Noi credem că ascultăm, dar nu este adevărat. Dacă am asculta cu atenţie şi pe deplin, ne-am transforma vieţile.
Ascultarea este o experienţă a comuniunii, atunci când alegem să fim prezenţi, când “auzim” cu inima, nu numai cu urechile. Ascultarea nu este un act banal sau nesemnificativ, ci un act de mare finalitate şi frumuseţe, un act care inspiră şi înalţă. Este un mod în care ne putem oferi reciproc iubire şi respect.
Ascultăm nu ca să fim sau să nu fim de acord – ci, pur şi simplu, ca să ne auzim reciproc experienţa. Vorbim nu pentru a atrage atenţia sau aprobarea – ci pentru a comunica ceea ce se afla în inimile şi în minţile noastre.
Cea mai mare bucurie a noastră nu este să găsim aprobare la ceilalţi, ci să trăim experienţa de a auzi şi a fi auziţi cu adevărat, fără a fi judecaţi. Acest rezultat poate fi atins în orice întâlnire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu