Atenţie!

Unele cărţi se pot descărca de aici Cărţi dezvoltare personală

duminică, 31 octombrie 2010

Acum este singurul Timp care există





















    Fiecare moment conţine toate celelalte momente.
    Acest moment conţine tot trecutul şi tot viitorul.
    De aceea învăţătura esenţială a tuturor tradiţiilor spirituale este aceea de a ne cere să fim conştienţi şi prezenţi în acest moment. Deşi acest moment poate fi doar un punct de pe cerc – orice alt punct este suficient.
    Orice punct este Alfa şi Omega.
    Nu e nevoie de un timp sau de un loc special. Aici este un loc la fel de bun ca altele; acum este un timp la fel de bun ca altul. Nu există nimic ce trebuie făcut mai întâi.Nu există nimic ce trebuie făcut mai târziu. Nu există decât ceea ce se întâmplă acum. Asta este sigura ta responsabilitate.

sâmbătă, 30 octombrie 2010

A pune capăt durerii separării



















    Atunci când ştii că ceea ce noi numim călătorie spirituală nu este una externă, încetezi să te mai pierzi în lume. Îţi dai seama că nu lumea îţi cauzează suferinţă. Tu eşti cauza.
    Aşa că, uită-te la tine. Înţelege că suferinţa lumii nu poate fi oprită, până când ea nu încetează să mai existe în inima ta. Ea nu se poate sfârşi când e vorba de fratele tău, sau de sora ta, până când nu se sfârşeşte în cazul tău.
    Spiritualitatea autentică este calea către inima ta. Ea trece prin toate temerile  şi amăgirile tale.
    Ea nu este o cale de evadare.
    Este o călătorie prin care treci dincolo de durerea ta, pentru a pune capăt durerii separării.

vineri, 29 octombrie 2010

Puterea credinţei


















    Cu cât sunt mai puternice credinţele noastre, cu atât ne manifestam mai mult în conformitate cu ele. Gândim, acţionăm şi reacţionăm după cum credem. Ne creăm viaţa în funcţie de ceea ce credem – indiferent de cât de adevărată sau de eronată poate fi convingerea noastră.

joi, 28 octombrie 2010

Pretutindeni şi nicăieri


















    Nicăieri nu este un loc rău. El este doar locul unde vii,  atunci când nu mai ai “nicăieri altundeva” unde să mergi. Este doar locul în care ajungi, atunci când încetezi să mai eviţi acest  moment. Este doar locul în care sălăşluieşti, atunci când realizezi că marea călătorie nu are legătură cu nimeni altcineva decât cu tine.
    Tu eşti subiectul: tu eşti gândurile, sentimentele, cuvintele şi acţiunile tale. Dacă eşti dispus să-ţi îndrepţi atenţia către acestea, atunci nu trebuie să alergi de colo-colo precum Don Quichote, luptându-te cu morile de vânt şi salvând domniţe în suferinţă. Poţi să rămâi acolo unde eşti şi să te ocupi de originea bucuriei şi suferinţei din tine însuţi.
    Iluminarea nu implică obţinerea a ceva ce nu ai. Ea implică renunţarea la o barieră pe care tu ai plasat-o între tine şi adevăr. Ea nu înseamnă, atât de mult, găsirea adevărului – cât renunţarea la o iluzie.

miercuri, 27 octombrie 2010

A muri în adevăr


















    Adevărul nu poate fi descris în cuvinte sau concepte. Nu te lăsa sedus de imagini elaborate, sau de cuvinte ce sună frumos. Ele plasează un obstacol inutil între tine şi Realitatea Supremă. Atunci când intri în adevăr, nevoia ta de a-ţi intelectualiza sau de a-ţi romanţa experienţa începe să se dizolve. Ego-ului tău îi este foarte greu să-şi mai spună cuvântul.
    Dar ego-ul nu este înfrânt sau distrus.
    Ego-ul moare în adevăr. El se predă în faţa a ceva mai adânc şi mai profund. Acesta nu este un act de durere, ci un act de extaz.

marți, 26 octombrie 2010

Controlul asupra celorlalţi


















    Iubirea te înalţă şi te inspiră. Ea poate fi cea  mai mare binecuvântare. Dar, de îndată ce iubeşti pe cineva, ego-ul tău o ia razna şi încearcă să preia controlul.
    Iubirea aduce la suprafaţă tot ceea ce este întunecat, în aşa fel încât să poată fi văzut şi transformat. Tu eşti – sau nu eşti – dispus să priveşti.
    Iubirea îţi dă de făcut teme pentru acasă. Ea îţi cere să devii conştient  de temerile şi nesiguranţele tale, în aşa fel încât să nu le proiectezi asupra persoanei la care ţii. Acesta este cel mai rapid mod de a distruge o relaţie.
    Nu transforma binecuvântarea iubirii într-un blestem. Admite-ţi temerile în faţa partenerului tău şi cere ajutor pentru a trece prin ele.

luni, 25 octombrie 2010

Expansiunea conştiinţei


















    Atunci când, în viaţa ta, intră o energie nouă, conştiinţa ta se extinde şi nu-ţi mai este confortabil să acţionezi în cadrul vechilor limite  pe care le-ai acceptat odată. Vechile forme de exprimare dispar  sau se fisurează şi trebuie găsite forme noi, mai largi.
    Cu cât creşti mai mult în conştiinţă, cu atât te mişti mai mult prin diferite forme. Acest lucru te poate dezorienta, puţin. Poate părea un pic nesigur.
    De aceea este atât de important să înveţi să-ţi creezi un spaţiu sigur, stimulativ – unde să poţi să fii liniştit, să asimilezi şi să fixezi noua energie. Acest lucru îţi dă timp să locuieşti în noua formă, înainte de a încerca să te exprimi prin ea.
    Noua energie te trimite afară, în necunoscut. Acolo vezi lucruri pe care nu le-ai mai văzut niciodată înainte. Dar, după aceea, trebuie să cobori şi să-ţi regăseşti rădăcinile. Dacă nu îţi faci timp să te legi bine de pământ, e posibil să descoperi că te supraextinzi, îţi pierzi echilibrul şi te prăbuşeşti.

duminică, 24 octombrie 2010

Perfecţiune



















    Perfecţiunea nu se află niciodată în obiect. Ea se găseşte în atitudinea celui care priveşte.Când lentilele prin care priveşti sunt curate, toate obiectele privite prin acele lentile sunt frumoase.

Tango - video

Riverdance 1 - video

Geisha dance - video

Meditatie video - mandalla

Pictură

Classical crossover - Maksim Mrvica - pianist croat

sâmbătă, 23 octombrie 2010

A iubi înseamnă a trăi în inimă




















    A iubi înseamnă a trăi în inimă. Nu poţi iubi din nici un alt loc. Atunci când trăieşti în inimă, simţi nu numai propria ta durere, ci şi durerea oricui care îţi iese în cale. Asta e sensul sentimentului de compasiune.
    Iubirea nu este o licoare fermecată. Nu este un val de hormoni. Ea are foarte puţin de-a face cu sexualitatea, deşi sexualitatea poate fi o expresie a iubirii.
    Iubirea înseamnă a-i lăsa pe ceilalţi să vină în inima ta.

vineri, 22 octombrie 2010

A da forţă celorlalţi


















    Chiar dacă tu poţi face o treabă mai bine decât fratele tău, trebuie să-l laşi pe el să o facă. Lui îi aparţine alegerea, indiferent ce a ales.
    Fă un pas înapoi şi lasă-i loc să acţioneze.
    Nici măcar nu te uita peste umărul lui.
    Dacă vrei să-i înveţi pe alţii, lasă-i pe elevii tăi să te privească, în timp ce demonstrezi ce trebuie făcut. Apoi, lasă-i pe ei să exerseze singuri. După ce au învăţat ceea ce le-ai predat, trimite-i pe drumul lor. Nu cultiva dependenţa în ceilalţi.
    Atunci când elevul revine pentru a căpăta mai multe lecţii, ştii deja că ai de-a face cu un tipar al dependenţei.
    Nu-l încuraja, chiar dacă îţi aduce avantaje financiare.
    Un adevărat învăţător da forţa elevului său.
    Un bun terapeut îşi ajută clientela să deprindă aptitudinile de care are nevoie pentru a se descurca singură.

joi, 21 octombrie 2010

A păşi dincolo de frică


















    Dacă vrei să-ţi depăşeşti frica, trebuie mai întâi să treci prin ea. Trebuie să înveţi să trăieşti în mijlocul fricii tale, fără să te autopedepseşti, fără să-ţi proiectezi neliniştile asupra celorlalţi. Trebuie să înveţi să mergi, având frica drept însoţitor, în aşa fel încât să ajungi să o cunoşti.
    Dacă nu-ţi faci timp ca să descoperi la ce se referă frica ta, nu vei fi în stare să păşeşti dincolo de ea.

miercuri, 20 octombrie 2010

IMNURILE SACRE - Pitagora




Iubeşte-L înainte de toate pe Dumnezeul tău, aşa cum ţi-a fost rânduit de Lege.
Respectă-ţi jurământul (împlineşte-ţi făgăduinţele). 

Cinsteşte apoi pe Eroii glorificaţi.
Cinsteşte şi pe Geniile pământeşti, împlinind tot ce este hotărât de Lege.
Cinsteşte pe tatăl tău, pe mama ta şi pe rudele ce-ţi sunt apropiate.
Dintre ceilalţi oameni, fă-ţi prieten pe cel încununat de virtute.
Supune-te întotdeauna în faţa vorbelor blânde şi a faptelor folositoare.
Nicicând să nu-ţi urăşti prietenul pentru o greşeală de nimic,
atât cât poţi; căci "posibilul" este vecin cu "necesitatea".
Află că toate acestea sunt astfel, şi învaţă să biruieşti cele ce urmează:
  mai întâi lăcomia pântecului, 

apoi lenevia, luxul şi mânia.
Nu săvârşi nicicând vreo faptă de care să te ruşinezi,
nici faţă de un altul
nici faţă de tine. Şi, mai ales, respectă-te pe tine însuti.
Fă apoi dreptatea cu fapta şi cuvântul.
Nu te purta în nici-o-mprejurare fără să gândeşti.
Ci aminteşte-ţi că omul sortit e ca să moară;
şi află că averea aşa cum se câştigă, la fel se risipeşte.
Cât priveşte necazurile îndurate de oameni
din pricina Destinului potrivnic,
primeşte-le ca şi când li s-ar cuveni; îndură-le
răbdător şi nu te-mpotrivi.
Caută să le înlături, pe cât îţi va sta în putinţă.
Dar cugetă temeinic la aceasta:
că, pe cei buni, Soarta îi păzeşte de multe din aceste nenorociri.
Multe vorbe, bune sau răutăcioase, ies din gura oamenilor;
nu le-arăta prea multă preţuire, dar nici nu le-nfiera.
Chiar lucruri mincinoase de auzi, îndură cu răbdare şi blândeţe.
Ia seama-n orice împrejurare la cele ce-ţi voi spune:
Ca nimeni, niciodată, prin vorbe sau prin fapte, să nu poată
să te împingă să spui sau să săvârşeşti ceva nefolositor pentru tine.
Cugetă înainte de a făptui, ca nu cumva să te porţi nesăbuit,
căci numai omul păcătos spune sau face lucruri nesocotite.
Nicicând, aşadar, să nu faci ceva de care apoi să te căieşti.
Nu săvârşi nimic din cele ce nu ştii; ci învaţă
tot ce se cuvine să ştii, şi viaţa fericită îţi va fi.
Ingrijeşte-te de sănătatea trupului tău,
dar dă-i cu măsură băutura, mâncarea şi mişcarea,
şi numesc măsură ceea ce nicicând nu te va stânjeni.
Deprinde-te cu o viaţă curată şi simplă;
şi păzeşte-te să faci ceea ce trezeşte ranchiuna.
Nu cheltui fără rost, ca cei ce nu ştiu în ce stă binele.
Dar nici nu fi zgârcit; dreapta măsură e ce mai bună-n toate.
_ Nu-ţi lua drept îndatoriri ceva ce ţi-ar putea dăuna,
şi mai ales cugetă înainte de-a trece la fapte.
Nu lăsa ca dulcele somn să-ţi închidă pleoapele,
mai înainte de a te-ntreba astfel
despre faptele tale de peste zi:
Cu ce-am greşit? Ce am făcut?
Ce n-am făcut din ce se cuvenea să fac?
începe cu prima şi meditează apoi asupra celorlalte.
Şi apoi, dacă socoti că ai greşit, necâjeşte-te;
iar dacă ai făcut bine, bucură-te.
Străduieşte-te să pui în practică aceste precepte,
meditează asupra lor; dă-le toată dragostea ta,
şi ele te vor pune pe calea virtuţii divine.
Mă jur pe cel ce ne-a sădit în suflet sacra Tetradă,
izvorul Naturii al cărei curs e veşnic.
Dar nu începe o lucrare mai înainte
de a-L ruga pe Dumnezeul tău să ţi-o desăvârşească.
Când toate aceste precepte îţi vor fi bine cunoscute,
vei înţelege alcătuirea Sfintilor Nemuritori
şi a oamenilor muritori, vei afla
până la ce punct lucrurile se despart
şi până la ce punct ele se unesc.
Vei mai cunoaşte, după Dreptate,
că Natura este în totul asemănătoare sieşi,
încât nu vei mai nădăjdui ce nu e de nădăjduit,
şi nimic nu îţi va fi ascuns.
Vei mai şti că oamenii îşi atrag relele prin propria şi libera lor alegere,
nefericiţii; ei nu ştiu nici să vadă, nici să audă
adevăratele bunuri ce lângă ei se află.
Puţini sunt cei ce-au învăţat să scape de suferinţele lor.
Asta este soarta ce tulbură mintea muritorilor.
Ca nişte cilindri, ei se rostogolesc încoace şi încolo,
împovăraţi de rele fără număr.
Căci, sădită în ei, necruţătoarea Vrajbă
îi urmăreşte şi-n somn,
fără ca ei să-şi dea seama;
şi ei n-ar trebui s-o stârnească, ci mai degrabă să o alunge neîntârziat.
O, Dumnezeule, tatăl nostru, vei izbăvi pe oameni de nesfârşitele necazuri ce îi copleşesc,
de le-ai arăta tuturora Geniul de care se servesc!
Dar tu, fă-ţi curaj, căci prea bine ştii
că neamul omenesc este divin,
şi că Natura sacră îi dezvăluie deschis toate tainele.
Iar de se v'a-ndura să ţi le înfăţişeze şi ţie,
vei ajunge la ţinta de care ţi-am vorbit;
căci lecuindu-ţi sufletul, îl vei izbăvi de toată suferinţa.
Dar înfrânează-te de la cele despre care ţi-am vorbit (
lăcomia pântecului, lenevia, luxul şi mânia), folosindu-ţi judecata
la tot ce ţi-ar fi de folos pentru purificarea şi eliberarea sufletului.
Meditează asupra fiecărui lucru,
lăsându-te condus de Inteligenţa desăvârşită din înalt
Iar după ce, părăsindu-ţi trupul, te vei înălţa în liberul eter,
vei fi precum un înger: nemuritor, etern, de-a pururi biruitor al morţii.



adaptare dupa: 
http://www.reikiroman.altervista.org/lecturi.html

Tu nu ai fost ales Mântuitor


















    Tu nu le ceri altora să facă ceea ce tu poţi face pentru tine însuţi. Tu nu-ţi dai forţa altora. De ce ar trebui ca ceilalţi să-ţi dea ţie forţa sau responsabilitatea lor?
    Fă tot ceea ce poţi pentru ceilalţi.
    Dar nu face pentru ei ceea ce ei trebuie să înveţe să facă pentru ei înşişi. Dacă insişti în a-ţi asuma o falsă responsabilitate pentru ceilalţi, îi inviţi să dea vina pe tine, atunci când ceea ce faci nu este pe placul lor.
    Tu nu ai fost ales să fii Mântuitor.
    Aşa că nu încerca să fii.

marți, 19 octombrie 2010

Răspunsurile sunt simple


















    Poţi să-ţi petreci întreaga viaţa căutând soluţii complicate la problemele tale, dar va fi o pierdere de timp. Răspunsurile sunt simple.Şi ele sunt foarte la îndemână.
    Nimeni altcineva nu te poate face fericit sau trist, nici tu nu poţi face pe altcineva fericit sau trist.Fericirea sau tristeţea ta îţi aparţin numai ţie – iar ale lor le aparţin lor.
    Nu-ţi pierde vremea dând vina pe altcineva pentru greşelile tale sau acceptând vina pentru greşelile pe care le fac alţii. Asumă-ţi responsabilitatea faţă de ceea ce gândeşti, spui sau faci. Lasă-i pe ceilalţi să-şi asume responsabilitatea faţă de ce gândesc, spun sau fac.
    Fii în permanenţă conştient de aceste adevăruri simple şi poartă-te în conformitate cu ele. Drumul este drept. El pare să fie şerpuit, numai atunci când încerci să-l întortochezi, ca să-ţi satisfaci frica sau vinovăţia.

luni, 18 octombrie 2010

Unitate în diversitate


















    Atunci când căutăm înţelegere în lumea în care trăim, găsim separare şi conflict. Numai atunci când nu ne mai străduim să fim la unison şi începem să acceptăm deosebirile dintre noi şi să creăm un loc sigur pentru a le exprima, experimentam egalitatea profundă care ne uneşte ca fiinţe umane.

duminică, 17 octombrie 2010

Clarvedere


















    Puterile spirituale sunt de folos, numai atunci când sunt folosite într-un mod responsabil.
    Dacă descoperi că ai puteri spirituale, trebuie să fii foarte atent să rămâi centrat în iubirea pentru tine şi pentru ceilalţi. Dacă nu o faci, vei vedea prin lentilele  fricii tale şi-ţi vei ceda puterea în favoarea a ceea ce vezi.
    Întrucât nimeni nu este aliniat tot timpul la iubire, adu-ţi aminte că nu tot ceea ce vezi este exact aşa cum îl vezi tu şi nici nu îţi este de folos, aşa încât trebuie să discerni. Separă grâul de neghină.
    În 1 Corinteni, XIII,12 se spune: “Mai întâi au văzut printr-o oglindă, în ghicitura, iar atunci, faţă către faţă...”
    A vedea “faţă către faăţă” înseamnă a vedea lucrurile aşa cum sunt, fără distorsiune, fără interpretare.
    Asta înseamnă adevărata clarvedere.
    Când vei putea vedea fără prejudecată, predispoziţie sau frică, atunci lentilele vor fi clare. Până atunci, vei vedea prin lentile înceţoşate.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Dincolo de cuvinte


















    E obositor să citeşti o mulţime de cuvinte. Noi nu avem nevoie de multe cuvinte. Cu cât avem de-a face cu mai multe cuvinte, cu atât avem mai multe divergente asupra înţelesului lor. Şi, cu cât ne certăm mai mult, cu atât înţelegem mai puţin.
    Învăţătorii adevăraţi nu ne dau decât câteva cuvinte şi apoi ne lasă să le digerăm. De exemplu, Iisus ne-a spus “iubiţi-vă duşmanii”, El ne-a arătat  şi cum să facem ceea ce ne-a cerut.
    Este oare nevoie să mai adăugăm ceva la această învăţătură, pentru a o face mai clară?

vineri, 15 octombrie 2010

A-ţi lua cârligul din gură



















    Nu sunt decât două lucruri pe care tu, sau oricine altcineva, trebuie să le înţelegeţi.
    În primul rând, trebuie să înţelegeţi că experienţa ta este perfectă pentru tine. În experienţa ta nu există nimic care necesită să fie schimbat  sau corijat.
    Celălalt lucru pe care trebuie să-l înţelegeţi este că experienţa altor oameni este perfectă, aşa cum este ea. La fel ca şi tine, ei nu au nevoie să fie schimbaţi, educaţi sau corijaţi.
    Aminteşte-ţi de aceste două lucruri şi vei crea mai puţină suferinţă în viaţa ta. Vei înceta să te judeci, să te blamezi sau să te auto crucifici – sau, cel puţin, vei deveni conştient de modul în care te judeci şi te vei strădui să te ierţi. Şi vei înceta să-i judeci, a-i acuzi sau să-i crucifici pe alţii – sau, cel puţin, vei deveni conştient de modul în care îi judeci pe ceilalţi şi vei vedea că el îţi scoate în evidenţă părţi ale propriei tale conştiinţe care strigă după acceptare şi vindecare.
    Acest lucru nu numai că îi eliberează pe ceilalţi.
    El te ajută şi pe tine să-ţi scoţi cârligul din gură.

joi, 14 octombrie 2010

Ambele feţe ale monedei


















    În relaţii, ca şi în conştiinţă, trebuie să accepţi, ca fiind egale, ambele feţe ale monedei. Nu poţi ieşi din conflictul cu cineva, până când experienţa ambilor nu a fost respectată.
    Problema nu este niciodată dacă putem cădea de acord, deşi aşa pare să fie. Problema este întotdeauna: ne putem noi respecta reciproc experienţa?

miercuri, 13 octombrie 2010

A vedea întregul elefant



















    Tu nu vezi întregul adevăr. Nu vezi decât o parte din el. Atunci când te uiţi la un elefant, îi vezi doar coada, iar atunci când îl priveşti pe prietenul tău, el nu vede decât trompa. Indiferent cât de mult încerci, tu nu poţi înţelege sensul de “trompa” şi nici prietenul tău nu poate înţelege sensul de “coada”.
    Numai atunci când vezi tot elefantul, înţelegi atât ce este trompa, cât şi coada – precum şi relaţia dintre ele.

marți, 12 octombrie 2010

A alege sau a nu alege


















    Atunci când faci o alegere din toată inima şi faci tot ce îţi stă în putinţă, nu trăieşti o stare conflictuală puternică.
    Chiar şi atunci când se dovedeşte că alegerea a fost greşită – înveţi din ea şi mergi mai departe. Dacă nu poţi să alegi din toată inima, cel mai bun lucru pe care-l poţi face este să-ţi îmbrăţişezi starea ambiguă în care te afli şi să nu te mai forţezi să iei o decizie. Ai răbdare cu tine şi învaţă să accepţi toate vocile sufletului tău. Nu trebuie să acţionezi pe baza lor. Ascultă-le doar şi vezi ce au ele să-ţi spună. Dacă-ţi accepţi ambiguitatea, ea va pleca atunci când va fi gata să plece. Vei fi îndrumat la momentul potrivit. Nu te poţi forţa să alegi, până când nu eşti gata. Dacă o faci, probabil că vei regreta.

luni, 11 octombrie 2010

A toci tăişul sabiei


















    Atâta timp cât încerci să alegi între două puncte de vedere susţinute cu tărie, vei accentua diferenţa dintre ele. Presiunea de a decide este o sabie cu două tăişuri. Ea îi răneşte pe toţi pe care îi atinge. Nu te mai grăbi şi nu mai forţa lucrurile. Fii răbdător cu tine. Îmbrăţişează-ţi întreaga experienţă. Ia sabia care vă desparte şi iubeşte-o. Iubeşte-o, până când ascuţişul ei se toceşte. Iubeşte-o, până când nu mai poate să-ţi facă rău ţie sau celorlalţi. Transformă acea sabie într-o lamă de plug. De-abia atunci poţi să decizi. Asta, deoarece numai atunci te vei odihni într-un loc unde accepţi totul, unde judecăţile se dizolvă şi unde se naşte iubirea.

duminică, 10 octombrie 2010

Pace, în mijlocul conflictului


















    Pentru ca, în mijlocul unui conflict, să-ţi păstrezi pacea interioară, trebuie să creezi respect faţă de ideile şi experienţele tuturor. Şi mai trebuie să creezi un nivel profund de siguranţa fizică şi emoţională, în aşa fel încât oamenii să ştie că nu vor fi acuzaţi sau ostracizaţi pentru că se exprima cu sinceritate. Atunci când oamenii se dedică iubirii şi îi consideră pe toţi egali, dezacordurile nu dau naştere la separare, ci la dialog şi la o mai mare înţelegere.

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Conflict sau situaţie ambiguă



















    A forţa luarea unei decizii în cazul unui conflict sau a unei situaţii ambigue este un mod de a te pedepsi pe tine, sau pe ceilalţi. Nu încerca să forţezi o decizie, atunci când nu eşti pregătit să iei decizii. În schimb, îmbrăţişează toate faţetele conflictului. Admite  tot ce doreşti în legătură cu serviciul sau relaţia în care eşti implicat – cât şi tot ce te face să o iei la fugă. Îmbrăţişează cu braţele sufletului toate aceste lucruri.
    Nu te mai abţine - şi respiră adânc. Eliberează-te de tensiune. Când accepţi, cu compasiune, conflictul sau situaţia ambiguă, te cuprinde o pace deplină, accepţi ce se întâmplă – şi, la momentul potrivit, totul îţi devine limpede.

vineri, 8 octombrie 2010

Adevăr şi paradox



















     Adevărul este paradoxal. Pentru a-l înţelege în întregime, trebuie să-l abordezi din toate unghiurile. O singură abordare parţială nu duce decât la adevăruri parţiale.
    Până când nu vei admite natura paradoxală a adevărului, nu vei transcende conflictul din conștiință, sau pe cel din cadrul relaţiei. Numai atunci când admiţi valabilitatea tuturor punctelor de vedere, poţi depăşi dualitatea.

joi, 7 octombrie 2010

Trădarea de sine


















    Cine este responsabil de faptul că tu alegi să fii cu oameni care te trădează? Oare ei sunt responsabili, sau tu?
    Atunci când ai încredere în oameni care nu-ţi merită încrederea, ajungi să suferi. Şi apoi, în loc să-ţi  vezi eroarea şi să înveţi din ea, tu tinzi să învinovăţeşti persoana care te-a trădat – ceea ce aruncă răspunderea pe cine nu trebuie.
    Iar atunci când acest lucru nu merge, s-ar putea să încerci să te pedepseşti singur şi să ai un comportament autodistructiv ca, de exemplu, să bei o sticlă de băutură, să mănânci exagerat, sau să faci sex cu cine nu trebuie. În acest fel ajungi să te pedepseşti singur, fără să-ţi asumi responsabilitatea pentru rolul pe care l-ai avut în ceea ce s-a întâmplat.
    E mai bine să-ţi asumi responsabilitatea pentru deciziile pe care le iei şi să laşi la o parte orice gând de auto crucificare. Dacă ai atras de mai multe ori către tine oameni care nu te tratează cum trebuie, atunci fii mai atent în cine îţi plasezi încrederea. Lasă-i pe oameni să-ţi câştige încrederea cu încetul. Nu-ţi da forţa altora, numai pentru că doreşti să fii iubit şi acceptat de ei.
    Nu depinde de alţii pentru a-ţi oferi ţie însuţi iubirea, acceptul sau siguranţa de care ai nevoie. Dă-ţi-le singur şi atunci nu poţi fi trădat.

miercuri, 6 octombrie 2010

Drumul către Nicăieri


















    Există un drum prin apropiere, dar tu nu ştii încotro duce. Nu ştii dacă să o iei la dreapta sau la stânga, sau dacă să stai pe loc. Nu ştii.
    Mai curând sau mai târziu, fără îndoială că din plictiseală, vei face o alegere. Vei merge la dreapta sau la stânga. Şi te ei fi încântat că ai luat decizia cea bună – până când vei da de un teren dificil şi atunci vei fi convins că ai luat-o pe un drum greşit. Aşa se întâmplă atunci când o iei la dreapta sau la stânga. Nu are nici o importanţă.
    Pe Drumul către Nicăieri nu are importanţă încotro te îndrepţi, pentru că drumul este circular şi, în final, el revine în acelaşi loc. Pe Drumul către Nicăieri, întrebarea nu este “încotro mergi?” – pentru că nu mergi undeva anume. Întrebarea este: “Cum mergi? Îţi place călătoria?”
    Atunci când mergi undeva, scopul este foarte important. Dar atunci când nu mergi nicăieri, scopul nu are nici un sens. Atunci, singurul lucru important este starea ta de conştiinţă. Mergi cu bucurie sau cu tristeţe? Îi binecuvântezi pe aceia pe care îi întâlneşti în cale, sau îi blestemi?

marți, 5 octombrie 2010

Ai pace în suflet?
















  

    Atunci când eşti ferm angajat în călătoria ta interioară, nu mai are importanţă încotro te îndrepţi  în exterior. Adevărata călătorie este călătoria către pace în inima ta.
    Singura întrebare care poate fi pusă pe parcursul călătoriei interioare este: “Ai pace în suflet?” Dacă nu ai pace, înseamnă că te-ai identificat cu ceva din afara ta.
    Pacea este  întotdeauna acolo. Ea pare să dispară, numai pentru că tu-ţi îndrepţi atenţia în altă parte.

luni, 4 octombrie 2010

A cere ajutor


















    Multe cupluri cer ajutor, numai atunci când încrederea a fost distrusă şi e prea târziu că ea să fie refăcută. Nu aşteptaţi până când relaţia voastră se distruge, pentru a cere ajutor. Recunoaşteţi, atunci când sunteţi incapabili de a vă ierta unul pe celălalt şi de a vă reveni emoţional din agresiunile voastre reciproce. Dacă observaţi că vă pierdeţi capacitatea de a vă reface emoţional şi vă învinovăţiţi frecvent unul pe celălalt pentru orice, e timpul să cereţi ajutor.
    Nu este o slăbiciune sau o laşitate să ceri ajutor, atunci când ai nevoie de el. Dimpotrivă, de ambele părţi este un gest de curaj, de forţă şi de implicare în relaţie.

duminică, 3 octombrie 2010

Explorarea raiului şi a iadului




















    Relaţia ta te va duce pe culmile raiului şi în adâncurile iadului. Atât îngerii, cât şi diavolii, trăiesc în îmbrăţişarea ta şi se mişcă o dată cu tine, în călătoria ta către iertarea de sine.
    Dacă tu te aştepţi ca relaţia ta să fie numai fericită şi să-ţi dea aripi, cum vei înfrunta momentele când te vei simţi respins sau separat de partenerul tău? Cum te vei descurca cu tristeţea ta, cu îndoielile şi temerile tale, atunci când acestea se ivesc? Nici o relaţie, indiferent cât de potriviţi sunt partenerii unul pentru celălalt, indiferent cât de mult se iubesc, nu va fi lipsită de luptă şi chin. În orice relaţie există inevitabile suişuri şi coborâşuri, momente de unire şi separare.
    Felul în care tratezi momentele de separare este la fel de important ca şi felul în care sărbătoreşti momentele de unire. Poţi trata durerea ta şi durerea partenerului tău cu compasiune – sau o refuzi şi încerci să o faci să plece? Îţi înfrunţi singur frica, mânia şi neliniştea, sau le proiectezi asupra partenerului tău? Te foloseşti de provocările pe care ţi le oferă relaţia, pentru a privi mai adânc în tine – sau fugi, te ascunzi şi ameninţi să părăseşti relaţia, de fiecare dată când apar neînţelegeri? Îţi aduci tu oare întunericul la lumină şi înveţi să-l iubeşti? Sau ţi-l ascunzi undeva, într-un cotlon sufletesc inaccesibil, unde ceilalţi nu-l pot vedea?
    Te îndrepţi către impostura şi negare – sau către o mai mare onestitate şi transparentă?

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Relaţia ca drum spiritual


















    Unul dintre paradoxurile unei relaţii este acela că noi le dăm celorlalţi forţa noastră, pentru ca să învăţăm cum să ne onorăm mai bine pe noi înşine. Devenim co-dependenţi de ceilalţi, pentru a învăţa cum să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine. Îi învinovăţim pe alţii, pentru a putea învăţa să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile noastre greşeli.
    Totul este o înscenare. Căutăm să obţinem iubirea şi fericirea prin intermediul celorlalţi – numai pentru a afla că nu putem găsi iubirea şi fericirea decât în propriile noastre inimi şi minţi.
    A ne afla într-o relaţie cu cineva ne ajută să învăţăm cum să fim singuri. Ne ajută să câştigăm încrederea de a fi noi înşine şi de a-l exprima pe cine suntem noi. “Noi” este un incubator pentru “eu”  - sau adevăratul Sine din fiecare persoană. Iar atunci când adevăratul Sine este manifestat de ambele persoane, ţelul spiritual al parteneriatului este îndeplinit.

vineri, 1 octombrie 2010

A-i oferi celuilalt un spaţiu vital

















 
    Atunci când partenerul tău este trist sau mânios, trebuie să ştii că acele sentimente sunt responsabilitatea lui, nu a ta. Poate că tu ai declanşat sentimentele, dar nu tu eşti cauza lor fundamentală şi nici nu eşti responsabil pentru modificarea stării celuilalt.
    Aceasta nu înseamnă că încetează să-ţi mai pese. Poţi să nutreşti o afecţiune profundă, fără să-ţi asumi o responsabilitate care nu-ţi aparţine. Întrucât nu accepţi să ai un sentiment nejustificat de vinovăţie, din punct de vedere emoţional eşti liber să-i răspunzi celeilalte persoane într-un mod plin de afecţiune. Îi poţi face un mare dar numai ascultând ce simte ea – fără a încerca să schimbi sau să îndrepţi ceva. Nu ai putea face asta dacă te-ai simţi responsabil  pentru durerea sau tristeţea ei. Întrucât nu te simţi responsabil, îi poţi oferi spaţiul necesar pentru ca ea să se împace cu emoţiile ei.
    Un simplu gest de sprijin poate avea un rezultat foarte profund. El face ca persoana să ştie că este iubită şi acceptată, indiferent ce simte – şi, astfel, prietenia capăta o bază foarte solidă.