Atenţie!

Unele cărţi se pot descărca de aici Cărţi dezvoltare personală

vineri, 30 noiembrie 2012

În ziua în care m-am iubit de-adevãratelea




În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea,
am înţeles că în toate circumstanţele,
eram la locul potrivit, în momentul potrivit.
Şi atunci am putut să mă relaxez.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte… Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea,
mi-am putut da seama că anxietatea mea şi suferinţa mea emoţională
nu erau nimic altceva decât un semnal
atunci când merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi ştiu că aceasta se numeşte… Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea,
am încetat să vreau o viaţă diferită
şi am început să văd că tot ce mi se întâmplă
contribuie la creşterea mea personală.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte… Maturitate.

În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea,
am început să percep abuzul
din faptul de a forţa o situaţie sau o persoană,
în singurul scop de a obţine ceea ce vreau eu,
ştiind foarte bine că nimeni şi nici eu însumi
nu suntem împrumutati şi că nu este cazul…
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte… Respect.

În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea
am început să mă eliberez de tot ce nu este salutar,
persoane, situaţii, tot ceea ce îmi cobora energia.
La început, raţiunea mea numea aceasta egoism.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte… Amor propriu (iubire de sine).

În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea,
am încetat să-mi fie frică de timpul liber
şi m-am oprit din a face planuri mari,
am abandonat mega-proiectele din viitor.
Astăzi, fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place,
când îmi convine şi în ritmul meu.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte… Simplicitate.

În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea,
am încetat să caut să am întotdeauna dreptate,
şi mi-am dat seama de toate dăţile în care m-am înşelat.
Astăzi, am descoperit… Umilitatea.

În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea,
am încetat să retrăiesc trecutul
şi să mă preocup de viitor.
Astăzi, trăiesc în prezent,
acolo unde se petrece viaţa toată.
Astăzi, trăiesc o singură zi odată.
Şi aceasta se numeşte… Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit de-adevăratelea,
am înţeles cum capul meu putea să mă înşele şi să mă dezamăgească.
Dar dacă îl pun în slujba inimii mele,
el devine un aliat foarte preţios!
Toate acestea sunt… Ştiinţa de a trăi.

Nu trebuie să ne temem să ne confruntăm.

Din haos se nasc stelele.


Este un text de Kim&Alison McMillen
(În mod fals atribuit lui Charlie Chaplin)

Sursa:
Cerul din noi: http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Poem_maturitate.htm


Poemul original în franceză de pe blogul lui Seraphim, de aici:

duminică, 1 ianuarie 2012

Visionary art

video
video
video
video
video
video
video
video
video
video

Carti - Vindecare, Codependenta, Dependenta


Vindecare, Codependenta, Dependenta

http://www.slideshare.net/gflorentina/edit_my_uploads

luni, 26 decembrie 2011

Dhammapada - Cuvintele lui Buddha - doua variante - pdf

26. Adevaratul Maestru (Perfectul)




      ADEVĂRATUL MAESTRU  


      Fără dorinţă,
      Din toată inima ta
      Opreşte şuvoiul.

      Când lumea se dizolvă
      Totul devine clar.

      Treci dincolo
      Pe un drum sau altul,
      Către ţărmul îndepărtat,
      Acolo unde lumea se dizolva
      Şi totul devine clar.

      Dincolo de acest ţărm,
      Dincolo de celălalt ţărm,
      Dincolo de orice,
      Unde nu există început,
      Şi nici sfârşit.

      Mergi, fără frică!

      Meditează.
      Trăieşte în puritate.
      Fii tăcut.
      Fă-ţi datoria, cu răspundere.

      Zilnic soarele străluceşte,
      Şi războinicul în armura lui străluceşte.
      Noaptea luna străluceşte,
      Iar Maestrul străluceşte în meditaţie.

      Dar Cel ce este Treaz, (Buddha)
      Străluceşte în lumina spiritului,
      Zi şi noapte.

      Un Maestru renunţă la răutate.
      El este senin.
      Lasă totul în urmă.

      El nu este ofensat
      Şi nici nu jigneşte pe cineva.
      Niciodată nu răspunde cu răutate răutăţii.

      Vai de cel
      Ce ridică mâna asupra altuia,
      Şi cu atât mai rău
      Pentru cel ce se răzbună.

      Rezistă plăcerilor lumeşti
      Şi impulsului de a răni—
      Până ce suferinţa dispare.

      Niciodată nu aduce ofensă
      Prin ceea ce gândeşti, spui sau faci.

      Slăveşte-L pe Cel Treaz,
      Ce-ţi arată Calea.
      Onorează focul sacrificiului Său.

      Părul împletit, sau familia, sau casta
      Nu fac din El un Maestru.
      Ci adevărul şi bunătatea,
      Cu care este binecuvântat.

      Părul tău este încurcat
      Şi stai pe o piele fină de căprioară.
      Ce prostie!
      Când în interior tu eşti înăsprit de poftă.

      Hainele Maestrului sunt zdrenţuite.
      Venele-i sunt ieşite pe tot corpul,
      Emaciat,
      Singur în pădure
      El stă şi meditează.

      Un om nu se naşte stăpân pe sine.
      Un Maestru nu este niciodată mândru.
      El nu-i bârfeşte pe alţii.
      Ne mărturisind nimic, ne lipsindu-i nimic.

      El este fără teamă.
      Nu tremură.
      Nimic nu-L leagă,
      Este liber în mod desăvârşit.

      Astfel, taie
      Cureaua(ura), chinga(lăcomia) şi frânghia(falsa învăţătură).
      Slăbeşte legăturile.
      Deschide uşa somnului
      Şi trezeşte-te.

      Maestrul îndură
      Insultele şi tratamentul necorespunzător,
      Fără a reacţiona.
      Căci spiritul Lui este o armă.

      Nu este vreodată mânios.
      Îşi respectă promisiunile.
      Nu este confuz, este hotărât.
      "Acesta este ultima mea naştere!", spune El!

      Apa nu stă pe frunza florii de lotus,
      Nici sămânţa de muştar în vârful unui ac.
      Dar El este neclintit.
      Căci El a ajuns la sfârşitul suferinţei
      Şi şi-a aruncat povara.

      El priveşte adânc în ordinea lucrurilor
      Şi le cunoaşte natura.
      Ştie să discernă
      Şi astfel ajunge la capătul drumului.

      Nu zăboveşte
      Cu cei ce au o casă,
      Nici cu cei fără adăpost.
      Nu aşteaptă ceva,
      Călătoreşte singur.

      Nu răneşte pe nimeni.
      Nu ucide vreodată.

      El trece cu dragoste printre cei fără dragoste,
      Cu pace şi detaşament
      Printre calici şi mofturoşi.

      Răutatea cade de pe El,
      Asemenea seminţei de muştar din vârful unui ac,
      La fel şi pofta, ipocrizia, mândria.

      Nu aduce prejudicii nimănui.
      Chiar dacă spune adevărul.
      Cuvintele lui sunt curate,
      Niciodată aspre.

      Orice nu-I aparţine
      Refuză,
      Bun sau rău, mare sau mic.

      Nu doreşte nimic de la lumea asta
      Şi nici de la cea viitoare.
      Este liber!

      Fără dorinţă, fără îndoială,
      Mai presus de judecată şi necaz,
      Mai presus de plăcerea simţurilor,
      A trecut dincolo de timp.
      Este pur şi liber.

      Cât de curat este EL.
      Este luna clară.
      Este serenitatea.
      Este strălucirea.

      Căci a depăşit
      Viaţă după viaţă,
      Drumul murdar şi înşelător al iluziei.

      Nu tremură,
      Nu are inima strânsă, nu este ezitant.
      A găsit Pacea.

      Cu calm
      Părăseşte viaţa,
      Casa, plăcerea şi dorinţa.

      Nici un om nu-L poate reţine.
      Nici un zeu.
      Nimic din toată această creaţie, nu-L poate reţine.

      Dorinţa l-a părăsit,
      Niciodată nu se va mai întoarce,
      Suferinţa l-a părăsit,
      Niciodată nu se va mai întoarce.

      Este calm.
      Sămânţa renaşterii din EL
      A murit.
      A cucerit toate lumile interioare.

      Cu ochii nepărtinitori
      Priveşte pretutindeni
      Suişurile şi coborâşurile.

      Şi cu mare bucurie
      Realizează că a terminat.
      S-a trezit din somn.

      Iar Calea pe care a apucat
      Este ascunsă oamenilor,
      Este ascunsă chiar şi spiritelor şi zeilor,
      Prin virtutea purităţii Lui.

      În El nu mai există ziua de ieri,
      Nici mâine,
      Nici azi.

      Nu posedă nimic,
      Nu doreşte nimic.

      Este plin de putere.
      Neînfricat, înţelept, slăvit.
      A supus toate lucrurile.
      Priveşte prin virtutea propriei purităţi.

      A ajuns la finalul drumului,
      A trecut de râul nenumăratelor vieţi,
      Nenumăratelor morţi.

      Dincolo de suferinţa iadului,
      Dincolo de marea bucurie a paradisului,
      Prin virtutea propriei purităţi.

      A ajuns la sfârşitul drumului.

      Tot ce-a avut de făcut, a făcut.

      Şi acum este UNU-L.




      http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html




      Perfectul

      383.
      Traverseaza cu nadejde acest curent al setei de putere, o Perfectule. Daca cunosti disolutia vietii, tu cunosti si ceea ce inseamna nefiinta. 99

      384.
      Cand Perfectul a surmontat cei doi poli ai existentei, au cazut toate piedicile si el a vazut clar.

      385.
      Cel care a dezvaluit si viata aceasta si viata de dincolo, cel care nu mai pune pret nici pe viata de aici si nici pe cea de dincolo, eliberat de orice datorie, de orice pofta de a fi ceva, pe acela eu il numesc Perfect. 100

      386.
      Pe cel care asezat in liniste, absorbit, cu lucrarea implinita, lipsit de iluzii, ramanand in posesia celei mai inalte fericiri, eu il numesc Perfect. 101

      387.
      Ziua straluceste soarele; noaptea straluceste luna. Razboinicul straluceste in armura sa, iar Perfectul in concentrari. Buddha straluceste zi si noapte.

      388.
      Sufletul asanat de rau s-a numit un sfant. Traind singur a fost numit solitar; renuntand la toate viciile a fost numit cel ce renunta.

      389.
      Tu sa nu ataci un Perfect, dar daca il ataci, Perfectul nu trebuie sa riposteze! Vai celui care ataca un Perfect, si vai Perfectului care riposteaza!

      390.
      Un adevarat ascet nu isi inchide inima fata de tentarii dispretuindu-le; ba dimpotriva: acesta abandoneaza treptat orice mortificare si astfel depaseste toata suferinta. 102

      391.
      Pe cel care nu provoaca nici un rau in fapta, cuvant si gandire, pe acest om de trei ori salvat, eu il numesc Perfect.

      392.
      Venerati-l pe cel care v-a invatat doctrina Sublimului, asa cum Perfectul venereaza focul sacru.

      393.
      Nici parul impletit, nici numarul de stramosi, nici casta nu te fac Perfect, dar daca tu cunosti doctrina adevarata, tu devii un sfant, un sfant purificat.

      394.
      La ce bun parul tau impletit, o nechibzitule, la ce bun sa porti o haina aspra daca inima ta este corupta iar tu nu te ingrijesti decat de aparenta exterioara?

      395.
      Pe omul imbracat in zdrente, costeliv, descarnat si absorbit solitar in padure, pe acesta eu il numesc un Perfect.

      396.
      Nu il recunosc pe nimeni ca Perfect numai pentru ca s-a nascut brahman. El accepta tot ce aude si pofteste sa o faca; dar cel care nu pofteste nimic: iata un Perfect!

      397.
      Cel care a taiat toate legaturile, care nu se mai teme in veci de nimic, Biruitorul, eliberat de orice piedica, iata un Perfect!

      398.
      Cel care ferm a rupt toate legaturile, toate piedicile, toate lanturile si, Trezit, inchide zavorul, iata un Perfect!

      399.
      Cel care, in liniste, cu rabdare si blandete, suporta injurii, lovituri, temnita si moarte, un erou al rabdarii, mereu senin, iata un Perfect 103 !

      400.
      Cel care suporta totul cu blandete si umilinta fara sa cracneasca si care, senin, isi traieste ultima sa viata, acela este un Perfest!

      401.
      Tot astfel cum aluneca picatura de apa pe o frunza de lotus sau cum samanta de mustar cade de pe varful acului, la fel cel care ramane inaccesibil dorintei, iata un Perfect!

      402.
      Cel care experimenteaza inca din viata incetarea oricarei suferinte, eliberat de orice greutate, eliberat de orice piedica, iata un Perfect!

      403.
      Cel care cugeta profund, care faptuieste cu intelepciune, care vede limpede Cararea si abisul, si care realizeaza cel mai inalt bine, iata un Perfect!

      404.
      Evitand relatiile cu lumea, evitand relatiile cu ascetii 104,  neintovarasindu-se cu nimeni, fara camin, pribegind fara dorinte, iata un Perfect!

      405.
      Renuntand la arme, la aparare, prietenul animalelor, prietenul plantelor, care nu ucide si nici nu imbie la crima, iata un Perfect!

      406.
      Lipsit de manie in aceasta lume manioasa, fara aparare in aceasta lume razboinica, fara dorinta in aceasta lume a dorintei, iata un Perfect!

      407.
      Cel care a alungat toata pofta, tot orgoliul, ura si prefacatoria, la fel cum taisul unei lame lasa sa cada grauntele de mustar, iata un Perfect!

      408.
      Cel care, fara iritare si resentiment, vorbeste limbajul limpede al adevarului, fara a incerca sa insulte pe cineva, iata un Perfect! 105

      409.
       Cel care nu ia nici mult, nici putin, nici bun, nici rau, nici frumos, nici urat, care nu ia nimic din ceea ce nu-i apartine, iata un Perfect!

      410.
      Cel care nu asteapta nimic de la aceasta lume, care nu asteapta nimic de la lumea cealalta, care s-a vindecat de orice speranta, eliberat de orice piedica, iata un Perfect!

      411.
      Cel care, strain de orice atasament sau inclinatie, a dizolvat prin intelepciunea sa toata incertitudinea si a ajuns la Celalalt Mal, iata un Perfect!

      412.
      Cel care s-a eliberat de rau si de bine, care s-a eliberat de aceste doua capcane, fara nici un viciu, fara pofta, fara griji, iata un Perfect!

      413.
      Cel care straluceste limpede si senin ca luna plina, in care au secat toate dorintele, iata un Perfect!

      414.
      Cel care a scapat de drumul ratacirii, de mlastina, de aceasta nebunie a ciclului renasterilor, salvat, biruitorul lumilor, absorbit, de nezdruncinat, sigur, implinit, stins, iata un Perfect!

      415.
      Cel care dispretuieste fericirea iubirii si care umbla singur, fara camin, care a renegat orice atasament fata de iubire si de bucuriile ei, iata un Perfect!

      416.
      Cel care a renegat orice impuls al vointei si care umbla solitar, fara camin, care a secat setea vointei, iata un Perfect!

      417.
      Scapat din specia omeneasca, scapat din lumile zeilor, eliberat de orice jug, iata un Perfect! 106

      418.
       Intors de la placeri si dureri, fara atasament, stins, biruitorul lumilor, iata un Perfect! 107

      419.
      Cel care, dezlegat, preafericit, trezit, vede cum apar si dispar fiintele, iata un Perfect!

      420.
      Cel a carui urma nu poate fi sesizata nici de zei, nici de genii, nici de oameni, expertul in extinctie, domnul fericirii, iata un Perfect!

      421.
      Cel care nu se mai sinchiseste de trecut, de prezent, de viitor, care nu mai doreste nimic, care nu ia nimic, iata un Perfect!

      422.
      Nobilul, stralucitorul, eroul, sublimul biruitor al tuturor suferintelor, stiutorul, patronul zeilor si al oamenilor, Trezitul, implinitul, iata un Perfect!

      423.
      Cel care isi aminteste de existentele anterioare, care vede lumile ceresti si lumile abisului, care a secat orice nastere, inteleptul care patrunde toate fenomenele, implinit cu desavarsire, iata un Perfect!



      ____________________
      99  „Cunosti disolutia vietii” – aceasta sintagma ne imbie sa comitem cateva reflectii privitoare la caracterul impermanent al vietii. Nimic nu dureaza vesnic – am spune in spiritul buddhismului filozofic – prin urmare de ce sa te mai lasi dus de curentul poftei de viata etc. ?! Totusi, sensul acestui fragment este cu totul altul: „viata” poate fi inteleasa ca „elan vital”, ca pofta sau apetit de viata, sau ca ceea ce am numit mai sus libido (v. si nota 70).Cel care cunoaste disolutia este in acest context acela care stie cum sa potoleasca elanurile libidinale. Am vazut ca potolirea este tot una cu nirvana.

      100  „Viata de dincolo” este o aluzie la credintele traditiei hinduse. In virtutea legii karmice care vrea sa renastem intr-un univers structurat in functie de faptele noastre actuale, hindusul obisnuit facea eforturi disperate pentru a-si asigura o viitoare existenta favorabila, in Rai, conformandu-se legilor prescrise ale vietii obstesti. Perfectul buddhist este insa lamurit asupra caracterului iluzoriu al acestor credinte. Invatatura lui Buddha afirma ca nimic nu dureaza – nu exista Sine etern – asa incat orice efort de a-ti ameliora existenta viitoare este futil.

      101 Varianta: „Meditativ, detasat, cu mintea asezata, lucrarea implinita si implinind scopul suprem – iata ce numesc eu brahmin.”

      102 Iata un verset care ni se pare de-a dreptul eretic in comparatie cu toate celelalte in care se face practic apologia renuntarii. Ascetul adevarat, aflam aici, renunta la renuntare (mortificare) si atinge astfel fericirea!

      103  Perfectul nu urmareste numai realizarea placutului, el nu se supune pe sine caznelor conventiilor sociale pentru a-si atinge tinta glorioasa in ierarhia sociala. El nu respinge nimic, nici injuria si nici lauda, si nici nu alege ceea ce pare sa ii aduca fericirea (de aici refuzul vointei). Candva, intr-un interviu cu putin inainte de a muri, Emil Cioran marturisea ca de dragul libertatii, a lipsei oricarei inregimentari in colectivitatea umana, a indurat cele mai mari servituti. Iata exact masura unui Perfect in acceptie buddhista. (Nu este de mirare in acest sens ca E. Cioran a studiat temeinic doctrina buddhista, pe care se pare ca a integrat-o in propria sa viata. Acest aspect al orientarii sale existentiale nu a fost deloc remarcat si comentat.)

      104 Desi anterior apologia prieteniei cu oamenii invatati trebuia sa ne convinga  ca tovarasia lor este prilej de fericire, acum, din nou paradoxal, aflam ca nici anturajul ascetilor nu este de cautat.

      105 De multe ori doctrina lui Buddha cu accentul aparent pud pe dispretul fata de lumesc, a servit ca mijloc de satisfacere a nevoilor narcisice ale eului celor care au renuntat la viata lumeasca, nu din necesitate sau vocatie ci din neputinta. Impotriva acestor indivizi, care procedeaza ca si vulpea care n-ajunge la struguri, se ridica acest verset.

      106 „Jugul” este cel al datoriei si al iluziei.

      107 Varianta: „Acela care a abandonat placerea si neplacerea, care s-a stins si nu mai are combustibil (de ars), eroul care a biruit lumile – iata ce numesc eu brahmin!”
      Aceasta versiune scoate mai bine in evidenta ideea stingerii nu prin mortificare (renuntare si instrainare de lumesc), ci prin purjare. Cand „combustibilul” care aprinde si intretine flacara poftei este epuizat, linistea se infiripa de la sine…



      Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
      de Jean Chiriac

sâmbătă, 24 decembrie 2011

25. Cautatorul (Calugarul)




      CĂUTĂTORUL

      Stăpâneşte-ţi simţurile,
      Ceea ce guşti şi miroşi,
      Ceea ce vezi, ceea ce auzi.

      În toate lucrurile fii un Maestru,
      În ceea ce faci, ce zici, ce gândeşti.
      Fii liber.

      Eşti un căutător.
      Te desfeţi lăuntric, căci îţi stăpâneşti
      Mâinile, paşii,
      Cuvintele şi gândurile.

      Te desfeţi în meditaţie
      Şi solitudine.
      Împacă-te cu tine însuţi, fii fericit.
      Tu eşti un căutător.

      Ţine-ţi gura.
      Nu te slăvi singur,
      Dar luminează Calea,
      Căci ceea ce spui este dulce.

      Urmează Adevărul Căii.
      Reflectă asupra lui.
      Fă-l sa fie una cu tine.
      Trăieşte-l.
      El mereu îţi va fi sprijin.

      Nu dispreţui ce ai primit,
      Nu invidia ce au primit alţii,
      Ca nu cumva să-ţi tulburi liniştea.

      Mulţumeşte
      Pentru ce ţi-a fost dăruit,
      Oricât de puţin.
      Fii pur, niciodată şovăielnic.

      Nu ai nici nume nici formă.
      De ce îţi lipseşte ceea ce nu ai?
      Căutătorul nu are regrete.

      Iubeşte şi bucură-te
      Urmează Calea,
      Calea liniştită, către tărâmul fericirii.

      Căutătorule!
      Goleşte vasul,
      Uşurează încărcătura,
      Pasiunea, dorinţa, ura.

      Şi navighează repede.

      Există cinci la uşă,
      Le dai la o parte şi mai găseşti cinci,
      Mai sunt alte cinci pe care le pofteşti să intre.
      Iar când alte cinci* au plecat
      Eşuând pe ţărm,
      Căutătorul este numit oghatinnoti—
      "Cel ce a trecut dincolo."

      Căutătorule!
      Nu fi nechibzuit.
      Meditează permanent.
      Dacă nu, vei înghiţi foc
      Ţipând: "Nu mai vreau!"

      Dacă nu eşti chibzuit,
      Cum îţi poţi linişti mintea?
      Dacă nu ai mintea liniştită,
      Ce vei putea învăţa vreodată?
      Cum vei deveni liber?

      Cu o minte liniştită
      Intră în lăcaşul singuratic, inima ta,
      Şi simte bucuria Căii
      De dincolo de lume.

      Priveşte în interior—
      Originea înălţării şi decăderii
      Ce fericire!
      Cât de minunat să fii liber!

      Este începutul vieţii,
      A stăpânirii şi răbdării,
      Este începutul prieteniei pe Cale,
      Şi a unei vieţi active şi pure.

      Trăieşte în Iubire.
      Fă-ţi datoria,
      Pune capăt suferinţei.

      Priveşte cum iasomia
      Îşi scutură florile ofilite.

      Lasă să cadă dorinţa şi ura.

      Eşti liniştit?
      Potoleşte-ţi corpul.
      Potoleşte-ţi mintea.

      Nu dori nimic.
      Cuvintele tale sunt cu măsură.
      Eşti liniştit.

      Prin propriul efort
      Trezeşte-te, Veghează.
      Şi bucură-te de viaţă.

      Tu eşti Maestrul,
      Tu eşti refugiul.
      Aşa cum un negustor struneşte un cal de rasă,
      Stăpâneşte-te pe tine însuţi.

      Cu câtă bucurie urmezi
      Sfaturile unui Învăţător.

      Cu câtă linişte şi siguranţă
      Te apropii de ţinutul fericirii,
      Inima Păcii.

      Pururea tânăr,
      Căutătorul ce a străbătut Calea,
      Luminează deasupra întregii lumi.

      Asemenea lunii,
      Iese din nori,
      Străluceşte.



      http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html




      Calugarul

      360.
      Este bine sa fii moderat atunci cand vezi, cand auzi, cand mirosi si cand gusti.

      361.
      A fi moderat atunci cand simti ceva este bine, si este bine sa fii moderat atunci cand vorbesti; este bine sa fii moderat atunci cand gandesti; este bine sa fii mereu moderat. Un calugar care este moderat mereu si pretutindeni va fi fericit prin incetarea oricarei suferinte.

      362.
      Controlandu-si mainile, picioarele, vorbele, stapan pe sine pretutindeni si mereu, eliberat, fericit, absorbit, solitar, multumit, pe acesta eu il numesc calugar.

      363.
      Dulci ca mierea sunt vorbele calugarului care stie sa dovedeasca si sa predea adevarul in vorbe modeste, lipsite de stralucire.

      364.
      Cel care traieste in doctrina, care se bucura de doctrina, care cugeta profund asupra doctrinei, care cauta sensul doctrinei, un asemenea calugar va ramane fidel constant Cararii.

      365.
      Nu subestima ceea ce ai obtinut si nu invidia ce au obtinut altii. Un calugar care ii invidiaza pe altii nu atinge linistea mintii in meditatie.

      366.
      Chiar si zeii il lauda pe calugarul multumit cu ceea ce are, pe cel care se arata nobil, pur si constant.

      367.
      Cel care nu mai gandeste in termeni de eu si al meu in aceasta viata efemera, lipsit de orice grija, s-a numit pe buna dreptate un calugar.

      368.
      Calugarul care ramane bland, binevoitor, care se bucura de invatatura lui Buddha, va atinge imparatia pacii, acolo unde toata forfota se potoleste.

      369.
      Scoate apa din aceasta barca grea, o calugare; vidata ea te va duce departe. Daca tu esti vid de pofta si de ura, vei da fuga spre extinctie.

      370.
      Calugarul care a scapat celor cinci curente ale iluziei a fost numit cel care a traversat curentul.

      371.
      Practica concentrarile, o calugare, azvarle indolenta, nu permite poftelor tale sa se aseze in inima ta, rapune flacara arzanda a nepasarii pentru a evita ca inlantuit de ea sa nu strigi: „vai ce suferinta!”

      372.
      Fara intelepciune nu poti realiza concentrarile; fara concentrari nu poti realiza intelepciunea. Calugarul concentrat este intelept si aproape de nirvana.

      373.
      Daca calugarul care intelege clar invatatura intra intr-o manastire pustie cu sufletul senin, potolit, atunci el resimte o fericire de negrait.

      374.
      Daca el patrunde din ce in ce mai adanc in cercurile nasterii si mortilor repetate si daca recunoaste starea fara moarte,  atunci el este pe deplin fericit.

      375.
      Un calugar intelept trebuie, mai intai de toate, sa isi retina simturile, sa traiasca multumit si senin, si sa ramana mereu fidel practicii.

      376.
      Calugarul nu trebuie sa-si aleaga decat prieteni nobili, virtuosi, experimentati; el insusi trebuie sa fie binevoitor, amabil, curtenitor, sa aiba o purtare fara repros. Astfel el va fi eliberat si va pune capat suferintei.

      377.
      La fel cum florile se descotorosesc de petalele ofilite, tot asa si voi, o calugari, descotorositi-va de pofta si de ura.

      378.
      Corpul calmat, vorbele moderate, sufletul pacificat, intors de la cele lumesti, iata un calugar care s-a eliberat.

      379.
      Bizuie-te numai pe tine insuti, perfectioneaza-te singur caci fiind propriul tau stapan vei fi fericit.

      380.
      Tu esti propriul tau stapan, tu esti propriul tau adapost; stapaneste-te pe tine insuti tot asa cum dresorul stapaneste un armasar pur-sange.

      381.
      Calugarul saturat de fericire, bine asezat in invatatura lui Buddha, va atinge imparatia pacii, acolo unde lucrurile isi afla odihna. 98

      382.
      Cel care a devenit calugar in ordinul Sublimului, inca din tinerete, straluceste in aceasta lume ca si luna care iese din nori.


      ________________
      98 Varianta: „Calugarul care traieste marea bucurie, si care se increde in religia lui Buddha, va atinge locul pacii, placerea linistirii functiilor mentalului.”




      Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
      de Jean Chiriac