Uneori cuvintele devin atât de confuze, încâttrebuie efectiv să le arunci la gunoi şi să devii tăcut. Nu contează cumnumeşti tu starea care se instaurează când devii tăcut. Numeşte-o starea de a fi. Numeşte-o a fi martor. Numeşte-o răgaz. Ideeaeste să te scufunzi sub stratul minţii care vrea să definească totul şi să ştiila ce să te aştepţi de la viaţa – înainte ca acest lucru să se întâmple.
Conştiinţa unităţii nu este dualista sau exclusivă. În conştiinţaunităţii, albul şi negrul sunt presupuneri reciproc valabile şi există tonuriinfinite de gri. Ea include totul. Poţi “fi” şi “face”, în mod simultan.
Oamenii cer o abordare, pas cu pas, a conştiinţei unităţii, dar tot ceeace le poţi da este primul pas: devino tăcut. Îndreaptă-ţi atenţia cătreinterior.
Respira şi fii. Restul va veni de la sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu