-
ADEVĂRATUL MAESTRU
Fără dorinţă,
Din toată inima ta
Opreşte şuvoiul.
Când lumea se dizolvă
Totul devine clar.
Treci dincolo
Pe un drum sau altul,
Către ţărmul îndepărtat,
Acolo unde lumea se dizolva
Şi totul devine clar.
Dincolo de acest ţărm,
Dincolo de celălalt ţărm,
Dincolo de orice,
Unde nu există început,
Şi nici sfârşit.
Mergi, fără frică!
Meditează.
Trăieşte în puritate.
Fii tăcut.
Fă-ţi datoria, cu răspundere.
Zilnic soarele străluceşte,
Şi războinicul în armura lui străluceşte.
Noaptea luna străluceşte,
Iar Maestrul străluceşte în meditaţie.
Dar Cel ce este Treaz, (Buddha)
Străluceşte în lumina spiritului,
Zi şi noapte.
Un Maestru renunţă la răutate.
El este senin.
Lasă totul în urmă.
El nu este ofensat
Şi nici nu jigneşte pe cineva.
Niciodată nu răspunde cu răutate răutăţii.
Vai de cel
Ce ridică mâna asupra altuia,
Şi cu atât mai rău
Pentru cel ce se răzbună.
Rezistă plăcerilor lumeşti
Şi impulsului de a răni—
Până ce suferinţa dispare.
Niciodată nu aduce ofensă
Prin ceea ce gândeşti, spui sau faci.
Slăveşte-L pe Cel Treaz,
Ce-ţi arată Calea.
Onorează focul sacrificiului Său.
Părul împletit, sau familia, sau casta
Nu fac din El un Maestru.
Ci adevărul şi bunătatea,
Cu care este binecuvântat.
Părul tău este încurcat
Şi stai pe o piele fină de căprioară.
Ce prostie!
Când în interior tu eşti înăsprit de poftă.
Hainele Maestrului sunt zdrenţuite.
Venele-i sunt ieşite pe tot corpul,
Emaciat,
Singur în pădure
El stă şi meditează.
Un om nu se naşte stăpân pe sine.
Un Maestru nu este niciodată mândru.
El nu-i bârfeşte pe alţii.
Ne mărturisind nimic, ne lipsindu-i nimic.
El este fără teamă.
Nu tremură.
Nimic nu-L leagă,
Este liber în mod desăvârşit.
Astfel, taie
Cureaua(ura), chinga(lăcomia) şi frânghia(falsa învăţătură).
Slăbeşte legăturile.
Deschide uşa somnului
Şi trezeşte-te.
Maestrul îndură
Insultele şi tratamentul necorespunzător,
Fără a reacţiona.
Căci spiritul Lui este o armă.
Nu este vreodată mânios.
Îşi respectă promisiunile.
Nu este confuz, este hotărât.
"Acesta este ultima mea naştere!", spune El!
Apa nu stă pe frunza florii de lotus,
Nici sămânţa de muştar în vârful unui ac.
Dar El este neclintit.
Căci El a ajuns la sfârşitul suferinţei
Şi şi-a aruncat povara.
El priveşte adânc în ordinea lucrurilor
Şi le cunoaşte natura.
Ştie să discernă
Şi astfel ajunge la capătul drumului.
Nu zăboveşte
Cu cei ce au o casă,
Nici cu cei fără adăpost.
Nu aşteaptă ceva,
Călătoreşte singur.
Nu răneşte pe nimeni.
Nu ucide vreodată.
El trece cu dragoste printre cei fără dragoste,
Cu pace şi detaşament
Printre calici şi mofturoşi.
Răutatea cade de pe El,
Asemenea seminţei de muştar din vârful unui ac,
La fel şi pofta, ipocrizia, mândria.
Nu aduce prejudicii nimănui.
Chiar dacă spune adevărul.
Cuvintele lui sunt curate,
Niciodată aspre.
Orice nu-I aparţine
Refuză,
Bun sau rău, mare sau mic.
Nu doreşte nimic de la lumea asta
Şi nici de la cea viitoare.
Este liber!
Fără dorinţă, fără îndoială,
Mai presus de judecată şi necaz,
Mai presus de plăcerea simţurilor,
A trecut dincolo de timp.
Este pur şi liber.
Cât de curat este EL.
Este luna clară.
Este serenitatea.
Este strălucirea.
Căci a depăşit
Viaţă după viaţă,
Drumul murdar şi înşelător al iluziei.
Nu tremură,
Nu are inima strânsă, nu este ezitant.
A găsit Pacea.
Cu calm
Părăseşte viaţa,
Casa, plăcerea şi dorinţa.
Nici un om nu-L poate reţine.
Nici un zeu.
Nimic din toată această creaţie, nu-L poate reţine.
Dorinţa l-a părăsit,
Niciodată nu se va mai întoarce,
Suferinţa l-a părăsit,
Niciodată nu se va mai întoarce.
Este calm.
Sămânţa renaşterii din EL
A murit.
A cucerit toate lumile interioare.
Cu ochii nepărtinitori
Priveşte pretutindeni
Suişurile şi coborâşurile.
Şi cu mare bucurie
Realizează că a terminat.
S-a trezit din somn.
Iar Calea pe care a apucat
Este ascunsă oamenilor,
Este ascunsă chiar şi spiritelor şi zeilor,
Prin virtutea purităţii Lui.
În El nu mai există ziua de ieri,
Nici mâine,
Nici azi.
Nu posedă nimic,
Nu doreşte nimic.
Este plin de putere.
Neînfricat, înţelept, slăvit.
A supus toate lucrurile.
Priveşte prin virtutea propriei purităţi.
A ajuns la finalul drumului,
A trecut de râul nenumăratelor vieţi,
Nenumăratelor morţi.
Dincolo de suferinţa iadului,
Dincolo de marea bucurie a paradisului,
Prin virtutea propriei purităţi.
A ajuns la sfârşitul drumului.
Tot ce-a avut de făcut, a făcut.
Şi acum este UNU-L.
http://www.labirintul-sufletului.home.ro/index.html
Perfectul
383.
Traverseaza cu nadejde acest curent al setei de putere, o Perfectule. Daca cunosti disolutia vietii, tu cunosti si ceea ce inseamna nefiinta. 99
384.
Cand Perfectul a surmontat cei doi poli ai existentei, au cazut toate piedicile si el a vazut clar.
385.
Cel care a dezvaluit si viata aceasta si viata de dincolo, cel care nu mai pune pret nici pe viata de aici si nici pe cea de dincolo, eliberat de orice datorie, de orice pofta de a fi ceva, pe acela eu il numesc Perfect. 100
386.
Pe cel care asezat in liniste, absorbit, cu lucrarea implinita, lipsit de iluzii, ramanand in posesia celei mai inalte fericiri, eu il numesc Perfect. 101
387.
Ziua straluceste soarele; noaptea straluceste luna. Razboinicul straluceste in armura sa, iar Perfectul in concentrari. Buddha straluceste zi si noapte.
388.
Sufletul asanat de rau s-a numit un sfant. Traind singur a fost numit solitar; renuntand la toate viciile a fost numit cel ce renunta.
389.
Tu sa nu ataci un Perfect, dar daca il ataci, Perfectul nu trebuie sa riposteze! Vai celui care ataca un Perfect, si vai Perfectului care riposteaza!
390.
Un adevarat ascet nu isi inchide inima fata de tentarii dispretuindu-le; ba dimpotriva: acesta abandoneaza treptat orice mortificare si astfel depaseste toata suferinta. 102
391.
Pe cel care nu provoaca nici un rau in fapta, cuvant si gandire, pe acest om de trei ori salvat, eu il numesc Perfect.
392.
Venerati-l pe cel care v-a invatat doctrina Sublimului, asa cum Perfectul venereaza focul sacru.
393.
Nici parul impletit, nici numarul de stramosi, nici casta nu te fac Perfect, dar daca tu cunosti doctrina adevarata, tu devii un sfant, un sfant purificat.
394.
La ce bun parul tau impletit, o nechibzitule, la ce bun sa porti o haina aspra daca inima ta este corupta iar tu nu te ingrijesti decat de aparenta exterioara?
395.
Pe omul imbracat in zdrente, costeliv, descarnat si absorbit solitar in padure, pe acesta eu il numesc un Perfect.
396.
Nu il recunosc pe nimeni ca Perfect numai pentru ca s-a nascut brahman. El accepta tot ce aude si pofteste sa o faca; dar cel care nu pofteste nimic: iata un Perfect!
397.
Cel care a taiat toate legaturile, care nu se mai teme in veci de nimic, Biruitorul, eliberat de orice piedica, iata un Perfect!
398.
Cel care ferm a rupt toate legaturile, toate piedicile, toate lanturile si, Trezit, inchide zavorul, iata un Perfect!
399.
Cel care, in liniste, cu rabdare si blandete, suporta injurii, lovituri, temnita si moarte, un erou al rabdarii, mereu senin, iata un Perfect 103 !
400.
Cel care suporta totul cu blandete si umilinta fara sa cracneasca si care, senin, isi traieste ultima sa viata, acela este un Perfest!
401.
Tot astfel cum aluneca picatura de apa pe o frunza de lotus sau cum samanta de mustar cade de pe varful acului, la fel cel care ramane inaccesibil dorintei, iata un Perfect!
402.
Cel care experimenteaza inca din viata incetarea oricarei suferinte, eliberat de orice greutate, eliberat de orice piedica, iata un Perfect!
403.
Cel care cugeta profund, care faptuieste cu intelepciune, care vede limpede Cararea si abisul, si care realizeaza cel mai inalt bine, iata un Perfect!
404.
Evitand relatiile cu lumea, evitand relatiile cu ascetii 104, neintovarasindu-se cu nimeni, fara camin, pribegind fara dorinte, iata un Perfect!
405.
Renuntand la arme, la aparare, prietenul animalelor, prietenul plantelor, care nu ucide si nici nu imbie la crima, iata un Perfect!
406.
Lipsit de manie in aceasta lume manioasa, fara aparare in aceasta lume razboinica, fara dorinta in aceasta lume a dorintei, iata un Perfect!
407.
Cel care a alungat toata pofta, tot orgoliul, ura si prefacatoria, la fel cum taisul unei lame lasa sa cada grauntele de mustar, iata un Perfect!
408.
Cel care, fara iritare si resentiment, vorbeste limbajul limpede al adevarului, fara a incerca sa insulte pe cineva, iata un Perfect! 105
409.
Cel care nu ia nici mult, nici putin, nici bun, nici rau, nici frumos, nici urat, care nu ia nimic din ceea ce nu-i apartine, iata un Perfect!
410.
Cel care nu asteapta nimic de la aceasta lume, care nu asteapta nimic de la lumea cealalta, care s-a vindecat de orice speranta, eliberat de orice piedica, iata un Perfect!
411.
Cel care, strain de orice atasament sau inclinatie, a dizolvat prin intelepciunea sa toata incertitudinea si a ajuns la Celalalt Mal, iata un Perfect!
412.
Cel care s-a eliberat de rau si de bine, care s-a eliberat de aceste doua capcane, fara nici un viciu, fara pofta, fara griji, iata un Perfect!
413.
Cel care straluceste limpede si senin ca luna plina, in care au secat toate dorintele, iata un Perfect!
414.
Cel care a scapat de drumul ratacirii, de mlastina, de aceasta nebunie a ciclului renasterilor, salvat, biruitorul lumilor, absorbit, de nezdruncinat, sigur, implinit, stins, iata un Perfect!
415.
Cel care dispretuieste fericirea iubirii si care umbla singur, fara camin, care a renegat orice atasament fata de iubire si de bucuriile ei, iata un Perfect!
416.
Cel care a renegat orice impuls al vointei si care umbla solitar, fara camin, care a secat setea vointei, iata un Perfect!
417.
Scapat din specia omeneasca, scapat din lumile zeilor, eliberat de orice jug, iata un Perfect! 106
418.
Intors de la placeri si dureri, fara atasament, stins, biruitorul lumilor, iata un Perfect! 107
419.
Cel care, dezlegat, preafericit, trezit, vede cum apar si dispar fiintele, iata un Perfect!
420.
Cel a carui urma nu poate fi sesizata nici de zei, nici de genii, nici de oameni, expertul in extinctie, domnul fericirii, iata un Perfect!
421.
Cel care nu se mai sinchiseste de trecut, de prezent, de viitor, care nu mai doreste nimic, care nu ia nimic, iata un Perfect!
422.
Nobilul, stralucitorul, eroul, sublimul biruitor al tuturor suferintelor, stiutorul, patronul zeilor si al oamenilor, Trezitul, implinitul, iata un Perfect!
423.
Cel care isi aminteste de existentele anterioare, care vede lumile ceresti si lumile abisului, care a secat orice nastere, inteleptul care patrunde toate fenomenele, implinit cu desavarsire, iata un Perfect!
____________________
99 „Cunosti disolutia vietii” – aceasta sintagma ne imbie sa comitem cateva reflectii privitoare la caracterul impermanent al vietii. Nimic nu dureaza vesnic – am spune in spiritul buddhismului filozofic – prin urmare de ce sa te mai lasi dus de curentul poftei de viata etc. ?! Totusi, sensul acestui fragment este cu totul altul: „viata” poate fi inteleasa ca „elan vital”, ca pofta sau apetit de viata, sau ca ceea ce am numit mai sus libido (v. si nota 70).Cel care cunoaste disolutia este in acest context acela care stie cum sa potoleasca elanurile libidinale. Am vazut ca potolirea este tot una cu nirvana.
100 „Viata de dincolo” este o aluzie la credintele traditiei hinduse. In virtutea legii karmice care vrea sa renastem intr-un univers structurat in functie de faptele noastre actuale, hindusul obisnuit facea eforturi disperate pentru a-si asigura o viitoare existenta favorabila, in Rai, conformandu-se legilor prescrise ale vietii obstesti. Perfectul buddhist este insa lamurit asupra caracterului iluzoriu al acestor credinte. Invatatura lui Buddha afirma ca nimic nu dureaza – nu exista Sine etern – asa incat orice efort de a-ti ameliora existenta viitoare este futil.
101 Varianta: „Meditativ, detasat, cu mintea asezata, lucrarea implinita si implinind scopul suprem – iata ce numesc eu brahmin.”
102 Iata un verset care ni se pare de-a dreptul eretic in comparatie cu toate celelalte in care se face practic apologia renuntarii. Ascetul adevarat, aflam aici, renunta la renuntare (mortificare) si atinge astfel fericirea!
103 Perfectul nu urmareste numai realizarea placutului, el nu se supune pe sine caznelor conventiilor sociale pentru a-si atinge tinta glorioasa in ierarhia sociala. El nu respinge nimic, nici injuria si nici lauda, si nici nu alege ceea ce pare sa ii aduca fericirea (de aici refuzul vointei). Candva, intr-un interviu cu putin inainte de a muri, Emil Cioran marturisea ca de dragul libertatii, a lipsei oricarei inregimentari in colectivitatea umana, a indurat cele mai mari servituti. Iata exact masura unui Perfect in acceptie buddhista. (Nu este de mirare in acest sens ca E. Cioran a studiat temeinic doctrina buddhista, pe care se pare ca a integrat-o in propria sa viata. Acest aspect al orientarii sale existentiale nu a fost deloc remarcat si comentat.)
104 Desi anterior apologia prieteniei cu oamenii invatati trebuia sa ne convinga ca tovarasia lor este prilej de fericire, acum, din nou paradoxal, aflam ca nici anturajul ascetilor nu este de cautat.
105 De multe ori doctrina lui Buddha cu accentul aparent pud pe dispretul fata de lumesc, a servit ca mijloc de satisfacere a nevoilor narcisice ale eului celor care au renuntat la viata lumeasca, nu din necesitate sau vocatie ci din neputinta. Impotriva acestor indivizi, care procedeaza ca si vulpea care n-ajunge la struguri, se ridica acest verset.
106 „Jugul” este cel al datoriei si al iluziei.
107 Varianta: „Acela care a abandonat placerea si neplacerea, care s-a stins si nu mai are combustibil (de ars), eroul care a biruit lumile – iata ce numesc eu brahmin!”
Aceasta versiune scoate mai bine in evidenta ideea stingerii nu prin mortificare (renuntare si instrainare de lumesc), ci prin purjare. Cand „combustibilul” care aprinde si intretine flacara poftei este epuizat, linistea se infiripa de la sine…
Traducere, cuvant inainte, comentarii si note
de Jean Chiriac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu