-
IMPURITATEA
Tu eşti ca o frunză galbenă.
Mesagerii morţii te aşteaptă.
Eşti gata să călătoreşti foarte departe.
Ce vei lua cu tine?
Tu eşti lampa
Ce luminează drumul.
Aşa că grăbeşte-te.
Când lumina ta străluceşte
Fără impuritate sau dorinţă,
Vei veni în tărâmul libertăţii.
Viaţa ta este gata să treacă.
Moartea te aşteaptă.
Unde te vei odihni în drum?
Ce ai luat cu tine?
Tu eşti lampa
Ce luminează drumul.
Aşa că grăbeşte-te.
Când lumina ta străluceşte în puritate
Nu te vei mai naşte
Şi nu vei mai muri.
Asemenea argintarului ce separă ţărâna de argint,
Îndepărtează-ţi propriile impurităţi
Puţin câte puţin.
Dacă nu, asemenea fierului mâncat de rugină
Propriile tale răutăţi te vor devora.
Neglijate, sacrele versuri se pierd.
Căci frumuseţea trece dacă nu este întreţinută,
O casă neîngrijită sfârşeşte în ruină,
Iar o privire, dacă nu este vigilentă, dă greş.
În această lume şi în cea viitoare
Există tot felul de impurităţi:
Când o femeie îşi pierde demnitatea,
Când un bărbat îşi pierde generozitatea.
Dar cea mai mare impuritate este ignoranţa.
Eliberează-te de ea.
Fii pur.
Viaţa este uşoară
Pentru cel fără ruşine,
Obraznic precum o cioară,
Un bârfitor răutăcios,
Încrezut, băgăreţ, destrăbălat.
Viaţa este grea
Pentru omul ce neştiut încearcă
Calea perfecţiunii,
Cu puritate, detaşament şi energie.
Dacă ucizi, minţi sau furi,
Comiţi adulter, sau ai patima băuturii,
Îţi sapi propriile rădăcini.
Şi dacă nu te poţi stăpâni,
Răul pe care-l faci, se întoarce împotriva ta
Într-un mod cumplit.
Poţi dărui în spiritul luminii
Sau după cum doreşti,
Dar dacă ţii socoteala altuia, cum dăruieşte,
Sau dacă dăruieşte,
În cele din urmă îţi vei tulbura liniştea.
Acestea sunt rădăcinile invidiei!
Distruge-le
Şi bucură-te intr-o permanentă pace.
Nu există foc mai mare ca cel al pasiunii,
Nu există înlănţuire mai mare ca ura.
Iluzia este o capcană,
Dorinţa un râu învolburat.
Cât de uşor este să observi greşelile fratelui tău,
Cât de greu să dai piept cu tine însu-ţi.
Strigi în gura mare greşelile altuia,
Dar le ascunzi pe ale tale,
Ca un pungaş ce-şi acoperă o lovitură nereuşită.
Insistând asupra greşelilor fratelui tău,
Înmulţindu-le pe ale tale,
Eşti foarte departe de finalul călătoriei.
Drumul nu este prin în cer.
Calea este în inima ta.
Dar tathagathas,
"Cei ce au trecut dincolo,"
Au cucerit lumea.
Sun liberi.
Drumul nu este prin în cer.
Calea este în inima ta.
Toate lucrurile se nasc şi mor.
Doar Cel Treaz, rămâne treaz pe vecie.
http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html
Viciile 67
235.
Iata ca semeni cu o frunza uscata, cortegiul mortii deja te asteapta, esti gata de plecare si nu te-ai pregatit de drum!
236.
Lumineaza-te si fii tu insuti propria ta lumina, trezeste-te, gusta din bucuria intelepciunii si, purificat de toata patima, vei scapa 68 in taramul celor Perfecti. 69
237.
Zilele tale s-au sfarsit, timpul ti s-a scurs, iata-te fata in fata cu moartea si nu iti mai poti prelungi sederea aici, dar totusi nu te-ai pregatit deloc pentru calatorie!
238.
Lumineaza-te si fii tu insuti propria ta lumina, trezeste-te, gusta din bucuria intelepciunii si, purificat de toata patima, nu vei mai cunoaste nici nastere si nici batranete. 70
239.
Tot asa cum un argintar iscusit rafineaza argintul, la fel inteleptul isi purifica sufletul de orice viciu.
240.
Cand apare rugina pe fier, ea se extinde si il corodeaza tot mai mult; astfel orgoliosul resimte nefericirea datorita propriilor sale fapte.
241.
Lipsa exercitiului te face sa uiti doctrina, indiferenta distruge caminul, vanitatea vatama frumusetea, indolenta rapune vigilenta.
242.
Purtarea eronata este viciul femeii; interesul – al caritatii. Faptele rele sunt vicioase si aici si dincolo.71
243.
Dar exista un viciu mai grav decat toate celelalte: iluzia este cel mai adanc intuneric! Purifica-te de acest viciu si transforma-te intr-un calugar fara de pata.
244 - 245.
Viata este simpla pentru un nerusinat, pentru eroul de doi bani, pentru insul agresiv, fanfaron, imprudent si depravat. Dar este dificila pentru calugarul care cauta puritatea, eliberat de viciu si de aroganta, dedicat cugetarii clare.
246 - 247.
Cel care distruge fiintele vii, care minte cu nerusinare si are nerusinarea sa ia ce nu-i apartine, care seduce femeia altuia; care, dornic de betie, bea fara masura, se distruge deja din aceasta lume. 72
248.
Afla deci, o tu fiu al lumii, ca o viata usuratica conduce la pieire, ca pofta si iluzia oarba te inlantuiesc de-a pururi.
249.
Fiecare da dupa puterea lui, putin sau mult; dar calugarul pofticios, care sta cu gandul mereu la hrana si bautura altuia, nu va atinge niciodata bucuria concentrarii (samadhi). 73
250.
Cel care a distrus, a dezradacinat orice pofta, acela a atins fericirea concentrarii.
251.
Nici un foc nu arde ca patimile, nimic nu leaga mai strans decat ura, nici o plasa nu strange mai bine decat iluzia, nici un torent nu ia cu sine mai bine decat setea.
252.
Descoperim usor greselile altora, dar foarte greu le dibuim pe ale noastre. Ne place sa descoperim greselile altora dar ascundem cu grija greselile noastre cam tot asa cum trisorul isi ascunde gestul.
253.
Iluzia dorintei in cel care critica mereu defectele altora si cauta sa ii defaimeze pe altii, creste fara incetare; el este departe de a-si potoli vointa.
254.
In aer se sterg toate urmele. Conduita exterioara 74 nu te transforma intr-un calugar; rasa umana degusta deliciile iluziei – Realizatii sunt eliberati de orice influenta.
255.
In aer se sterg toate urmele. Respectarea legilor morale nu te transforma intr-un calugar; viata nu dureaza vesnic, Trezitii nu pot fi vatamati.
___________________
67 Vom vedea ca „viciile” nu se refera neaparat la abateri de la norma de conduita morala.
68 „Vei scapa” – de eliberarea de constrangerea mortii.
69 Sa observam ca „perfectiunea” nu tine de instantele morale - cumva ca in ideologia crestina – ci de practica purificarii (care poate fi gasita intr-o forma unilaterala si in crestinismul monastic, mai ales in isihasm).
70 Purificarea are, pare-se, valente soterice. De ce? O explicatie ar fi urmatoarea: intrucat metafizica indiana considera renasterea ca o consecinta a acumularii karmice deterninata de efectele consecutive faptelor individului, rezulta logic ca anularea incarcaturii karmice conduce automat la suprimarea „cercului renasterilor succesive”. De aceea individul purificat, care face tabula rasa in latentele sale germinale, nu mai este supus legii karmei si nu se mai teme de o noua renastere. Este de precizat, in acelasi context, ca pentru Buddha nici o existenta nu este ideala de vreme ce este perisabila.
71 „Dincolo” poate fi o aluzie si la Nirvana care, simbolic, este celalalt mal, adica un „dincolo” in raport cu lumea de „aici”. Faptele rele – eronate, gresite – pot fi vicioase si pentru un nirvanat.
Am vazut ca „purtarea eronata” este apanajul femeii. Ca sa nu fim misogini, sa spunem mai degraba ca nu este vorba aici de femei cat mai ales de starea de spirit feminina. Mai precis, de o inclinatie interioara (sufleteasca) spre purtarea concilianta, flexibila, oportunista. Cand esti oportunist, trebuie sa te manifesti cu prudenta si sa te abati adeseori de la inclinatiile tale firesti.
72 Alte sugestii care nu par sa aiba nimic de-a face cu viata spirituala, ci mai degraba cu „regula comunitatii”
73 In versiunea engleza pasajul tradus de noi „bucuria concentrarii” este redat „stillness of mind in meditation”. „Concentrarea”, aici, este mai potrivita pentru ca este vorba de o stare de spirit care ce opune fragmentarii, dispersarii. Explicatia pasajului este urmatoarea: daca tanjesti la mancarea si bautura pe care ti le da un altul, devii cumva marioneta lui, iti alterezi natura ta reala si devii astfel un om disociat. Ori placerea suprema este realizarea unitatii, in care insul devine el insusi, recuperand constitutia sa originara.
74 Adica formalismul religios. Aici si, de altminteri, in tot textul nostru „calugar” este individul care se dedica invatarii si practicii doctrinei buddhiste.
Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
de Jean Chiriac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu