Atunci când ştim că suntem demni de iubire, nu mai avem nevoie să ne angajăm într-o avalanşă de activităţi menite să ne dovedească, nouă înşine şi celorlalţi, că suntem vrednici. Convingerea noastră lăuntrică cum că suntem vrednici, ne face capabili de a dărui iubire fără a cere ceva în schimb şi fără a avea aşteptări – creând, în acest fel, calea pe care se reîntoarce, în mod spontan, la noi.
Relaţia noastră cu lumea – şi, de aceea, relaţia noastră unul cu celălalt, nu mai este una de manipulare, luptă sau lăcomie, ci una de încredere şi de desfăşurare naturală a tuturor proceselor organice. Ceea ce trebuie să se întâmple, se întâmpla prin noi, pentru că dorim şi putem să o facem – şi nu pentru că ego-urile noastre au nevoie ca acest lucru să se întâmple, pentru a fi validate. Graţia divină se manifestă în vieţile noastre, iar noi suntem atraşi în mod natural către evenimente şi împrejurări la care ne putem aduce contribuţia, cu energia şi atenţia noastră. Deoarece suntem flexibili şi cooperanţi, ne atingem ţelurile – aparent fără efort.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu