01. Alegerile (Perechile)

water source mandala

Alegerile


Noi suntem ceea ce gândim.
Tot ceea ce suntem răsare odată cu gândurile noastre.
Prin gândurile noastre noi creăm lumea.
Cuvântează sau acţionează cu o minte impură
Şi necazurile te vor urma,
Asemenea roţii ce urmează carul tras de vită.


Noi suntem ceea ce gândim.
Tot ceea ce suntem răsare odată cu gândurile noastre.
Prin gândurile noastre noi creăm lumea.
Cuvântează sau acţionează cu o minte pură
Iar fericirea te va urma,
Asemenea umbrei tale, de neclintit.


"Priviţi cum m-a insultat şi m-a lovit,
Cum m-a trântit şi jefuit!"
Trăieşte cu astfel de gânduri ş vei trăi în ură.


"Priviţi cum m-a insultat şi m-a lovit,
Cum m-a trântit şi jefuit!"
Abandonează asemenea gânduri şi vei trăi în dragoste.


În această lume,
Niciodată ura nu a risipit ura.
Doar dragostea risipeşte ura.
Aceasta este Legea,
De când lumea şi inepuizabilă.
Şi tu vei merge pe lumea cealaltă,
Ştiind asta, cum ai mai putea fi răutăcios?


Cât de uşor răstoarnă vântul un copăcel firav.
Caută fericirea în simţuri,
Răsfaţă-te cu mâncare şi somn,
Şi astfel, vei fi şi tu dezrădăcinat.


Vântul nu poate răsturna un munte.
Tentaţia nu-l poate atinge pe cel treaz, puternic şi umil,
Pe cel stăpân pe sine şi păzitor al Legii.


Dacă gândurile unui om sunt tulburi,
Dacă este nepăsător şi plin de minciună,
Cum ar putea el îmbrăca roba galbenă?


Oricine este stăpân pe propria-i natură,
Luminoasă, curată şi adevărată,
Acela într-adevăr poate purta roba galbenă.


Confundând falsitatea cu adevărul
Şi adevărul cu falsitatea,
Pierzi din vedere inima
Şi te umpli de dorinţă.


Vezi ceea ce este fals ca fiind fals
Şi ceea ce este adevărat ca fiind adevărat.
Întoarce-ţi privirea către inima,
Urmează-ţi propria natură.


O minte necugetată este un acoperiş sărac.
Pasiunea, asemenea ploii, inundă casa.
Dar dacă acoperişul este solid, există un adăpost.


Oricine urmează gândurile impure,
Suferă în viaţa asta şi în cea ce va veni.
În ambele lumi el suferă
Şi cu atât mai mult
Când vede greşeala făcută.


Dar oricine urmează Legea,
Se bucură aici şi dincolo.
În ambele lumi el se bucură
Şi cu atât mai mult
Când vede binele făcut.


Căci mare este răsplata în această lume,
Şi cu atât mai mare în ceea ce va să vină.


Oricât de multe cuvinte sfinte citeşti,
Oricât de multe rosteşti,
Unde este binele,
Dacă nu acţionezi conform lor?


Eşti tu un păstor
Ce doar numără oile altuia,
Niciodată intrând pe Cale?


Citeşte câte cuvinte doreşti
Şi nu vorbi prea mult.
Dar acţionează conform Legii.


Renunţă la vechile obiceiuri—
Pasiune, duşmănie, prostie.
Cunoaşte adevărul şi găseşte pacea!
Intră pe Cale!

Cine are urechi de auzit, să audă!

Acestea sunt cuvintele ce te-ar putea trezi şi prin care ai putea realiza propria-ţi natură divină.

Aceste cuvinte vin către tine în puritate, pentru ca ele să te atingă, trebuie primite în puritate. Aceste cuvinte au luat naştere din simplitatea divină, trebuie ascultate în simplitate pentru a te elibera. Aceste cuvinte vin din adâncul sufletului, sunt cuvinte ale înţelepciunii, nu ale cunoaşterii empirice, pentru ca ele să-ţi potolească setea, trebuie ascultate cu sufletul, nu cu intelectul. De aceea unii îşi hrănesc amăgirile intelectului, în timp ce alţii îşi hrănesc sufletele eliberate.

Sufletul este cel însetat după adevăr. Intelectul tânjeşte să-şi satisfacă doar propria-i fascinaţie.

O transmitere a adevărului este asemenea revărsării dintr-un vas în altul. Dacă ai corpul, inima şi mintea asemenea unui vas impur, adevărul nu-ţi poate fi transmis... ceea ce este pur ar deveni impur... puterea adevărului este mult prea mare... vasul s-ar sparge... transmisia s-ar pierde şi ai continua să rătăceşti în întuneric.

De-a lungul vieţii tale, poate că ai citit mii de cuvinte asemănătoare celor cuprinse în aceste pagini: cuvintele lui Iisus Hristos, Ramana Maharshi, Tilopa, Naropa, Marpa, Milarepa, Lao Tzu, Patriarhilor Zen, ale lui Rumi, sau Kabir, sau Sfânta Tereza, Sfântul Serafim de Sarov, Sfântul Francisc de Assisi, Ioan, Solomon şi Avram, Mahomed, Krishna, sau cele ale Rishilor Vedici... cuvinte ce conţin secretele universului. Dar oare câte dintre toate aceste cuvinte te-au atins cu adevărat, câte transmisii ai pierdut iarăşi şi iarăşi, datorită faptului că nu ai fost pregătit să asculţi cum trebuie?

Pentru a citi aceste cuvinte, este oare suficient să-ţi aşezi un fotoliu confortabil în faţa calculatorului şi apoi să parcurgi totul ca şi când ai lectura o revistă sau chiar un volum de poezii? Aceasta este calea prin care tu te pregăteşti să primeşti cuvintele lui Buddha, Ramana, Iisus sau Lao Tzu? Aşa stai tu în faţa unui om sfânt, pregătit să primeşti juvaerul ce te-ar putea elibera din miile de vieţi, din roata karmică a naşterii şi morţii?

Dacă ar fi să mergi să-L întâlneşti pe Buddha, n-ai face mai întâi o baie în râu pentru aţi curăţa corpul? N-ai veni înaintea Lui, aplecându-te plin de umilinţă şi respect? N-ai aduce cu tine un dar cât de mic, un fruct, sau o nucă de cocos?

... Şi tot te-ai întreba dacă eşti pregătit îndeajuns pentru a primi marele adevăr!

Dacă ai auzi sfintele cuvinte, n-ai sta undeva retras asimilându-le şi lăsându-le să-ţi mângâie întreaga-ţi fiinţă? Asemenea unei ape sfinţite, aceste cuvinte ar curăţa tensiunile create datorită tiparelor mentale cu privire la cine sau ce credem noi că suntem.

***

Imaginează-ţi că Buddha ar fi în acest moment pe pământ, undeva în India, iar tu ai lua parte la un pelerinaj pentru a fi favorizat de învăţătura Lui. Probabil că ai sosi undeva într-un sătuc precum Sarnath, unde s-a zvonit că Buddha provăduieşte zilnic în Parcul Căprioarei, unei adunări de călugări. Când ai ajunge acolo, cineva ţi-ar spune:

"Ai ajuns prea târziu. Învăţătorul a plecat în nord către munţi."

Şi aşa ai pleca mai departe, călătorind o vreme într-o căruţă, sau cel mai adesea pe jos, zi după zi, săptămână după săptămână... dintr-un sat în altul, întrebând pe fiecare unde s-ar putea afla Stăpânul Buddha.

"Da, a fost aici, dar acum o săptămână. A plecat direct spre est."

"Da, a fost şi aici, dar cu cinci zile în urmă, a plecat către un sătuc din nord."

Un cuvânt de aici, un semn de dincolo... şi uite aşa eşti tot mai aproape. Emoţionat la gândul marii întâlniri, totul devine pentru tine de o importanţă capitală, dar şi un sentiment greu de suportat. Cu cât te apropii mai mult, cu atât vezi mai clar lumina din ochii şi de pe chipurile tuturor celor pe care îi întâlneşti, binecuvântaţi fiind de Buddha. Fiecare ar vrea să-ţi împărtăşească din experienţa trăită, să-ţi povestească despre El, Sublimul, despre cum se mişca, ce spunea, cum zâmbea! Cu cât te apropii mai mult, observi cum orice bucurie păleşte în comparaţie cu bucuria întâlnirii Sublimului! Nu mai ai decât un singur gând. Chiar şi nevoia de a te hrăni sau odihni dispare în faţa nerăbdării de aţi împlini ţelul.

Şi în sfârşit mergi pe urma unei cărări unde întâlneşti câteva păstoriţe ce-ţi spun:

"Da, Sublimul se află sus pe acel deal."

Te îmbăiezi rapid şi apoi, cu micul tău dar în mâini, porneşti în grabă să urci costişa, împiedicându-te în pietre şi tufişuri... dar nu-ţi faci griji pentru eventualele răni, ţelul tău, dorinţa ta cea mai aprigă este să-L întâlneşti pe Sfânt. Peisajul capătă în jurul tău o strălucire aparte, corpul îţi tremură, respiraţia devine tot mai agitată.

Şi acolo, sub un copac stă Buddha, de o seninătate perfectă.

Te închini larg (dundapranam) de trei ori, înaintea Lui ... apoi Îi oferi daruri în schimbul Învăţăturii. Cu un uşor semn din cap, Buddha te îndeamnă să te aşezi în faţa Lui. Ai fost acceptat! Niciodată înainte nu ai simţit o asemenea pace. Stând lângă Buddha eşti în afara timpului şi spaţiului. Trăieşti doar clipa... briza răcoroasă îţi atinge obrazul, un câine latră în depărtare. Este ca şi cum întreaga lume s-ar fi oprit. După un timp Înţeleptul începe să vorbească:

Noi suntem ceea ce gândim. 

Tot ceea ce suntem, răsare odată cu gândurile noastre. 

Prin gândurile noastre noi creăm lumea.

El continuă să spună alte câteva cuvinte. Fiecare cuvânt îţi arde în suflet, pentru că ele sunt cheia către eliberare. După o perioadă de tăcere, Buddha îţi face semn că poţi să pleci. Iarăşi te înclini adânc, apoi îţi urmezi calea. Preţioasele cuvinte, atât de râvnite, au fost obţinute. Chiar mai mult de atât... neţărmuirea, simplitatea, compasiunea, pacea!

Aici, ai în faţă cuvintele Înţelepţilor. Citeşte-le cu grijă, propoziţie cu propoziţie. Lasă-le să-ţi hrănească sufletul! Îţi doresc să ai un corp, o inimă şi o minte pură pentru a le putea auzi!

http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html










* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * 

Perechile




1.
Toate lucrurile provin din minte.
Totul se naste din minte si este format de minte.


Daca cineva graieste si faptuieste cu nepricepere,
este urmarit de suferinta la fel de sigur ca si roata care urmeaza animalul de povara (*1).


2.
Toate lucrurile provin din minte.
Totul se naste din minte si este format de minte.


Daca cineva graieste si faptuieste cu pricepere (*2),
fericirea il urmeaza la fel de sigur ca si umbra sa.


3.
"M-a ofensat, maltratat, oprimat, ridiculizat",
daca cineva hraneste asemenea ganduri, ura nu-l va parasi niciodata (*3).


4.
"M-a ofensat, maltratat, oprimat, ridiculizat"
daca cineva alunga asemenea ganduri, ura il va parasi si ea.


5.
Niciodata ura nu este curmata prin ura, 
numai bunavointa conciliaza: aceasta este legea imuabila.


6.
Oamenii nu observa de fel ca rabdarea ne face rabdatori;
dar daca cineva o stie si pricepe ca asa stau lucrurile, 
pentru el inceteaza orice conflict. (*4)


7.
Daca cineva urmareste placerile simturilor,
intoxicat, orbit de ele, 
necumpatat la mancare, trandav, las, inactiv 
- moartea il insfaca asa cum furtuna ia pe sus un arbust mititel.


8.
Daca cineva vede in toate suferinta si mizerie, (*5)
si, constant, isi stapaneste simturile, 
cumpatat la mancare, ferm, virtuos
- moartea ramane neputincioasa cu el, ca uraganul cu stanca.


9.
Daca, fara a fi vindecat de setea arzatoare, 
cineva imbraca roaba portocalie (kesa) si este departe de adevar si de renuntare (*6), 
el este nedemn de straiele calugaresti (*7). 


10.
Daca cineva s-a vindecat de setea arzatoare, 
bine asezat in disciplina comunitatii, fidel adevarului si renuntarii,
el este demn de roba portocalie.


11.
Daca cineva ia irealul drept real di realul drept ireal,
stapanit de iluzie,
nu va atinge niciodata realitatea. (*8)


12.
Daca cineva recunoaste realul ca real si irealul ca ireal,
stapanit de intelepciune, 
el va atinge fara doar si poate realitatea.


13.
La fel cum se scurge ploaia intr-o casa fara acoperis,
tot asa se infiltreaza pofta in mintea nepazita.


14.
La fel cum ploaia nu poate sa patrunda intr-o casa bine acoperita, 
tot astfel nu poate penetra pofta intr-o minte bine pazita (*9).


15.
El sufera aici, dincolo si dincolo (*10)
- omul rau sufera.
Buimacit de remuscari, ele este cuprins de spaima in fata faptelor sale rele (*11).


16.
Fericit si aici si dincolo 
- omul drept este fericit.
Seninatate vesela, el este cuprins de bucurie contemplandu-si faptele bune.


17.
Suferind aici, suferind dincolo, aici si dincolo;
raufacatorul sufera.
Buimacit el se vaicareste: "Vai, am comis numai nelegiuiri",
iar lamentarile lui sporesc in lumile suferintei.


18.
Fericit aici, fericit dincolo, si aici si dincolo.
omul drept este fericit;
bucuros el exclama: "Am faptuit cum se cuvine" iar lumile fericirii i se deschid.


19.
Chiar daca cineva pronunta cele mai minunate cuvinte, 
dar, din indolenta, el nu le practica, el nu a realizat ascetismul (*12);
la fel cum boarul care are in pastrare recolta eltora nu o poseda el insusi.


20.
Chiar daca cineva a pronuntat putine cuvinte minunate,
dar s-a daruit trup si suflet invataturii,
mort pentru toate poftele, pentru ura si iluzie,
perspicace, cu mintea libera, atasat nici aici si nici dincolo, (*13)
acela a realizat ascetismul.


____________


(*1) In buddhismul clasic, Theravada, mintea ocupa un loc esential. Dar ce trebuie sa intelegem prin cuvantul "minte"? Intelectul, inteligenta, capacitatea reflexiva. De aceasta capacitate di inclinatie de a reflecta este legata, cum se va vedea, si apologia treziei, a vigilentei, etc.


(*2) Priceperea si nepriceperea sunt cheile faptelor noastre si a efectelor pe care le antreneaza ele. Pentru mentalitatea hindusa, inclinata spre obscurantism si misticism, o asemenea conceptietrebuie sa fi avut un rasunet echivalent cu efectul unui devastator cutremur de pamant.


(*3) Ideile creeaza stari si sentimente corespunzatoare, reactii interioare. Sentimentele noastre nu sunt creatiile unor entitati mistice ci efectele gandurilor noastre.


(*4) Conflictele se nasc, si dispar, ele vin si pleaca de la sine. Daca ai rabdare suficienta, atunci starile conflictuale se destrama de la sine, deoarece atat universul fizic cat si cel psihic se afla intr-o continua transformare.


(*5) Adica, el vede ca totul este una, ca nu exista nici o deosebire de sens si valoare, ca lucrurile sunt supuse deopotriva legii destramarii si mortii. Prin urmare, el nu-si doreste nimic mai mult decat i se ofera in chip natural, fara efort. Sa amintim aici cuvintele Ecleziastului: totul este zadarnicie.


(*6) "Adevarul" este Legea, Dhamma, sau doctrina buddhista.


(*7) De subliniat faptul ca individul este obligat sa-si fi potolit "setea arzatoare" inainte de a se fi dedicat vietii monahale. Sau viata monahala este echivalenta (incepe o data) cu potolirea setei.


(*8) Aici "realitate" in sensul de existentul pur.


(*9) Omul este supus tot timpul influentelor informationale din mediul in care traieste. El este pur si simplu contaminat de impresiile perturbatoare care il invadeaza din afara. De aceea este nevoie sa fie stapan pe mintea sa, sa nu se lase tulburat de influentele care il asediaza din lumea inconjuratoare.


(*10) Adica si in aceasta lume si in celelalte lumi.


(*11) "Omul rau" nu este totuna cu omul imoral. Pentru ca atumci n-ar mai fi  "buimacit de remuscari". Remuscarile il cuprind pe omul care nu este stapan pe mintea sa, pe sine. Care este locul ambivalentelor legate de influentele induse de impresiile provenite din exterior. Acesta este turmentat continuu de obsesia ca nu a facut corect ce trebuia facut...


(*12) Ascetismul inseamna a-ti conforma gandirea, vorbirea si purtarea.


(*13) Problema atasamentului este centrala si in buddhism ca si in yoga sau taoism. Dincolo de influentele mutuale ale doctrinelor in discutie, trebuie sa intelegem neatasamentul ca o forma de "lacher prise", de de-conectare sau, in termeni mai comuni, de detasare care se opune incrancenarii. Desigur ca detasarea se aplica in buddhism si intr-o maniera ad literam si traduce o viata traita ascetic la adapost de perturbatiile lumii inconjuratoare, care merge chiar pana la renuntarea la lume. Nu stim daca aceasta ultima forma de detasare are sau nu un caracter excesiv.

===========================================
Cuvant inainte
                Dupa cum am incercat sa arat si cu alta ocazie, omul modern a uitat definitiv care este scopul practicilor spirituale. 1 Sau mai precis el a desacralizat aceste practici pe care le putem ingloba in termenul generic de yoga, limitandu-le efectele la realuzari din sfera vietii imediate.
                Acest proces de desacralizare a practicilor spirituale explica de ce propaganda mediatica legata de practicile yoga urmareste aproape intotdeauna performante mondene, cum ar fi de pilda sporirea puterilor personale, controlul mintal exercitat asupra altora, intarirea eficientei in viata, ameliorarea starilor maladive, etc.
                Aceasta mentalitate am numit-o narcisism spiritual, sau, reluand expresia foarte inspirata a lui Chogyam Trungpa: „materialism spiritual”. Ce este acest „materialism spiritual”? Faptul de a pune practicile spirituale la dispozitia eului, adica de a cauta profit la nivelui eului de pe urma acestor practici. Se pare ca aceasta atitudine este caracteristica majoritatii oamenilor de azi, iar acest lucru se reflecta si asupra modului in care sunt expuse, prezentate si explicate tehnicile spirituale.
                Din aceasta perspectiva ni s-a parut natural sa explicam, apeland la conceptiile antice, care este autenticul scop al practicilor spirituale. Deoarece numai din aceasta perspectiva, a clarificarii tintei care se are in vedere, putem intelege si judeca sensul si calitatea textelor tiparite in acest volum.
 
                Un text buddhist antic, care nu a fost ina inclus in canonul Theravada al buddhismului clasic, dar foarte interesant pentru contextul pe care il urmarim aici, reveleaza scopul practicii spirituale sub forma unui dialog intre regele Milinda si calugarul buddhist Nagasena. Lucrarea se numeste „Milindapanha” – „Intrebarile lui Milinda” – si a fost redactata catre inceputul erei noastre; ea a dobandit o mare autoritate asupra buddhismului din sud. „Este vorba de un soi de manual care prezinta ideile fundamentale ale buddhismului, destinat initial grecilor stabiliti in nord-vestul Indiei”. 2
                        Dupa ce aflam ca Nagasena si suita sa au fost omeniti cum se cuvine de rege, intram in miezul discutiei care debuteaza cu aflarea scopului. Mai precis, regele il intreaba pe calugar care este scopul practicii sale spirituale, care implica renuntarea la lume. Nagasena ii raspunde cu concizie:
                - [Scopul este ca] durerea prezenta sa inceteze, ca nici una sa nu se mai nasca: iata scopul iesirii noastre din lume. Nirvana absoluta: iata scopul suprem.
 
                Despre Nirvana s-a discutat, se discuta si se va discuta, fara indoiala, la nesfarsit. Deoarece, la drept vorbind, nimeni nu mai stie azi cu precizie ce vrea sa insemne termenul cu pricina. 3  Opiniile sunt impartite, cu atat mai mult cu cat nihilismul buddhist, care pare sa transpara din conceptiile sale doctrinare, poate chiar prea lucide, nu convine publicului occidental de azi, fie ca e vorba de simpli cititori sau de experti in cercetarea religiilor. Acest termen va fi prezent insa si in textele publicate in cartea de fata, si asuma sensul de „extinctie”. Aceasta „extinctie” care ne elibereaza de orice fel de suferinte, dupa cum o declara insusi Nagasena, este asociata de Buddha cu alte notabile realizari ca: pacea, intelepciunea, trezia… 4
                Dar indiferent de sensul pe care trebuie sa-l acordam cuvantului Nirvana 5, este important ca am aflat care este scopul vietii spirituale dupa opinia traditiei: suprimarea suferintei. Si intrucat suferinta cea mai adanca este produsa de caracterul nepermanent al vietii, intr-un cuvant de moarte, este evident ca „suprimarea suferintei” implica intr-un fel sau altul suprimarea mortii! 6
                Nu este cazul sa comentam aici daca moartea poate fi intr-adevar suprimata, daca suprimarea ei include si conditia corpului – asa cum pare a rezulta din textele noastre – sau numai cea a spiritului. Problema esentiala este de a intelege ca practica spirituala, fie ea buddhista sau de alta factura, nu urmareste altceva decat abolirea mortii, mantuirea in sens crestin! 7
                In acest context al eliberarii de amenintarea mortii, de angoasa mai mult sau mai putin constienta care o insoteste, se inscrie si orientarea textelor prezentate de noi aici, si care se constituie intr-o lucrare celebra a buddhismului theravada: „Dhammapada”.
 
                Cateva cuvinte despre aceasta carte:
 
                Dhammapada, in traducere libera „Versetele Legii” (sau „Versetele Adevarului”), este una din scrierile celebre ale literaturii buddhiste vechi. Ea este cuprinsa in Tripitaka, „intreitul cos” de documente sacre, si este alcatuita din 423 de aforisme grupate in 26 de capitole, in functie de subiectele abordate.
                Traducerea noastra a urmarit mai putin reproducerea literara a versetelor cat mai ales cea literala si mai precis cea anagogica. De aceea s-a bizuit nu atat pe textul scris, cat mai ales pe experienta spirituala traita si pe reflectia meditativa asupra nodurilor doctrinare. Iata de ce ea este insotita si de cateva comentarii personale care se straduiesc sa clarifice punctele neclare, tocmai datorita caracterului lor adesea ambiguu datorat atat unor inconsecvente doctrinare 8, cat si prejudecatilor moderne.
                De subliniat ca „Versetele Legii” prezinta mai putin o doctrina in sensul curent de dogma, cat mai ales o suma de indicatii si sugestii practice care sa ne indrume pe calea eliberarii. Si acest aspect, mai degraba pragmatic, m-a determinat sa insist mai mult pe sensul si semnificatia textelor decat pe expresia lor literara.
 
_____________
 
1 Vezi in acest sens introducerea mea la lucrarea „Buddhism si psihanaliza”, AROPA, 1999.
2 Pierre Crepon, „Les Fleurs de Bouddha”, Albin Michel, 1991, p. 119.
3 Sau fiecare „stie” in propria sa maniera.
4 Dhamma-Cakkavattana-Sutta, cit. de Walpola Rahula, „L’enseignement du Bouddha”, Seuil, 1978, p. 124.
5 Pentru noi Nirvana s-ar putea traduce si prin starea de liniste si de seninatate care se instaleaza in fiinta celui care si-a materializat intregul potential vital.
6 Sau a efectelor mortii asupra eului nostru.
7 S-ar putea obiecta acestei afirmatii faptul ca in India, cu credinta ei in reincarnare, problema mortii nu se putea pune cu intensitatea de azi. Totusi, moartea, angoasa mortii, revin adeseori in textele prezentate in aceasta carte. Nu stim care este motivul acestei inconsecvente si nu putem infera decat ideea ca doctrina buddhista, care a negat caracterul permanent al sufletului (atman), a creat o criza existentiala fara precedent in mentalitatea hindusa antica, o criza asemanatoare cu cea a omului modern.
8 In literatura buddhista, ca si in cea crestina, exista o multime de inadvertente datorate diversitatii scrierilor, datelor la care au fost compuse si orientarilor doctrinare. Exista insa elemente comune care revin, chiar daca cu semnificatii sensibil modificate, de-a lungul si de-a latul acestor scrieri. Am preferat sa nu semnalam aceste modificari si am lasat textul sa curga ca si cum ar fi avut o structura unitara. Speram ca cititorul sa tina cont de aceasta imprejurare.










Traducere, comentarii si note: Jean Chiriac