Dacă ai trei mese calde şi un pat în care să dormi, nu vrei să vorbeşti de libertate. Nu contează că altcineva îţi planifica ziua: îţi spune când să mănânci, unde să exersezi şi când să te duci la culcare. Nu contează că uşa camerei tale este încuiată în fiecare seară.
Ideea de a trăi fără aceste comodităţi te înfricoşează. Nu ştii cum ai supravieţui dincolo de zidurile celulei. Dar gândeşte-te la acest lucru: într-o bună zi, gardianul va veni, va descuia uşa şi-ţi va spune că e timpul să pleci. Iar tu va trebui să pleci – fie că vrei, fie că nu. Chiar dacă vei cădea în genunchi şi vei implora să nu pleci, vei fi obligat să o faci.
În aceste împrejurări, nu există decât o singură întrebare pe care trebuie să o pui şi aceea nu este: “La ce oră se serveşte micul dejun?”. Ea este: “Eşti tu pregătit pentru acea zi – şi dacă nu, de ce nu?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu