warrior mandala
- FLORILE
- Cine va cuceri această lume
- Şi lumea morţii cu toţi zeii ei?
- Cine va descoperi
- Strălucitoarea cale a Legii?
- Tu o vei face, asemenea omului
- Ce caută flori,
- Găseşte-o pe cea mai frumoasă,
- Cea mai rară!
- Înţelege ca trupul
- Este doar spuma unui val,
- Umbra unei umbre.
- Frânge săgeţile înflorate ale dorinţei
- Şi apoi, nevăzut,
- Scapă de regele morţii.
- Şi mergi mai departe.
- Moartea ajunge din urmă omul
- Ce culege flori
- Cu o minte tulburată şi simţuri însetate,
- Căutând în zadar fericirea
- În plăcerile lumii.
- Moartea îl duce cu ea,
- Asemenea şuvoiului ce răpeşte satul adormit.
- Moartea îl biruie,
- Când cu o minte tulburată şi simţuri însetate
- Culege flori.
- El niciodată nu va fi satisfăcut
- De plăcerile acestei lumi.
- Albina adună nectarul din floare
- Fără a-i denatura frumuseţea sau parfumul.
- Aşa că lasă-L pe Maestru să stea, sau să umble.
- Priveşte la propriile-ţi greşeli,
- La ce-ai făcut sau ai lăsat nefăcut.
- Treci cu vederea greşelile celorlalţi.
- Asemenea unei flori gingaşe,
- Strălucitoare dar fără miros,
- Sunt cuvintele delicate dar goale,
- Ale celui care nu făptuieşte după cum vorbeşte.
- Asemenea unei flori gingaşe,
- Strălucitoare şi înmiresmată,
- Sunt cuvintele delicate şi pline de adevăr
- Ale celui care făptuieşte după cum vorbeşte.
- Asemenea ghirlandelor împletite dintr-o mulţime de flori,
- Împodobeşte-ţi viaţa cu multe fapte bune!
- Parfumul lemnului de santal,
- De bujor sau iasomie,
- Nu poate călători împotriva vântului.
- Dar mireasma virtuţii
- Călătoreşte chiar şi împotriva vântului,
- Până la capătul lumii.
- Cu mult mai presus
- Este parfumul virtuţii,
- Decât cel a lemnului de santal, bujor,
- Al lotusului albastru, sau iasomiei!
- Mireasma lemnului de santal şi bujor
- Nu se propagă prea departe.
- Pe când cea a virtuţii
- Se înalţă până la ceruri.
- Dorinţa niciodată nu-şi va încrucişa calea
- Cu cea a oamenilor virtuoşi şi vigilenţi.
- Propria lor strălucire îi menţine liberi.
- Cât de gingaş creşte lotusul
- În gunoiul de la marginea drumului.
- Mireasma lui pură încântă inima.
- Urmează-L pe cel Treaz
- Şi între cei orbi
- Lumina înţelepciunii tale
- Va străluci eclipsându-i, complet.
- FLORILE
-
44.
Cine va invinge aceasta lume, acest taram al mortii, cu multimea lui de zei? Cine va culege oare nestematele adevarului, asa cum un nobil culege flori?
45.
Cel care se straduieste in invatatura va triumfa asupra acestei lumi, acest taram al mortii, cu multimea lui de zei. Cel care se straduieste in invatatura, va culege nestematele adevarului, asa cum nobilul culege flori.
46.
Considera corpul tau o spuma efemera; considera existenta lui un miraj; rupe sagetile inflorate de suveranul mortii, scapa puterii lui.
47.
Omul care se ataseaza de placeri ca si atunci cand intarziem la culesul florilor, este surprins si cuprins de moarte, fara mila, ca si un sat adormit, de un torent dezlantuit.
48.
Omul care se ataseaza de placeri ca si atunci cand intarziem la culesul florilor este surprins si cuprins de moarte chiar mai inainte de a se fi saturat de ele. 25
49.
Asa cum albina culege nectarul din florile dulci si, multumita, zboara mai departe, la fel di calugarul trebuie sa umble si sa-si castige hrana. 26
50.
Nu te ocupa nici de greselile si nici de aberatiile celorlalti si nici de ceea ce au comis sau au omis sa faca ei. Stapaneste-ti inima, observa ce ai comis sau ai omis tu insuti.
51.
La fel ca o floare superba, inflorita, frumos colorata, dar lipsita de parfum, tot astfel cuvantul de duh ramane fara efect daca nu este insotit de fapte.
52.
Ca o floare superba, inflorita, frumos colorata, la fel si cuvantul de duh devine eficace atunci cand este insotit de fapte.
53.
La fel cum putem impleti ghirlande de flori dintr-un manunchi cu flori, tot astfel, cat traieste, muritorul trebuie sa acumuleze numeroase fapte bune. 27
54.
Parfumul celor mai frumoase flori, chiar si cel al santalului, nu poate sa mearga impotriva vantului; dar parfumul intelepciunii penetreaza insusi uraganul, caci renumele nobililor se raspandeste peste tot. 28
55.
Parfumul santalului si cel de tamaie, al lotusului si al iasminului, este cu mult depasit de parfumul virtutii.
56.
Parfumul de tamaie si de santal nu se raspandeste pe o distanta prea mare, in timp ce parfumul virtutii se ridica deasupra tuturor zeilor.
57.
Urma celor perfect realizati, care se poarta adanciti in cugetare si virtuosi, ramane ascunsa suveranului mortii.
58-59.
Asa cum lotusul pur si placut mirositor se inalta dintr-un morman de scarna de pe malul drumului, tot astfel in mijlocul lumii confuze straluceste, mai presus de toti netotii, in intelepciunea sa luminoasa, calugarul care a atins deplina trezie.
_____________
25 Ne-am putea intreba desigur ce legatura poate exista intre cultivarea placerilor si moarte? Aceasta sentinta seamana mai degraba cu o condamnare la moarte de pe pozitia unui ascet inrait. Totusi, comparatia evoca faptul ca in cultivarea placerii omul staruie mai mult.
26 Un sens interesant reiese si din aceasta cugetare. Albina culege mierea si nu intarzie mai mult decat este necesar la floarea cu pricina. Ea isi ia zborul catre o alt floare si asa mai departe. Se pare ca textele noastre nu resping placerea in totalitatea ei, ci numai faptul de a te crampona, atasa, de placere. De a ramane cumva fixat de ea, cam tot asa cum fixatia la trauma, in teoria psihanalitica, presupune o reiterare continua a simptomelor morbide, un soi de incarcerare in universul nevrotic.
In alt context, exemplul albinei poate ilustra si ideea ca ceea ce ramane in fond este „caracterul” albinei, care o determina sa culeaga nectarul, si nu exercitiul trecator al experientei de a culege nectarul dintr-o floare anume.
27 Aici este prezenta fara indoiala o aluzie la o viata morala efectiva.
28 Problema raspandirii renumelui ascetului este fara indoiala cat se poate de lumeasca. Si ne intrebam ce cauta ea intr-un „manual” de intelepciune buddhista?!
Traducere, comentarii si note: Jean Chiriac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu