E uşor să citim cărţi şi să ne trăim spiritualitatea la nivel intelectual... uşor – adică, până când viaţa intervine şi ne face bucăţi. Atunci suntem obligaţi să pătrundem mai adânc în spiritualitatea noastră.
Toţi vrem să ne simţim plini de pace, dar viaţa nu este întotdeauna liniştită. Uneori se întâmplă ceva care ne ridică probleme sau ne aruncă o provocare, iar noi trebuie să ne îmbrăţişăm întreaga experienţă.
Asta înseamnă să ne facem timp ca să simţim cu curaj, tot ceea ce simţim. Negarea sentimentelor noastre nu va duce la pace.
Cei cărora le este teamă să-şi înfrunte sentimentele, pot folosi meditaţia şi alte practici spirituale ca unelte ale negării. Ei pretind că sunt fericiţi, deşi nu sunt. Ei încearcă să se descotorosească de sentimentele stânjenitoare, în loc să le întâmpine ca pe nişte mesageri ai sufletului.
Sentimentele noastre sunt acolo pentru un motiv anume. Ele sunt o cale câte inimă.
Sentimentele puternice se ivesc, atunci când trebuie deschisă uşa către inima noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu