Treaba ta nu este să faci ca frica sau ataşamentul tău să dispară – ci, pur şi simplu, să recunoşti că opui rezistenţă, pe măsură ce ele se ivesc. Observându-ţi rezistenţa, nu te identifici cu ea.
Observându-ţi frica – tu nu eşti acea frică. Observându-ţi ataşamentul faţă de un anume rezultat, tu nu eşti acel ataşament. Nu trebuie să-ţi satisfaci dorinţele sau să le opui rezistenţă. Observă-le doar şi lasă-le să treacă. Pe măsură ce îţi îmbrăţişezi cu compasiune fiecare dorinţă – în deplină conştienţă – ea se stinge. Gânduri şi sentimente se ivesc în conştiinţă şi pălesc. Nimic anume nu le face să vină sau să plece. Ele sunt pur şi simplu o diastolă – precum mişcarea ritmică a respiraţiei – sau ca o bătaie puternică de inimă.
Nimic din toate acestea nu au o semnificaţie.
Ele, pur şi simplu, există. Este dansul fiinţei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu