentrarile; fara concentrari nu poti realiza intelepciunea. Calugarul concentrat este intelept si aproape de nirvana.

373.
Daca calugarul care intelege clar invatatura intra intr-o manastire pustie cu sufletul senin, potolit, atunci el resimte o fericire de negrait.

374.
Daca el patrunde din ce in ce mai adanc in cercurile nasterii si mortilor repetate si daca recunoaste starea fara moarte,  atunci el este pe deplin fericit.

375.
Un calugar intelept trebuie, mai intai de toate, sa isi retina simturile, sa traiasca multumit si senin, si sa ramana mereu fidel practicii.

376.
Calugarul nu trebuie sa-si aleaga decat prieteni nobili, virtuosi, experimentati; el insusi trebuie sa fie binevoitor, amabil, curtenitor, sa aiba o purtare fara repros. Astfel el va fi eliberat si va pune capat suferintei.

377.
La fel cum florile se descotorosesc de petalele ofilite, tot asa si voi, o calugari, descotorositi-va de pofta si de ura.

378.
Corpul calmat, vorbele moderate, sufletul pacificat, intors de la cele lumesti, iata un calugar care s-a eliberat.

379.
Bizuie-te numai pe tine insuti, perfectioneaza-te singur caci fiind propriul tau stapan vei fi fericit.

380.
Tu esti propriul tau stapan, tu esti propriul tau adapost; stapaneste-te pe tine insuti tot asa cum dresorul stapaneste un armasar pur-sange.

381.
Calugarul saturat de fericire, bine asezat in invatatura lui Buddha, va atinge imparatia pacii, acolo unde lucrurile isi afla odihna. 98

382.
Cel care a devenit calugar in ordinul Sublimului, inca din tinerete, straluceste in aceasta lume ca si luna care iese din nori.


________________
98 Varianta: „Calugarul care traieste marea bucurie, si care se increde in religia lui Buddha, va atinge locul pacii, placerea linistirii functiilor mentalului.”




Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
de Jean Chiriac

24. Dorinta (Pofta)

DORINŢA  

Dacă dormitezi
Dorinţa creşte în tine,
Asemenea lianelor în pădure.

Asemenea unei maimuţe în pădure,
Sari din copac în copac,
Ne găsind vreodată fructul—
Dintr-o viaţă în alta,
Ne găsind vreodată pacea.

Dacă eşti plin de dorinţă
Necazul tău creşte,
Asemenea ciupercilor după ploaie.

Dacă îţi înfrângi dorinţa,
Necazurile vor aluneca de pe tine,
Cum picăturile de apă alunecă de pe floarea de lotus.

Acesta este un sfat bun
Şi este pentru oricine:
După cum iarba este smulsă din rădăcină ,
Seceră dorinţa,
Ca nu cumva nenumăratele morţi, să te zdrobească,
Asemenea râului ce zdrobeşte stufărişul neajutorat.

Dacă rădăcina rămâne,
Un trainic copac va creşte iarăşi.
Dacă dorinţa nu este dezrădăcinată,
Suferinţa va creşte din nou în tine.

Treizeci şi şase de tendinţe se reped înaintea ta!
Dorinţa, plăcerea, pofta...
Joacă-te cu toate acestea în imaginaţia ta,
Şi te vor mătura.

Puternice tendinţe!
Ele curg pretutindeni.

Puternice liane!
Dacă le vezi răsărind,
Ai grijă!
Smulge-le din rădăcină.

Plăcerile curg pretutindeni.
Tu pluteşti pe ele
Şi te însoţesc din viaţă în viaţă.

Alergi ca un iepure de câmp hăituit,
Vânatul urmărit de dorinţă,
Hăituit din viaţă în viaţă.

O, căutătorule!
Renunţă la dorinţă.
Scutură-te de lanţurile ei.

Ai să ieşi din neclaritate
Către limpezime.
Limpezimea este bună.
De ce să alergi înapoi în neclaritate?

Dorinţa este ca o nebuloasă,
Iar oamenii spun, "Priviţi!
Era liber.
Dar acum a renunţat la libertatea lui."

Nu există fier care să te poată întemniţa,
Nici funie sau lemn,
Dar o poate face plăcerea
De a avea aur sau bijuterii,
Neveste sau fii.

Slabe legături,
Dar te trag în jos.
Oare le poţi desface?

Există unii care pot,
Cei ce au învins lumea.
Părăseşte dorinţa, urmează Calea!

O, sclav al dorinţei,
Pluteşti dus de curent.
Mic păianjen, prins în propria-ţi plasă.
Mai bine alungă-ţi suferinţa prin a urma Calea.

Alungă ziua de ieri, de mâine
Şi de azi.
Treci pe celălalt mal,
Dincolo de viaţă şi moarte.

Îţi fac necazuri propriile-ţi gânduri?
Patima îţi face probleme?
Păzeşte-te de pofte,
Ca nu cumva voile tale să devină dorinţe
Şi dorinţa să te lege.

Linişteşte-ţi mintea.
Reflectează.
Veghează.
Nimic nu te leagă.
Eşti liber.

Eşti puternic.
Ai ajuns la ţintă.
Liber de pasiune şi dorinţă,
Ai smuls spinii existenţei.
Acesta este ultima ta reîncarnare.

Eşti înţelept.
Liber de orice dorinţă,
Înţelegi cuvintele
Şi sensul pe care-l capătă când sunt puse laolaltă.
Iar tu nu doreşti nimic.

"Eu sunt Biruinţa,
Eu sunt Cunoaşterea,
Toată Puritatea
Şi Renunţarea".

"Nu doresc nimic.
Sunt liber.
Mi-am găsit Calea.
Pe cine voi numi Învăţător?"

Darul Adevărului este dincolo de dărnicie.
Gustul Adevărului este mai presus de orice dulceaţă,
Bucuria Adevărului, mai presus de orice bucurie.

Sfârşitul dorinţei este sfârşitul suferinţei.

Nechibzuitul este propriul său duşman.
Căutând avere, se distruge singur.

Caută mai degrabă celălalt mal.

Buruienile înăbuşe câmpul.
Şi pasiunea otrăveşte natura umană,
Şi ura, iluzia şi dorinţa.

Onorează-l pe cel ce este fără patimă,
Fără ură, iluzie şi dorinţă.

Ceea ce-i dăruieşti unui astfel de om,
Îţi dăruieşti ţie,
Ba chiar mai mult.



http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html




Pofta 89

334.
Pofta de viata a muritorului de rand care traieste indolent sporeste ca o liana. Iar el sare dintr-o existenta in alta tot asa ca si maimuta care cauta fructe in padure. 90

335 - 336.
Cel care este dominat de pofta de viata, acest tiran al lumii, vede cum chinurile sale se multiplica ca si neghina in grane. Dar de cel care potoleste aceasta pofta de viata atat de greu de invins, chinurile nu se mai prind asa cum nu se prinde o picatura de apa de frunza de lotus.

337.
La fel cum un copac fie chiar si taiat va creste din nou daca radacinile lui sunt tari si nevatamate, tot astfel daca dorinta latenta nu afost extirpata suferinta ne va lovi din nou.

338.
(lipsa)

339.
Atunci cand cele 36 de izvoare ale poftei de placere sunt tari, iau nastere gandurile stimulate de dorinta care il zapacesc pe omul smintit.


340.
Torentul duce cu sine totul, neghina se raspandeste pretutindeni; daca tu vezi neghina crescand, fii intelept, extirpa-i si radacinile!

341.
(lipsa)

342.
Toate fiintele lumesti, acaparate de pofta de viata, gonesc de acolo-acolo ca si iepurii haituiti. Ele se consuma inlantuite in convenientele 91  vietii, sufera si vor suferi de-a pururi!

343.
Toate fiintele lumesti, acaparate de pofta de viata, gonesc de acolo-acolo ca si iepurii haituiti. Asa ca tu sa lepezi pofta de viata, o calugare, atunci cand cauti eliberarea! 92

344.
Cel care si-a indreptat vrerea spre nirvana s-a eliberat de vointa si totusi el este plin de tarie. 93 Vezi, priveste un asemenea om: el s-a eliberat si grabeste acum spre imparatia neexplorata.

