Nu are nici un rost să încerci săfaci ca lumea duală să fie singulară – negând fie obscuritatea, fie lumina.
Amândouă sunt prezente în lume. Amândouă sunt prezente în conştiinţă.Dacă acceptăm numai lumina şi negăm sau reprimăm întunericul, e posibil sădescoperim că întunericul erupe din sufletele noastre în moduri extrem deneaşteptate şi distructive.
Cea mai bună utilizare a luminii este aceea de a ilumina întunericul, nude a încerca să-l facem să plece. Iluminarea aduce conştienţă, înţelegere,acceptate şi, în final, transformare. Chiar şi o simplă luminiţă face caîntunericul să pară mai puţinînfricoşător.
Atunci când vedem întunericul ca pe ceva “rău” şi încercăm să-l evităm sau să-l reprimăm, îi dăm putere. Toatelucrurile de care ne temem încep să ne conducă viaţa, chiar dacă noi pretindemcă nu ne este frică.
Atunci când admitem că atât zeii, cât şi diavolii; atât raiul, cât şiiadul; atât lumina, cât şi întunericul se îmbină în noi, suntem cinstiţi şiautentici. Nu facem pe moraliştii şi nu ne angajăm în alte forme de imposturăspirituală, atâta vreme cât purtăm în noi secrete întunecate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu