Nu te concentra asupra a ceea ce lipseşte, ci asupra a ceea ce este mereu acolo şi nu poate fi luat. Nu te concentra asupra a ceea ce este greşit sau rău, ci asupra a ceea ce este corect şi bun.
Întrucât nu vânezi slăbiciuni, îi vei ajuta pe oameni să-şi găsească puterea. Întrucât nu cauţi răni, îi vei ajuta pe oameni să-şi găsească recunoştinţa.
Nu poţi experimenta bucurie în viaţă, urmând ideile şi faptele celorlalţi – sau împotrivindu-te lor.
Experimentezi bucurie, numai rămânând credincios adevărului aflat în inima ta.
Atunci când spui “da” la ceea ce vrei, şi “nu” la ceea ce nu vrei, tinzi să aduci în viaţa ta ceea ce ceri.
Cu toate acestea, atunci când nu ştii ce vrei – sau ştii, dar nu ai încredere în ce simţi – rezultatele sunt adesea slabe sau neconcludente.
Când eşti ambiguu sau în conflict, nu poţi crea cu claritate şi din abundenţă. În plus, când dorinţele tale inconştiente sunt diferite de scopurile tale conştiente, ceea ce aduci în viaţa ta reflectă un amestec din amândouă.
Nu face greşeala de a crede că trebuie să fii sărac, pentru a-L servi pe Dumnezeu. O persoană bogată îl poate servi pe Dumnezeu la fel de mult ca o persoană cu mijloace modeste, dacă ea este dispusă să-şi împartă bogăţiile.
Nu contează cât de mut ai în mâini, atât timp cât mâinile tale sunt întinse în afară – către fratele tău, sau către sora ta.
Nu există mai mult adevăr în religia abundenţei, decât există în religia sacrificiului. Dumnezeu nu răsplăteşte neapărat munca spirituală, cu succes material. Toate recompensele sunt spirituale. Fericirea, bucuria, compasiunea, pacea, sensibilitatea: acestea sunt recompensele pentru o viaţă trăită în integritate. Trebuie să înveţi, o dată pentru totdeauna, să încetezi să mai măsori bogăţiile spirituale cu o măsură lumească. Lucrarea vieţii tale poate avea o adâncă aloare spirituală, chiar dacă ea nu-ţi aduce mulţi bani.
Atunci când doi oameni se află într-o stare de slăbiciune sau de lipsuri – şi care doresc atenţie sau aprobare – se apropie unul de celălalt, amândoi vor fi dezamăgiţi. Asta, deoarece niciunul dintre ei nu este în măsură să dăruiască.
Pentru a dărui, trebuie să ne simţim bine cu privire la noi înşine. Atunci, starea noastră de bine se extinde în mod natural asupra celorlalţi.
Când ceilalţi ne invită la dans, dansul nostru cu noi înşine se intensifică. Avem nevoie de timp pentru a ne iubi şi a ne îngriji pe noi înşine – altfel nu vom avea suficientă putere pentru a-i susţine pe ceilalţi, atunci când ei vor avea nevoie de ajutorul nostru.
Nu te autoamăgi, muncind din spirit de sacrificiu. Nu-i amăgi pe ceilalţi, muncind din lăcomie.
Nu-ţi refuza ceea ce ai nevoie pentru a trăi cu demnitate. Respectă, însă, nevoile celorlalţi şi nu lua mai mult decât ai nevoie.
Găseşte un echilibru între împlinirea nevoilor tale materiale şi a nevoilor spirituale. Asta înseamnă adevărata prosperitate.
Cei mai buni jucători sunt răbdători, dar realişti. Ei ştiu că nu vor beneficia de o minge servită perfect. Aşa că, se orientează către ceea ce îi va aduce la locul potrivit de pe teren, iar astfel îi vor ajuta pe ceilalţi coechipieri să înainteze. Sunt mulţumiţi să-şi joace rolul. Ei ştiu că nu trebuie să câştige jocul de unii singuri.
Felul în care tu te raportezi la darul tău spune multe despre starea în care te afli – dacă eşti sau nu fericit. Oamenii fericiţi îşi oferă darul la orice nivel – şi în oricare loc pe care viaţa îl pune la dispoziţie. Ei fac tot ce e necesar, chiar şi lucruri mărunte, pentru a-şi lua avânt.
Oamenii nefericiţi îşi ţin strâns darurile, până când viaţa le oferă ocazia perfectă. Ei încearcă să marcheze de fiecare dată când intră în joc. Ei lovesc în mod repetat şi îi împiedică pe cei mai mulţi dintre coechipieri să avanseze.
Nu face greşeala de a crede că nu ai nici un dar de făcut. Fiecare dintre noi are ceva de dăruit.
Darul tău aduce bucurie - ţie şi celorlalţi. El te ajută să păşeşti înainte şi să te exprimi pe tine însuţi. El înlătură barierele separării, te ajută să te conectezi cu ceilalţi şi să le permiţi celorlalţi să afle cine eşti tu cu adevărat.
Ceea ce preţuieşti cu adevărat, îţi reţine atenţia plină de iubire. Este îngrijit, udat şi dus la o împlinire perfectă. Acest lucru nu se întâmplă peste noapte. El nu se întâmplă exact în modul în care şi când ai dori tu să se întâmple şi atunci când ai vrea. Dar se manifestă atunci când condiţiile sunt propice. Iar după aceea, pentru a creşte şi a înflori, are nevoie de angajarea ta neîntreruptă.