345 - 346.
Inteleptul nu considera ca legaturile de fier, de lemn sau de canepa sunt de netaiat; dar dorinta patimasa de aur, de bunuri de copii si femei, aceasta, in adevar este solida pentru intelept; ea ne trage in jos, tenace, si greu de taiat. Totusi, cei care si-au potolit dorintele o taie, renuntand la placerea iubirii si parasindu-si familia pentru a trai o viata fara un camin.

347.
Inlantuit de pofta, traiesti in torentul pasiunilor ca si paianjenul in panza sa. Taind aceasta plasa, inteleptul scapa, eliberat de dorinta, eliberat de suferinta.

348.
Renunta la ce a fost, la ce va fi si la ce este, o Biruitorul lumii! Cu sufletul nezdruncinat, mereu si de-a pururi, tu nu vei mai cunoaste nici nastere si nici moarte.

349.
In cel care plin de proiecte viitoare, de dorinte arzatoare, cauta cu infrigurare ceea ce este agreabil, sporeste pofta de viata si isi faureste piedici din ce in ce mai mari. 94

350.
Dar cel care, intelept, ramane calm si potolit si vede clar, mereu si pretutindeni, suferinta, acela, intr-adevar, va sfarama obstacolul mortii.

351.
Atingand perfectiunea, ramanand fara teama si fara repros, cu vointa eliberata de influentele rele, izbavit de cele patru elemente, iata ca imi traiesc ultima mea viata.

352.
Eliberat de pofta si de atasament 95, un expert in studiul doctrinei, si intelegand cum se cuvine cuvintele, poate fi numit intr-adevar „in ultimul sau trup”, „Mare in intelepciune” sau „Om nobil”.

353.
Eu sunt Biruitorul suprem, Cunoscatorul suprem, cel eliberat pe veci de toate fenomenele, cel care a abandonat totul, vindecat de iluzia vietii, autodidact, oare cine mi-ar putea fi profesor? 96

354.
Darul adevarului este mai presus de toate celelalte daruri, savoarea adevarului este mai presus de toate celelalte placeri, bucuria adevarului este mai presus decat toate celelalte bucurii, incetarea dorintei biruieste suferinta.

355.
Bucuria acumularii de bogatii il distruge pe nechibzuitul care nu cauta eliberarea; poftind la avutii el se vatama pe sine si ii vatama si pe altii. 97

356.
Pamantul este cotropit de neghina, cuprinsa de pofta este lumea! Asa ca, a oferi daruri si sacrificii celor care s-au eliberat de pofta aduce roade multe.

357.
Pamantul este cotropit de neghina, cuprinsa de ura este lumea! Asa ca, a oferi daruri si sacrificii celor care s-au eliberat de ura aduce roade multe.

358.
Pamantul este cotropit de neghina, iar lumea a fost inghitita de iluzie! Asa ca, a face daruri si sacrificii celor care s-au eliberat de iluzie aduce roade multe.

359.
Pamantul este cotropit de neghina iar lumea a fost inghitita de pofte! Asa ca, a face daruri si sacrificii celor care s-au eliberat de dorinte aduce roade multe.

__________________
89 „Setea de viata”, „apetitul existential” etc. pot traduce notiunea de libido, in sens mai larg, din psihanaliza. In acceptia lui C.G. Jung libidoul este apetitul, „foamea” de ceva anume, si se poate comunica oricarui instinct. Cand spunem „libido”, nu ne referim numai la instinctul sexual, ci si la toate celelalte tendinte psiho-somatice care tasnesc din inconstient.

90 Aceasta „pofta” sporeste pentru ca nu este potolita. In limbaj psihanalitic, vorbim de o acumulare de libido care, asa cum observa Sigmund Freud, se transforma intr-un soi de indispozitie, de fermentatie interioara.

91 „Convenientele” sunt „legaturile” care ne inlantuie in viata.

92 Nu exista alta maniera de a „lepada” pofta de viata decat prin potolirea ei, tot asa cum nu iti poti potoli foamea daca nu mananci.

93 Nirvana inseamna extinctie, incetare, potolire. Atunci cand iti „stingi” poftele,  starea care se infiripeaza nu este de slabiciune, ci de tarie.

94 Atunci cand cauti numai placutul si agreabilul, cand te straduiesti sa eviti neplacutul, nu obtii in realitate decat suferinta. Pretul pe care il platesti pentru „placut” este alterarea naturii tale originare. Sau, in termeni psihanalitici, refularea unei parti considerabile a eului tau. De aici sentimentul de instrainare de tine insuti.

95 Aici „atasament” in sensul de a te lega de ceva, de a depinde de ceva, de a te sprijini pe ceva.

96 O alta versiune: „Eu sunt Atoatebiruitorul, Atotcunoscatorul. In valtoarea starilor mentale eu raman neatins. Renuntand la totul m-am eliberat prin incetarea dorintei. De vreme ce am atins Realizarea prin mine insumi, oare pe cine l-as putea indica drept maestrul meu?”

97 Acest verset aminteste izbitor de parabola tanarului avut din Evanghelii (Mt. XIX, 16-30). Din nefericire, exegeza biblica nu a inteles sensul mult mai profund al parabolei. Pentru ca nu despre avutia baneasca este vorba acolo, ci despre orice forma de acumulare care aduce intr-adevar prejudicii (v. si nota 71).




Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
de Jean Chiriac

23. Elefantul

ELEFANTUL  

Voi îndura cuvinte grele,
Aşa cum elefantul îndură săgeţile bătăliei.
Căci mulţi oameni vorbesc cu răutate.

Elefantul îmblânzit merge la luptă.
Regele îl călăreşte.
Omul supus este Stăpânul.
El poate îndura cuvinte grele fără să se tulbure.

Decât un catâr,
Sau minunaţii cai Sindh,
Decât straşnicii elefanţi de luptă,
Mai bine omul ce se poate stăpâni pe sine.

Nu călare pe aceste animale,
Va ajunge cineva în ţinutul neumblat,
Ci doar prin sine însuşi.

Straşnicul elefant Dhanapalaka,
Este sălbatic în perioada împerecherii,
Iar dacă este înlănţuit nu va mânca,
Amintindu-şi de pădurea liberă.

Nesăbuitul este trândav.
El mestecă şi se răsuceşte în somn,
Asemenea unui porc în cocină.
Aşa va trăi viaţă după viaţă.

"Mintea mea obişnuia să hălăduiască,
Oriunde plăcerea, dorinţa sau pofta o călăuzeau.
Dar acum am îmblânzit-o,
O ghidez,
Aşa cum cornacul îşi struneşte elefantul."

Fii vigilent.
Fii martorul propriilor gânduri.
Elefantul singur se trage din noroi.
În acelaşi mod salvează-te singur din propria-ţi trândăvie.

Dacă cel ce călătoreşte poate găsi
O companie virtuoasă şi înţeleaptă,
Este bine să călătorească împreună cu bucurie
Şi să treacă peste pericolele întâlnite.

Dar dacă tu nu poţi găsi,
Un prieten sau un Maestru care să te însoţească,
Pleacă la drum singur—
Asemenea unui rege ce a renunţat la regatul său,
Asemenea elefantului din pădure.

Călătoreşte singur,
Evită compania unui nesăbuit.

Nu lua cu tine şi propriile-ţi nelegiuiri.
Nu-ţi căra şi grijile.

Călătoreşte singur,
Asemenea unui elefant prin pădure.

Este bine să ai prieteni la nevoie
Şi să împărtăşeşti fericirea cu ei.
Este bine să fi făcut ceva bun
Înainte de a părăsi această lume
Şi să laşi necazul la o parte.

Este bine să fii mamă,
Sau tată.
Este bine să rezişti dificultăţilor
Şi să fii stăpân pe tine.

Oh, cât de bine este să te bucuri de viaţă,
Trăind cu onestitate şi putere!

Iar înţelepciunea înseamnă fericire
Şi libertate.



http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html



Elefantul

320.
Asa cum elefantul indura sagetile in tumultul bataliei, tot asa voi suporta si eu cu rabdare cuvintele rautacioase: oamenii sunt mizerabili.

321.
Elefantul se lasa condus in supusenie, si tot asa ingenuncheaza cand Suveranul se suie calare; dar cea mai inalta forma de docilitate ne-o arata Nobilul care indura in liniste jignirile si calomniile.

322 - 323.
Buni sunt catarii bine dresati; buni sunt armasarii pur sange bine antrenati; buni sunt elefantii bine imblanziti, dar si mai bun este cel care isi este siesi stapan. Caci, in adevar, niciuna din creaturile numite nu ne poate conduce in imparatia inexplorata unde accede cel care s-a biruit pe sine insusi. 87

324.
Dhanapalako, elefantul salbatic, tinut captiv, nu accepta nimic de mancare in perioada rutului; el se gandeste cu melancolie la padurea sa draga.

325.
Omul indolent, sperios, eschivant, lacom, adormit, care se intinde oriunde, seamana cu un biet elefant hranit din mila; el va reapare mereu in cercul renasterilor.

326.
La inceput, aceasta inima fierbinte ma zorea de acolo-acolo, pe unde o atrageau dorintele si placerile ei; dar astazi iata ca am pus stapanire pe ea tot asa cum cornacul supune elefantul. 88

327.
Fii vigilent si pastreaza-ti spiritul senin la adapost de ganduri, salveaza-te din labirintul ratacirilor la fel cum se smulge elefantul din mlastina.

328.
Daca gasesti un tovaras intelept, gata sa te insoteasca oriunde, hotarat, constant, bravand cu curaj toate primejdiile, traieste alaturi de el, o inteleptule, in sanatate si fericire.

329.
Dar daca nu ai gasit un tovaras inteligent, o persoana inteleapta si cu purtare aleasa care sa umble pe calea pe care umbli si tu, atunci continua singur, ca si un rege care a renuntat la imparatia sa cucerita, sau ca un mare elefant in padurea adanca.

330.
Cel care traieste singur e mult mai castigat decat cel care traieste in compania unor nesabuiti. Asadar, el umbla singur, evita tot raul, la fel de vesel, de calm si liber ca si elefantul in padure.

331.
Ce fericire sa ai prieteni cand esti la ananghie!
Ce fericire sa fii bine dispus indiferent de conditii!
Ce fericire sa poti infrunta moartea cu seninatate!
Ce fericire sa te eliberezi de toata suferinta!

332.
Ce fericire, in lume, sa fii mama!
Ce fericire sa devii tata!
Ce fericiire, in lume, sa fii calugar!
Dar ce fericire sa fi terminat cu toate astea!

333.
Ce fericire [este] purtarea mereu corecta!
Ce fericire [este] increderea bine fondata!
Ce fericire [este] obtinerea intelepciunii!
Ce fericire [este] lipsa raului!


________________________
 87 Am tradus aici mai intai „cel care isi este siesi stapan” si apoi, in context, „cel care s-a invins pe sine insusi”. Pentru acest verset am folosit o versiune in limba franceza care utilizeaza, respectiv, „celui qui s’est maitrise lui meme” si „le vainqueur de soi-meme”. Desigur ca exista aici (in traducerea mea) doua idei care se combat. Mai intai faptul de a-ti fi propriul tau stapan. Ideea nu-mi apartine, ci ii apartine lui insusi Buddha care si-a indemnat adeseori discipolii sa nu se increada in nimeni si nimic, ci in propria lor marturie si judecata. Pe de alta parte, ideea de a te birui pe tine insuti suna putin cam prea ascetic. Reprezentarea noastra vizavi de o asemenea conceptie este inspirata de crestinismul monahal, si mai ales de practica mortificarilor. Nu cred ca Buddha va fi fost adeptul acestor „metode”. Dupa cum ne spun legendele care relateaza viata lui, trezitul a trecut si prin experienta ascezei totale, la care, ulterior, a renuntat complet. Prin urmare, sintagma „cel care s-a biruit pe sine” ar trebui inteleasa mai degraba in sensul evocat de efortul formidabil de a birui inaltimile inaccesibile ale muntilor Himalaya, de pilda. Aceasta biruinta este un soi de performanta greu de egalat. Sa retinem, asadar, nuanta metaforica a „biruintei”.

88 A fi la dispozitia inimii nu este intotdeauna un lucru bun. Este interesant ca nici inclinatiile bune ale inimii, ca de pilda milostenia, smerenia etc., nu aduc intotdeauna roadele constante. Nu inima trebuie sa fie cea care guverneaza faptele omului, ci mintea. Cam tot asa ca si in celebra vorba a sfantului Pavel: „Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate-mi sunt de folos” (1 Corinteni, VI, 12).



Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
de Jean Chiriac