Sinele este Identitatea noastră
Spirituală. El este inatacabil. Nu poate fi rănit sau distrus.
Fiecare Sine este egal cu fiecare alt Sine. Inegalitatea nu e posibilă
în această dimensiune a experienţei. Un Sine nu poate fi mai bun sau mai rău
decât un altul.
Drama trăirii unui abuz se petrece la nivelul de conştiinţă al ego-ului,
pentru că la acel nivel considerăm noi că o persoană poate fi mai bună decât
alta. La acel nivel există atac şi apărare, rănire şi vindecare.
Rănirea şi vindecarea pot avea valoare în cadrul unui proces care
implică creşterea în nivelul de conştiinţă, dar ele nu au o valoare
existenţială. Cineva nu este demn sau nedemn, pentru că a fost rănit. Şi nici nu
este demn sau nedemn, pentru că s-a vindecat sau nu s-a vindecat de rană.
Rana este o învăţătură despre iertare – atât pentru cel care a
provocat-o, cât şi pentru cel care a primit-o. O dată ce ei şi-au oferit
iertare lor înşişi şi unul celuilalt, rana nu mai are nici un sens.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu