Fiecare dintre noi este un întreg. Avem deja integritate. Nu trebuie să o căutam undeva, în afara noastră.
Problema este că noi credem că nu suntem întregi. Credem că trebuie să ne punem în ordine, sau că noi trebuie să punem în ordine pe altcineva. Avem un fals sentiment de responsabilitate faţă de ceilalţi şi nu ne asumăm suficientă responsabilitate pentru noi înşine. Atacăm, apărăm - şi apoi, încercăm să reparăm răul. Bineînţeles că nu merge.
De fapt, nimic nu e distrus şi nimic nu are nevoie să fie pus în ordine.
Dacă ne-am putea menţine în această stare de conştienţă, rănile noastre sufleteşti s-ar vindeca de la sine. Am înţelege că nu am fost niciodată victime şi că nu ne-a lipsit niciodată nimic din ceea ce am avut cu adevărat nevoie.
Atunci când ne acceptăm pe noi înşine şi afirmăm întregimea noastră, persoana care găseşte cusururi în vieţile noastre – fie ea un critic din interior, sau din afară – se dă la o parte din drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu