Atunci când gândurile încetează, conştiinţa rămâne.
Când respiraţia se sfârşeşte, firul de trestie deţine încă potenţialul sunetului. Nu are importanţă dacă trestia va fi culeasă vreodată. Nu are importanţă dacă un alt gând se iveşte pe ecranul conştiinţei. Atunci când vin gândurile, există o conştientă a gândurilor. Când gândurile nu mai vin, nu mai există decât conştienţa. Acel cava care este anterior gândului este în tine – dar nu-l poţi găsi gândindu-te la el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu