Tu eşti cel care decide ce va fi viaţa ta. Tu dai viaţă fiecărei relaţii şi fiecărei circumstanţe care îţi iese în drum. Dacă tu nu i-ai da viaţă, suflu, sens, scop, ea nu ar avea nimic.
Nimic din toate acestea nu există separat de tine. Tu însă crezi că da.
“Tu”, cel pe care-l cunoşti, este un efect, nu o cauză. Acest “tu” se identifică cu lucruri exterioare şi se autodefineşte în raport cu ele. Şi astfel, tu eşti ridicat în sus şi tras în jos, exaltat şi umilit, de toate nesfârşitele permutări ale gândului, emoţiei şi experienţei. “Tu”, cel pe care-l cunoşti, este afirmat de toate aceste autoidentificări şi vătămat de distrugerea lor perpetuă. De ce să menţii vie această dramă? De ce să cauţi stabilitate şi pace, prin ceea ce nu este nici stabil, nici plin de pace? Tu nu eşti numai cupa sau potirul, ci şi olarul care le modelează şi le dă formă. Nu eşti numai lutul, ci şi cel care suflă viaţă asupra lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu