Atunci când creăm din perspectiva iluziei lipsei, creăm o mulţime de lucruri de care nu avem cu adevărat nevoie. Şi după aceea, trebuie să găsim un mod de a ne debarasa de ele. Acest lucru ia foarte mult timp, este ineficient şi nu e în folosul planetei.
Indiferent cât de multe lucruri creăm, nu vom umple niciodată golurile din inimile noastre. Singurul mod în care acel gol poate fi umplut, este să ne dăm seama că avem deja ceea ce ne trebuie. Atunci “golul” devine “un întreg”.
Dacă am şti că iubirea pe care o căutăm se află în noi, am putea învăţa să ne conectăm la ea în interiorul nostru.
Atunci ne-am putea aduce singuri iubire, atunci când ne simţim incompleţi sau nevrednici – şi am putea înceta de a mai proiecta nevrednicia noastră în afară, asupra altora şi asupra planetei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu