23. Elefantul

ELEFANTUL  

Voi îndura cuvinte grele,
Aşa cum elefantul îndură săgeţile bătăliei.
Căci mulţi oameni vorbesc cu răutate.

Elefantul îmblânzit merge la luptă.
Regele îl călăreşte.
Omul supus este Stăpânul.
El poate îndura cuvinte grele fără să se tulbure.

Decât un catâr,
Sau minunaţii cai Sindh,
Decât straşnicii elefanţi de luptă,
Mai bine omul ce se poate stăpâni pe sine.

Nu călare pe aceste animale,
Va ajunge cineva în ţinutul neumblat,
Ci doar prin sine însuşi.

Straşnicul elefant Dhanapalaka,
Este sălbatic în perioada împerecherii,
Iar dacă este înlănţuit nu va mânca,
Amintindu-şi de pădurea liberă.

Nesăbuitul este trândav.
El mestecă şi se răsuceşte în somn,
Asemenea unui porc în cocină.
Aşa va trăi viaţă după viaţă.

"Mintea mea obişnuia să hălăduiască,
Oriunde plăcerea, dorinţa sau pofta o călăuzeau.
Dar acum am îmblânzit-o,
O ghidez,
Aşa cum cornacul îşi struneşte elefantul."

Fii vigilent.
Fii martorul propriilor gânduri.
Elefantul singur se trage din noroi.
În acelaşi mod salvează-te singur din propria-ţi trândăvie.

Dacă cel ce călătoreşte poate găsi
O companie virtuoasă şi înţeleaptă,
Este bine să călătorească împreună cu bucurie
Şi să treacă peste pericolele întâlnite.

Dar dacă tu nu poţi găsi,
Un prieten sau un Maestru care să te însoţească,
Pleacă la drum singur—
Asemenea unui rege ce a renunţat la regatul său,
Asemenea elefantului din pădure.

Călătoreşte singur,
Evită compania unui nesăbuit.

Nu lua cu tine şi propriile-ţi nelegiuiri.
Nu-ţi căra şi grijile.

Călătoreşte singur,
Asemenea unui elefant prin pădure.

Este bine să ai prieteni la nevoie
Şi să împărtăşeşti fericirea cu ei.
Este bine să fi făcut ceva bun
Înainte de a părăsi această lume
Şi să laşi necazul la o parte.

Este bine să fii mamă,
Sau tată.
Este bine să rezişti dificultăţilor
Şi să fii stăpân pe tine.

Oh, cât de bine este să te bucuri de viaţă,
Trăind cu onestitate şi putere!

Iar înţelepciunea înseamnă fericire
Şi libertate.



http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html



Elefantul

320.
Asa cum elefantul indura sagetile in tumultul bataliei, tot asa voi suporta si eu cu rabdare cuvintele rautacioase: oamenii sunt mizerabili.

321.
Elefantul se lasa condus in supusenie, si tot asa ingenuncheaza cand Suveranul se suie calare; dar cea mai inalta forma de docilitate ne-o arata Nobilul care indura in liniste jignirile si calomniile.

322 - 323.
Buni sunt catarii bine dresati; buni sunt armasarii pur sange bine antrenati; buni sunt elefantii bine imblanziti, dar si mai bun este cel care isi este siesi stapan. Caci, in adevar, niciuna din creaturile numite nu ne poate conduce in imparatia inexplorata unde accede cel care s-a biruit pe sine insusi. 87

324.
Dhanapalako, elefantul salbatic, tinut captiv, nu accepta nimic de mancare in perioada rutului; el se gandeste cu melancolie la padurea sa draga.

325.
Omul indolent, sperios, eschivant, lacom, adormit, care se intinde oriunde, seamana cu un biet elefant hranit din mila; el va reapare mereu in cercul renasterilor.

326.
La inceput, aceasta inima fierbinte ma zorea de acolo-acolo, pe unde o atrageau dorintele si placerile ei; dar astazi iata ca am pus stapanire pe ea tot asa cum cornacul supune elefantul. 88

327.
Fii vigilent si pastreaza-ti spiritul senin la adapost de ganduri, salveaza-te din labirintul ratacirilor la fel cum se smulge elefantul din mlastina.

328.
Daca gasesti un tovaras intelept, gata sa te insoteasca oriunde, hotarat, constant, bravand cu curaj toate primejdiile, traieste alaturi de el, o inteleptule, in sanatate si fericire.

329.
Dar daca nu ai gasit un tovaras inteligent, o persoana inteleapta si cu purtare aleasa care sa umble pe calea pe care umbli si tu, atunci continua singur, ca si un rege care a renuntat la imparatia sa cucerita, sau ca un mare elefant in padurea adanca.

330.
Cel care traieste singur e mult mai castigat decat cel care traieste in compania unor nesabuiti. Asadar, el umbla singur, evita tot raul, la fel de vesel, de calm si liber ca si elefantul in padure.

331.
Ce fericire sa ai prieteni cand esti la ananghie!
Ce fericire sa fii bine dispus indiferent de conditii!
Ce fericire sa poti infrunta moartea cu seninatate!
Ce fericire sa te eliberezi de toata suferinta!

332.
Ce fericire, in lume, sa fii mama!
Ce fericire sa devii tata!
Ce fericiire, in lume, sa fii calugar!
Dar ce fericire sa fi terminat cu toate astea!

333.
Ce fericire [este] purtarea mereu corecta!
Ce fericire [este] increderea bine fondata!
Ce fericire [este] obtinerea intelepciunii!
Ce fericire [este] lipsa raului!


________________________
 87 Am tradus aici mai intai „cel care isi este siesi stapan” si apoi, in context, „cel care s-a invins pe sine insusi”. Pentru acest verset am folosit o versiune in limba franceza care utilizeaza, respectiv, „celui qui s’est maitrise lui meme” si „le vainqueur de soi-meme”. Desigur ca exista aici (in traducerea mea) doua idei care se combat. Mai intai faptul de a-ti fi propriul tau stapan. Ideea nu-mi apartine, ci ii apartine lui insusi Buddha care si-a indemnat adeseori discipolii sa nu se increada in nimeni si nimic, ci in propria lor marturie si judecata. Pe de alta parte, ideea de a te birui pe tine insuti suna putin cam prea ascetic. Reprezentarea noastra vizavi de o asemenea conceptie este inspirata de crestinismul monahal, si mai ales de practica mortificarilor. Nu cred ca Buddha va fi fost adeptul acestor „metode”. Dupa cum ne spun legendele care relateaza viata lui, trezitul a trecut si prin experienta ascezei totale, la care, ulterior, a renuntat complet. Prin urmare, sintagma „cel care s-a biruit pe sine” ar trebui inteleasa mai degraba in sensul evocat de efortul formidabil de a birui inaltimile inaccesibile ale muntilor Himalaya, de pilda. Aceasta biruinta este un soi de performanta greu de egalat. Sa retinem, asadar, nuanta metaforica a „biruintei”.

88 A fi la dispozitia inimii nu este intotdeauna un lucru bun. Este interesant ca nici inclinatiile bune ale inimii, ca de pilda milostenia, smerenia etc., nu aduc intotdeauna roadele constante. Nu inima trebuie sa fie cea care guverneaza faptele omului, ci mintea. Cam tot asa ca si in celebra vorba a sfantului Pavel: „Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate-mi sunt de folos” (1 Corinteni, VI, 12).



Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
de Jean Chiriac