Toţi suntem puţin nerăbdători când este vorba de procesul nostru de vindecare şi de ispăşire.
Vrem să iertăm şi să ne anulăm pe loc vinovăţia. Ne descurajăm dacă continuăm să ne simţim mânioşi, vinovaţi, temători sau plini de resentimente, luni sau ani întregi după ce aceste sentimente au ieşit pentru prima dată la suprafaţă.
Din nefericire sau din fericire – în funcţie de perspectiva din care privim – trebuie să lăsăm ca vindecarea noastră să ia atât timp cât este necesar!
Putem dori să iertăm, dar nu ne putem forţa să facem acest lucru.
Nu există scurtături pentru ispăşire.
Cu toate acestea, putem învăţa să ne îmbrăţişăm cu compasiune frica sau disconfortul. Putem înceta să ne mai pedepsim pentru că ne simţim vinovaţi, sau pentru că nu iertăm în totalitate.
Atunci când încetăm să ne mai străduim atât de mult “să fim fiinţe spiritualizate şi să facem totul aşa cum trebuie”, putem permite ca vindecarea noastră să se producă conform propriului ei orar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu