Acceptarea este un dans de o viaţă.
Cu cât dansezi mai mult, cu atât devii mai priceput. Dar niciodată nu dansezi perfect.
Uneori oboseşti şi proclami: “Nu voi mai dansa”. Dar, pe urmă în mod neaşteptat, te îndrăgosteşti – sau cineva îţi face o propunere de afaceri pe care nu o poţi refuza.
Indiferent cât de tare încerci, sau cât de mult te plângi, nu poţi opri dansul.
Greşelile fac parte din dans. Dar unii oameni nu ştiu asta. Afacerile lor dau faliment, sau partenerul îi părăseşte – iar ei îşi zboară creierii. Ei joacă pe mize foarte mari.
Uneori luăm jocul prea în serios.
Uităm că suntem aici ca să învăţăm.
Avem nevoie să ne binedispunem, să facem o pauză şi să ne bucurăm de dans în sine. Dacă nu învăţăm să râdem de noi înşine, din când în când, călătoria noastră devine greoaie şi apăsătoare. Cu cât eşti mai nefericit, cu atât mai dificil devine dansul, pentru că trebuie să dansezi cu nefericirea ta. De aceea este atât de importantă acceptarea. Cu cât accepţi mai mult viaţa aşa cum este, cu atât dansul devine mai uşor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu