03. Mintea

star mandala

.

MINTEA

Asemenea făurarului ce-şi îndreaptă
Săgeţile, cioplindu-le cu grijă,
Maestrul îşi dirijează
Gândurile hoinare.

Asemenea unui peşte afară din apă,
Eşuat pe ţărm,
Gândurile se zvârcolesc şi freamătă.
Cum s-ar putea ele scutura de dorinţă?

Ele tremură, sunt instabile,
Rătăcesc după cum vor.
Este bine a le controla,
Iar a le stăpâni aduce fericirea.

Dar cât de subtile sunt,
Cât de evazive!
Este necesar a le calma,
Şi dominându-le a găsi fericirea.

Cu uşurinţă
Maestrul îşi potoleşte gândurile.
El pune capăt rătăcirii lor.
Stând în grota inimii,
Găseşte fericirea.

Cum poate o minte agitată
Să înţeleagă Calea?
Dacă un om este tulburat,
Cunoaşterea nu-l va umple niciodată.

O minte calmă,
Nu mai caută să cântărească
Ce este drept şi ce nu,
O minte dincolo de orice opinie,
Veghează şi înţelege.

Cunoaşte că trupul este un vas de sticlă fragil,
Şi fortifică-ţi mintea!
În orice încercare
Lasă înţelepciunea să lupte pentru tine,
Să apere ceea ce ai câştigat.

Curând corpul este lepădat.
Ce va mai simţi el?
Un buştean nefolositor, întins pe pământ.
Ce va mai şti el?

Cel mai rău duşman al tău nu-ţi poate dăuna
La fel de mult ca propriile-ţi gânduri, ne păzite.

Dar odată stăpânite,
Nimeni nu te poate ajuta la fel de mult,
Nici măcar tatăl sau mama ta.

http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html



MINTEA

33.
Inteleptul isi redreseaza mintea agitata si dispersata, dificil de imblanzit, dificil de condus, precum arcasul isi potriveste sageata.


34.
Tot asa cum pestele momit afara din apa se zbate, la fel si mintea freamata de teama si angoasa mortii. ¹⁹


35.
Mintea usuratica, anevoie de stapanit, instabila, cauta intotdeauna placerea. Este bine sa imblanzesti mintea impetuasa; imblanzita, ea asigura fericirea.


36.
Mintea atat de dificil de sesizat. atat de adanc ascunsa, sclava voluntara a tuturor dorintelor, trebuie stapanita, o inteleptule, caci, bine temperata, asigura fericirea.


37.
Mintea bate campii, divagheaza, ea este necorporala, ascunsa inauntru. Cel care poate sa o stapaneasca se elibereaza de taramul mortii. ²⁰


38.
Mintea instabila si dispersata, ignorand adevarata doctrina, care indrageste sa fie flatata, nu va fi niciodata apta pentru intelepciune.


39.
Mintea eliberata de pofta devoratoare, eliberata de orice forma de pasiune, dincolo de bine si de rau, treaza, nu mai cunoaste teama. ²¹


40.
Priveste acest corp in care tu iti pastrezi mintea ca inr-un fort, ca un vas de argila. Cu razele intelepciunii, alunga moartea: invingeo pentru totdeauna si ramai inaccesibil. ²²


41.
Curand acest trup va zace la pamant, inconstient, abandonat, respingator ca o ruina. ²³




42.
Ceea ce ii poate face vrajmasul vrajmasului, ceea ce maniosul pune la cale prin manie, nu este nimic in comparatie cu nefericirea atrasa de mintea celui dedicat raului.


43.
Fericirea pe care ti-o pot oferi tata, mama, parintii si amicii nu este nimic in comparatie cu fericirea adusa de mintea celui care s-a dedicat binelui. ²⁴


____________
¹⁹ Daca la inceput mintea era cea care producea totul, ea era pricina sentimentelor noastre diverse, acum ea se afla la dispozitia sentimentelor.


²⁰ Mintea este privita aici ca un principiu vital. ca insasi garantia vietii individului, de aceea se cere stapanita.


²¹ „Dincolo de bine si de rau” evoca desigur planul anomiei. O asemenea minte se guverneaza singura, insensibila la influentele mediului, bazandu-se pe propria ei vointa si pe propria ei experienta.


²² „Vasul de argila” este perisabil. De aici ideea ca trupul, comparat cu vasul de argila nu subzista. Dar mai exista si o alta idee: vasul ete ceva ce cuprinde altceva. Iar ideea de a cuprinde, de vid care contine totul, are antecedente interesante in daoism.


²³ Corpul este perisabil.


²⁴ De remarcat cat de mult difera aforismele 42 si 43, care opereaza cu notiunile de bine si de rau, de aforismul 39, care insista pe „dincolo de bine si de rau”. Explicatia ar putea fi ca, aici, „binele” se refera mai putin la o atitudine morala cat mai ales la o maniera corecta, avizata, de a actiona.






Traducere, comentarii si note: Jean Chiriac