22. Intunericul (Abisurile)

ÎNTUNERICUL


Unii oameni refuză adevărul.
Alţii îşi neagă propriile fapte.
Aceştia merg spre întuneric,
Iar pe lumea cealaltă suferă,
Căci ei greşesc faţă de adevăr.

Îmbracă roba galbenă.
Dar, dacă eşti nepăsător,
Vei cădea în cel mai adânc întuneric.

Dacă eşti nechibzuit,
Mai bine înghiţi oţel topit,
Decât să mănânci bunătăţile de zi cu zi.

Dacă pofteşti la femeia altui bărbat,
Rişti să intri în necaz.
Liniştea ta se va duce.
Îţi vei pierde onoarea.
Vei cădea în întuneric.

Mergând împotriva Legii,
Mergi către întuneric.
Plăcerile tale sfârşesc în teamă,
Iar pedeapsa Regelui este aspră

După cum un fir de iarbă ţinut cu stângăcie,
Îţi poate tăia mâna,
Tot astfel şi renunţarea te poate duce către întuneric.

Căci, dacă în renunţarea ta,
Eşti necugetat şi nu-ţi ţii legământul,
Dacă hotărârea ta se clatină.
Nu vei găsi lumina.

Fă ceea ce ai de făcut,
Cu fermitate, din toată inima ta,
Călătorul ce ezită,
Stârneşte doar praful drumului.

Mai bine nu faci nimic,
Decât să faci ceea ce este greşit.
Pentru că orice ai face, faci pentru tine.

Asemenea unui oraş de graniţă bine păzit,
Păzeşte-te şi tu din interior şi exterior.
Nu lăsa nici măcar o clipă să treacă,
Ca nu cumva să cazi în întuneric.

Simte ruşinea acolo unde ea există,
Frica doar în ceea ce este înfricoşător.
Vezi răutatea doar în ceea ce este demonic.
Ca nu cumva să greşeşti Adevărata Cale
Şi să cazi în întuneric.

Vezi ceea ce este.
Vezi ceea ce nu este.
Urmează Adevărata Cale.
Ridică-te!


http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html




Abisurile

306.
Cel care minte coboara in infern, ca si cel care neaga o fapta comisa – ambii vor avea acelasi destin dupa moarte: ei vor fi niste fiinte mizerabile in noua lor existenta. 85

307.
Multi poarta haina calugareasca dar ei sunt rai si desfranati, oamenii corupti prin faptele lor rele salasluiesc in abisurile existentei.

308.
Mai bine sa inghiti o minge de foc decat sa traiesti in cersit daca esti un clugar rau, depravat.

309.
Patru pedepse il asteapta pe omul desfranat, care doreste femeia altuia: consecinte grave, somn nelinistit, o rea reputatie si abisurile existentei. 86

310.
Cand facem raul sporim povara viciilor noastre. Scurta este fericirea cuplului care se ascunde temator; grea este pedeapsa la care ii supune Suveranul; prin urmare, nu ravni la bunul altuia.

311.
La fel cum coasa prost manuita poate rani mana, tot astfel o viata ascetica gresita conduce in abis.

312.
La ce servesc faptele implinite cu neglijenta si indolenta? Perceptele asumate inconstient, ascetismul practicat de mantuiala nu aduc prea multe roade.

313.
Fa-ti datoria cu fermitate, si implineste ceea ce trebuie sa implinesti; calugarul fara constiinta, nesabuit, se degradeaza din ce in ce mai mult.

314.
Este bine sa nu comiti o fapta rea, deoarece ea este urmata de remuscari. Este bine sa comitem o fapta buna, pentru ca ea nu va produce regrete.

315.
La fel cum o fortareata inexpugnabila este aparata cu tarie si in interior si in afara, tot astfel apara-ti propria ta inima, constant, clipa de clipa. Adeseori o clipa de neatentie aduce cu sine suferinta in abis.

316.
Oamenii care se blameaza pentru faptele care nu sunt blamabile, dar nu se blameaza pentru faptele blamabile, cei care urmeaza o doctrina falsa, aceia merg in abis.

317.
Oamenii care se tem de ceea ce nu este de temut si care nu se tem de ceea ce inspira teama, care se ghideaza dupa o invatatura gresita, aceia se scufunda in abis.

318.
Oamenii care vad raul acolo unde nu se gaseste, si nu il admit acolo unde se afla de fapt, care se ghideaza dupa o invatatura gresita, aceia se duc in abis.

319.
Cei care recunosc cu adevarat raul si binele, care se dedica adevaratei doctrine, aceia se ridica pe Cararea cea buna.


__________________
85 O aluzie la doctrina karmei, care pare sa intereseze mult o anumita categorie de apologeti ai buddhismului, si anume pe cei care confunda viata spirituala cu practica conduitei prescrise de legea morala. Mai mult ca sigur ca avem aici ramasite ale ideologiei brahmanilor, candva tovarasi cu Buddha in periplul sau spiritual.

86 Este curios ca autorii acestor versete care, mai intai, par ca dispretuiesc total viata sociala (am vazut ca in optica lor cea mai inalta fericire este sa traiesti in codru) se ocupa acum de moralitatea sociala sau mai precis de abaterile de la ea. Ei stabilesc si pedepse ca si cand s-ar adresa unei colectivitati de mireni ca niste moralisti care nu au nimic mai bun de facut decat sa tina in frau prin povete si amenintari inclinatiile sociale ale semenilor lor. Acest lucru este un indiciu ca culegerea noastra de versete – Dhammapada – nu este unitara ca nivel de experienta si intelegere spirituala. Ea aduna laolalta reflectii care provin din surse diferite, de cele mai multe ori profane.



Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
de Jean Chiriac